Dicusar Constantin – Facultatea de Istorie și Filosofie USM, anul II, activist civic
Impactul conflictului din estul Ucrainei asupra securității regionale și impactul asupra vecinilor
The conflict in the eastern part of Ukraine, which started in 2014 with the exclusive contribution of the Russian Federation, continues to pose a major threat to the security of Moldova's southern border. The geographical location of the current Republic of Moldova gives rise to real possibilities of escalation of a major conflict in Eastern Europe. There are at least 3 factors that could favour Russian expansionism in South-East Europe. But before talking about the geo-political "loopholes" that Russia considers accessible to the expansion of its military operations, we must also mention the pan-Slavic heritage that it nurtures in its relations with neighbouring states. The pan-Slavism of the Kneazal, Tsarist, Socialist, Soviet and post-Soviet periods all have different colours but the same expansionist substance. Since the 17th-18th centuries, the Russian Federation has sought to extend its territorial borders on behalf of neighbouring states or entities. The 17th-18th centuries saw the emergence of a semi-feudal and slave capitalism in Russia, and since capitalism here did not have a liberal functionality, the tsars, in order to satisfy the growing needs of the dvoren, conquered and brought them as booty new territories which were exploited not qualitatively, but extensively (thus moving towards expansion). So, going back to contemporary times, but especially to the factors that could encourage Russia to become increasingly aggressive in Eastern Europe, we note the following: 1) The stake in the Novorussia project with its centre in Odessa, where a large number of native Russian speakers predominate (an older project bequeathed to their descendants by Catherine II, none other than the propagator of enlightened despotism in Russia). 2) Attacking these Russophile areas under the pretext of defending Russian speakers. 3) Russia would be capable from a military point of view, this is also evident from the statements of some Moscow politicians, to reach as far as the area of Southern Bessarabia (Bugeak, Chilia), Moldovan territories of the Romanian which are part of Ukraine. 4) In southern Bessarabia, Russia, in addition to the popular "support" that could come from Odessa (Novorussia), can also rely on a thalassocratic control of the Black Sea fraudulently obtained by annexing Crimea. 5) Russia could enjoy Gagauz support, which was strengthened in the 1990s by the creation of a republic, and later an administrative-territorial unit on the territory of the Republic of Moldova. And last but not least 6) Russia's historical treatment of the war in Ukraine. Russia still regards Ukraine as a younger brother (Malorus). Thus it, as an elder brother, forcibly wants to educate its younger brother, re-educating him and forcing him back into the big family. Transnistria is another sore point that Russia could press to its own liking. The solution to these dangerous scenarios is only one. Active cooperation of the three national armies - the Romanian, Bessarabian, and Ukrainian armies, including through military and tactical exercises, not just paper exercises.
Conflictul din zona estica a Ucrainei, care a debutat în anul 2014 prin concursul exclusiv al Federației Ruse, reprezintă în continuare un pericol major asupra securității frontierei sudice a Republicii Moldova. Amplasamentul geografic al actualei Republici Moldova, dă prilejul unor posibilități reale de escaladare a unui conflict major în estul Europei. Există cel puțin 3 factori care ar putea favoriza expansionismul rusesc în sud-estul Europei. Dar înainte de a vorbi despre ,,breșele” geo-politice pe care Rusia le consideră accesibile extinderii operațiunilor sale militare, trebuie să menționăm și moștenirea pan-slavistă care nutrește în raporturile pe care acest stat, le întreține cu statele vecine. Pan-slavismul cnezesc, țarist, socialist, sovietic și postsovietic, toate aceste perioade au diferite coloraturi, însă aceeași substanță expansionistă de acțiune. Încă de la răspântia secolelor XVII-XVIII, Federația Rusă a ținut să-și extindă granița teritorială din contul unor state sau entități vecine. Secolele XVII-XVIII au prilejuit apariția unui capitalism semi-feudal și sclavagist în Rusia, iar fiindcă capitalismul aici nu avea o funcționalitate liberală, țarii, pentru a satisface nevoile crescânde ale dvorenilor, cucereau și le aduceau ca pradă noi teritorii care erau valorificate nu calitativ, ci extensiv (mergând deci spre expansiv). Așadar, revenind la contemporanism, dar mai cu seamă la factorii care o pot încuraja pe Rusia să devină tot mai agresivă în Estul Europei, remarcăm următorii: 1) Miza pe proiectul Novorusia cu centrul la Odessa, unde predomină un număr impunător de vorbitori nativi ai limbii ruse (un proiect mai vechi lăsat drept moștenire urmașilor de către Ecaterina a II-a, nimeni alta decât propagatoarea despotismului luminat în Rusia). 2) Atacarea acestor zone rusofile, sub pretextul apărării vorbitorilor de limbă rusă. 3) Rusia ar fi capabilă din punct de vedere militar, acest lucru reieșind și din declarațiile unor politruci de la Moscova, să ajungă până în zona Basarabiei de Sud (Bugeac, Chilia, Cet. Albă), teritorii moldovenești ale românilor-băștinași aflate în componența Ucrainei. 4) În Sudul Basarabiei, Rusia, pe lângă acel ,,sprijin” popular ce ar putea veni din Odessa (Novorusia), se poate susține și pe un control talasocratic la Marea Neagră obținut în mod fraudulos prin anexarea Crimeeii. 5) Rusia s-ar putea bucura de acompaniamentul găgăuz, care a fost întărit în anii 90 prin crearea unei Republici, și mai apoi, a unei unități administrativ-teritoriale pe teritoriul Republicii Moldova. Și nu în ultimul rând 6) Tratamentul istoric pe care îl aplică Rusia în războiul dus pe teritoriul Ucrainei. Rusia în continuare consideră Ucraina drept un frate (Malorus) mai mic. Astfel aceasta, ca un frate mai mare, dorește în mod forțat să-și educe fratele mai mic, reeducând-ul și forțând-ul la readucerea sa în familia mare. Transnistria reprezintă un alt punct nevralgic pe care Rusia ar putea apăsa după propriul plac. Soluția la aceste scenarii periculoase este doar una. Cooperarea activă a celor 3 armate naționale – armata română, basarabeană, și cea ucraineană, inclusiv prin exerciții militare și tactice, nu doar de birou.