Inceputul razboiului
Inceput in 1861,Razboiul Civil American numit si Razboiul de Secesiune a fost un conflict politic si militar de peste patru ani dintre Nordul Statelor Unite ale Americii si Sudul acesteia.
Odata cu alegerea in functia de presedinte al lui Abraham Lincoln statele s-au unit, cedand o parte din puterile lor Guvernului Central, formand Uniunea. Statele din sud insa doreau sa isi redobandeasca independenta totala,astfel, in februarie 1861,au format propria uniune,numita Confederatie,acesta fiind motivul theoretic al declansarii razboiului.
Uniunea sau Nordul s-a opus expansiunii sclaviei si a refuzat categoric orice forma de secesiune a Confederatiei.Luptele au inceput in ziua de 12 aprilie 1861, odata cu atacul de la Fort Sumter.Conflictul era unul inegal, Nordul avea putere industriala,sistem eficient de comunicatie,economie viabila si o flota superioara,era mult mai dezvoltat,Sudul insa era o societate agrara,dependenta de exportul de bumbac si importul de bunuri de larg consum,nu era pregatit pentru un astfel de razboi,fiind vulnerabil in fata Nordului. Initial niciuna dintre parti nu se astepta la un razboi atat de lung. Lincoln formase o armata de doar 75.000 de voluntari care insa a fost infranta in iulie 1861 in btalia de la Bull Run. La sfarsitul razboiului armata Uniunii numara un million de soldati,ia cea a Confederatiei la 500.000.
Cea mai mare parte a razboiului s-a desfasurat pe teritoriul Virginiei,al Marylandu-lui si in sudul Pennsylvaniei. In timpul primului an de razboi, 1861, Uniunea a exercitat controlul statelor de frontiera. In 1862, au avut loc primele batalii majore si sangeroase.
In septembrie 1862 prin Proclamatia Emanciparii semnata de presedintele Abraham Lincoln, eliberarea sclavilor a devenit unul din scopurile declarate ale Razboiului civil. Declaratia de Emancipare era de asemenea menita si sa protejeze Statele Unite fata de o interventie armata straina. Membrii grupului de democrati nordici au acceptat cu greu emanciparea si doar ca un "rau necesar".
1863 a fost un an decisiv,la 1 ianuarie realizandu-se eliberarea sclavilor din zonele rasculate.
Incepand cu 1864, multiplele avantaje ale Uniunii au devenit coplesitoare pentru Confederatie,aceasta a colapsat brusc odata cu predarea generalului Lee dupa Batalia de la Appomattox.
Ca prima masura politica, Nordul a eliberarat imediata a toti sclavii. Restaurare Uniunii a fost rezultatul unei epoci de intense schimbari. Razboiul a fost urmat de o evolutie economica surprinzatoare, zone intinse ale tarii au fost cultivate,iar bogatiile lor agricole si minerale au fost exploatate, SUA devinind cea mai mare putere economica a lumii. In 1890 granita dintre vest si restul Uniunii a disparut iar in 1900 populatia a crescut la 76 milioane locuitori, fondandu-se repede mari orase. Numarul inventiilor creste iar SUA producea mai multe bunuri de manufactura decat orice alta tara.
Insa la fel ca in Marea Britanie,industrializarea a provocat multe probleme precum saracia sau exploatarea, intensificate de rapiditatea procesului si de dificultatea de a respecta reglementarile de stat si coruptia administratiilor locale.O alta clasa exploatata era ce a emigrantilor veniti in valuri in Statele Unite ale Americii, si care vedeau in acestea “Pamantul de Aur”.Ei au fost insa pusi la munci ieftine fiind uneori supusi unor conditii chiar mai rele decat cele pe care le lasasera in urma . Cu toate acestea,in timp,milioane de oameni,inclusive imigranti,au beneficiat de expansiunea si productia industriala.
Toate acestea au reprezentat insa doar o mica parte a schimbarilor ce au avut loc, iar evolutia Statelor Unite ale Americii a urmat un drum lung si anevoios pana la stadiul in care este in present.
Dupa ce li s-a dat permisiunea de a se reorganiza,statele din sud au emis imediat legi de limitare a drepturilor negrilor.Ca raspuns la aceasta republicanii radicali au impus un nou program, de “Reconstructie” a sudului ce implica o conducere militara si privilegierea temporara a albilor care sprijineau reconstructia si a negrilor carora li se acordasera recent dreptri electorale. Economia statelor din Sud a fost devastata nu numai de razboi, cat si, mai ales de o politica excesiva de favoritism si clienetelism practicata de invingatori, care a invrajbit populatia alba, ducand la controverse violente în tot sudul.
Programul de reconstructie a sudului
Epoca de reconstrucţie reprezintă perioada în care s-au desfăşurat procesele de abolire a sclaviei, reconstrucţia economică şi socială a Sudului, precum şi remodelarea Constituţiei.
Amendamentele Constituţionale şi reformele legislative care au pus bazele celei mai radicale faze a Reconstrucţiei au fost adoptate între 1865 şi 1871. Adoptarea amendamentelor al 13-lea, al 14-lea şi al 15-lea au stabilit drepturile pe care negrii şi aliaţii lor albi le-au folosit în numeroase procese.
Până în anii 1870, Reconstrucţia reuşise parţial să acorde sclavilor eliberaţi drepturi egale în faţa legii, iar aceştia aveau drept de vot şi puteau candida pentru posturi în conducere.
Reconstrucţia s-a împartit în trei faze: “Reconstrucţia prezidenţială” ( 1863-1866); “Reconstrucţia Congresului” (după 1866); “Răscumpărarea” (1873-1877).
Prima faza,cea prezidentiala, a avut ca scop restaurare rapida a armoniei şi reunificarea ţarii. Această primă fază a început cu proclamaţia de emancipare.La 14 aprilie 1865 presedintele Abraham Lincoln a fost asasinat iar misiunea reconstruirii Sudului i-a revenit lui Andrew Johnson,acesta a numit lideri albi ca guvernatori ai statelor din Sud si a intrat adesea în conflict cu republicanii radicali care veniseră la putere în Congres în urma alegerilor din 1866.
Faza a doua a reconstructiei adesea numită “Reconstrucţia radicală” sau “Reconstrucţia negrilor” a fost caracterizata de influenta radicalilor de la Washington şi a predominaţiei alegătorilor negri în Sud.
În a treia fază albii din sud au învins republicanii şi au recâştigat controlul tuturor statelor din Sud.
Situaţia sclavilor eliberaţi şi intrarea în vigoare a Codurilor Negrilor
În martie 1865, Congresul înfiinţase Biroul pentru Eliberaţi, această instituţie furniza hrană, îmbrăcăminte, şi combustibili foştilor sclavi şi refugiaţilor albi, precum şi sfaturi pentru negocierea contractelor de muncă si a încercat să supervizeze noile relaţii între foştii sclavi şi foştii lor stăpâni.
Deşi au cedat în faţa abolirii sclaviei, mulţi foşti confederaţi nu erau dispuşi să accepte schimbările sociale ce aveau loc şi nici dominaţia foştilor sclavi sau să admită schimbarea societăţii lor.Astfel guvernele statelor din Sud au pus în aplicare rapid nişte legi restrictive pentru negri. Negrii urmau să aibă mai multe drepturi decât aveau negrii liberi înainte de război, dar acestea aveau să se limiteze la o serie de drepturi civile minore. Nu urmau să aibă drept de vot, şi, cum ei nu erau cetăţeni, nu aveau dreptul de a purta armă, nici cel de a face parte din juriul unor procese în care erau implicaţi albi, şi nici cel de a se muta fără loc de muncă,acestea fiind doar o parte din limitarile impuse de catre alibi din sud.
Rapoarte date sub jurământ de soldaţi şi oficiali ai Biroului pentru Eliberaţi contineau date privind un număr mare de omoruri şi violenţe comise împotriva negrilor din sud.
Opinia publică din Nord a fost scandalizată de aceasta situatie si de Legile Negrilor . Ca răspuns faţă de acestea republicanii radicali au blocat readmiterea fostelor state rebele în Congres în toamna lui 1865. Congresul a reînnoit şi Biroul pentru Eliberaţi, dar Johnson a refuzat să promulge legea Biroului pentru Eliberaţi în februarie 1866. Deşi presat de moderaţii din Congres să semneze legea drepturilor civile, Johnson s-a îndepărtat decisiv de aceştia, refuzând să o promulge la 27 martie. Partidul Democrat, proclamându-se partid al albilor din nord şi din sud, l-a susţinut pe Johnson totuşi, republicanii au strâns suficiente voturi pentru a forţa preşedintele să promulge legea iar aceasta a devenit oficială. Congresul a trecut şi legea Biroului pentru Eliberaţi cu aceeaşi majoritate, peste vetoul lui Johnson.
Au fost adoptate trei noi amendamente constituţionale.
Amendamentul al 13-lea a abolit sclavia.
Ultima propunere a Congresului a fost Amendamentul al 14-lea; acesta a fost initial gândit pentru a introduce în Constituţie specificaţiile cele mai importante ale legii drepturilor civile, dar a mers mult mai departe decât atât, el a extins cetăţenia la toate persoanele născute în Statele Unite, a penalizat statele care nu acordau sclavilor eliberaţi dreptul la vot, şi mai ales, a înfiinţat noi drepturi civile federale care puteau fi apărate în instanţe federale. Amendamentul al 14-lea a fost respins în 1866 dar a fost ratificat în 1868.
Amendamentul al 15-lea a fost adoptat în 1870, şi specifica faptul că dreptul de vot nu putea fi refuzat nimănui pe criterii de rasă, culoare sau starea anterioară de sclavie.
Politica fiscală în timpul Reconstrucţiei
Majoritatea veniturile statului din nainte de razboi proveneau din taxe de la licitaţiile de sclavi iar o parte din acestea provenea din taxele pe vot, care era cenzitar.
Reconstrucţia a schimbat politicile fiscale din Sud. Încă de la începutul Statelor Unite şi până astăzi, o sursă majoră de venit a statului a reprezentat-o impozitul pe proprietăţi. În Sud, proprietarii instăriti de pământuri aveau dreptul să îşi evelueze singuri pământul, stabilindu-şi astfel singuri taxele,ajungandu-se de cele mai multe ori la o subvalorificare a acestor proprietati.
În timpul Reconstrucţiei, noile cheltuieli bugetare pe şcoli şi infrastructură, combinate cu deturnările de fonduri şi prăbuşirea creditelor de stat din cauza deficitului uriaş, au forţat statele să crească drastic impozitele pe terenuri.
Negrii au respins metodele coloniilor de muncă din perioada sclaviei; cu susţinerea puternică a Biroului pentru Eliberaţi, ei au forţat proprietarii de plantaţi să negocieze contractele de muncă. Aceste negocieri au condus la înfiinţarea sistemului arendei, care le-a dat negrilor o mai mare independenţă economică şi socială decât coloniile de muncă. Totuşi, din cauza lipsei de capital şi deoarece proprietarii de plantaţii continuau să controleze mijloacele de producţie, foştii sclavi au fost forţaţi să cultive plante industriale pentru proprietari şi pentru negustori. Sărăcia pe scară largă, perturbarea unei economii predominant agrare puternic dependentă de bumbac, şi prăbuşirea preţului bumbacului, au condus în câteva decenii la îndatorarea majorităţii negrilor, şi la sărăcirea multor proprietari de plantaţii.
Incercarea readucerii Sudului în Uniune
Lincoln începuse oficial Reconstrucţia de la sfârşitul lui 1863 dar dupa asasinarea lui, Andrew Johnson a respins programul radical pentru o Reconstrucţie îndelungată şi dură, numind în schimb guvernatorii lui şi încercând să termine procesul Reconstrucţiei până la sfârşitul lui 1865.
Până la începutul lui 1866, izbucnise un conflict deschis între Johnson şi radicali; acesta a refuzat să promulge legi şi a emis decrete care intrau în contradicţie cu legile adoptate de Congres.
Alegerile parlamentare din 1866 au schimbat decisiv echilibrul puterii, dând republicanilor o majoritate de două treimi în ambele camere ale Congresului
Republicanii au înfiinţat districte militare în Sud şi s-au folosit de personalul militar pentru administrarea regiunii până la formarea de guverne loiale Uniunii. Au suspendat temporar drepturile electorale ale aproximativ 10–15.000 de albi care fuseseră oficiali sau ofiţeri superiori ai Confederaţiei, şi au acordat cetăţenie cu drepturi depline şi drept de vot foştilor sclavi.
Cu dreptul de vot, sclavii eliberaţi au început să participe la viaţa politică. Deşi mulţi sclavi erau analfabeţi, negrii educaţi au venit din Nord pentru a-i ajuta, astfel ieşind în faţă câţiva lideri. O coaliţie republicană de sclavi eliberaţi, localnici din Sud loiali Uniunii şi nordişti care au emigrat în Sud s-au organizat, înfiinţând convenţii constituţionale.
Aleşi afro-americani
Republicanii au numit toţi guvernatorii statelor din Sud şi au preluat controlul legislativelor acestora, ceea ce a condus la alegerea a numeroşi afroamericani în funcţii la nivel de stat şi la nivel federal, precum şi preluarea de către afroamericani şi a altor posturi. Unii fugiseră din sclavie în Nord şi s-au întors pentru a contribui la progresul Sudului în perioada de după război. Altii erau lideri ai comunităţilor lor, şi printre ei se numărau şi câţiva predicatori. Ca şi în cazul comunităţilor albilor, nu toate poziţiile de putere depindeau de avere şi gradul de educaţie. Puţini afro-americani au fost aleşi sau numiţi în funcţii la nivel naţional. Alegătorii afro-americani au votat atat candidaţi albi cât şi negri. Amendamentul al 15-lea garanta dreptul de vot, dar nu şi că votul avea să fie numărat sau că colegiile vor fi trasate egal. Ca rezultat, chiar şi statele cu populaţie majoritar afroamericană aveau adesea doar unul sau doi reprezentanţi afro-americani în Congres.
Albii din Sud care au pierdut puterea s-au reformat şi au format partide conservatoare care au intrat în conflicte cu republicani în tot Sudul. Printre reacţiile conservatorilor s-au numărat înfiinţarea de societăţi secrete violente, ca de exemplu Ku Klux Klan. Actele de violenţă ale acestora aveau loc atat in oraşe cat şi în zonele rurale, între foştii confederaţi, republicani, afroamericani, representanţi ai guvernului federal, şi Ligile Loiale înarmate ale republicanilor. Victimele erau mai ales afro-americani, cu toate ca şi albii erau deseori ţinte ale acestor atacuri.
În Sud, se acumulau tensiuni politic-rasiale în sânul Partidului Republican. În 1868, democraţii din Georgia i-au exclus pe toţi cei 28 de membri negri ai Partidului Republican.
În câteva state conservatorii s-au luptat pentru putere cu radicalii, pierzând de cele mai multe ori. Partidul a inceput sa piarda din susţinere, mulţi dintre conservatori părăsindu-l. S-au recrutat foarte puţini noi membri, in timp ce sclavii eliberaţi cereau tot mai mult o pondere mai mare în structurile guvernamentale. În cele din urmă, unii dintre negrii mai prosperi au aderat la Partidul Democrat.
Democraţii i-au încurajat pe albii săraci să se alieze cu ei pe criterii rasiale şi aceştia au devenit adversari ai republicanilor negri. Democraţii de la vârf au subminat orice coaliţie care să le ameninţe puterea, adoptând legi şi constituţii noi în perioada 1890-1908, prin care i-au privat pe majoritatea negrilor şi albilor săraci de dreptul la vot.
Alegerile din 1876 au fost însoţite de violenţe în tot Sudul Extrem. O combinaţie de fraude electorale şi intimidări împotriva negrilor au suprimat votul acestora chiar şi în districtele în care ei erau majoritari.
După ce republicanul Rutherford Hayes a câştigat alegerile prezidenţiale din 1876, s-a ajuns la Compromisul din 1877. Democraţii albi din Sud au acceptat victoria lui Hayes cu condiţia ca acesta să retragă toate trupele federale. Până în acest punct, Nordul devenise obosit de insurgenţele din Sud. Democraţii albi controlau majoritatea legislativelor din Sud şi miliţiile înarmate controlau oraşele mici şi zonele rurale. După ce democraţii albi au adoptat constituţii şi legi prin care negrii erau privaţi de drepturi, afro-americanii care doreau să-şi exercite drepturile legale au fost împiedicaţi în mod repetat de albii democraţi de-a lungul următorilor 75 de ani.
Sfârşitul Reconstrucţiei a marcat începutul unei perioade, în care legislativele dominate de albi au adoptat legi şi constituţii noi care au creat bariere pentru înregistrarea alegătorilor şi pentru dreptul la vot al afro-americanilor şi albilor săraci. Albii democraţi au adoptat şi legile prin care s-a impus segregarea rasială în transportul public şi în clădirile publice, precum şi alte restricţii impuse negrilor. Efectul asupra drepturilor negrilor a fost imediat şi devastator. Sute de mii de afro-americani au fost şterşi de pe listele electorale în tot Sudul. Zeci de mii de albi săraci au fost şi ei privaţi de drepturi. S-a impus practic un sistem în care Partidul Democrat al albilor era partid unic, privarea de drepturi a durat până mult după începutul secolului al XX-lea.
Rasismul institutionalizat si discriminarea negrilor
Secolul al 19-lea a cunoscut o intarire a rasismului instituţionalizat şi a discriminării în justiţie împotriva cetăţenilor de origine africană, în Statele Unite. Rasismul în Statele Unite a fost mai rău în această perioadă decât în orice perioadă, înainte sau după.. Segregarea, discriminarea rasială, şi expresii ale supremaţiei albilor, toate crescut.
Afro-americanii au început să conteste în instanţe politicile privatoare de drepturi. Primele contestaţii la Curtea Supremă privind condiţiile de înregistrare la vot nu au avut succes, ceea ce a încurajat şi alte state să adopte legi similare.
Miscarea pentru drepturile civile
Satui de aceasta suprimare, in primele decade ale secolului XX, incepand cu Renasterea din Harlem, afro-americanii au boicotat procesul de segregare si si-au creat o comunitate independenta si o viata institutionala. Si-au facut scoli, banci, ziare, si mici afaceri pentru a-si servi interesele propriei comunitati.
Miscarea pentru drepturile civile din Statele Unite a capatat o noua amploare la jumatatea anilor ‘50. Grupurile manifestante organizau diferite marsuri non-violente.
In anul 1954, Curtea Suprema a luat o decizie istorica in cazul “Brown vs. Board of Education din Topeka”. Aceasta decizie a dus la stoparea procesului de segregare, pe cale legala, in toate zonele din sud, in scoli, restaurante, si locuri publice.
Raspunzand presiunii miscarii pentru drepturile civile, guvernul le-a oferit mai multe drepturi politice si economice negrilor amercani. Prin Actul pentru Drepturi Civile din 1965 a fost interzisa discriminarea negrilor in locurile publice . Tot in acel an, prin “Actul Dreptului la Vot”, s-a dat dreptul de vot tuturor negrilor din Sud.
Când Curtea Supremă a decis că interzicerea votării negrilor în alegerile primare este neconstituţională organizaţiile pentru drepturi civile s-au grăbit să înregistreze alegători afro-americani. Ca urmare afro-americani au reuşit să facă progrese mari în construirea propriilor lor instituţii.
Din punct de vedere politic si economic, negrii au facut pasi mari in epoca ulterioara miscarii pentru obtinerea drepturilor civile. Unele dintre cele mai importante personalitati de astazi din America sunt afro-americani.
Concluzii finale
Cine ar fi crezut acum 148 de ani, la inceputul Razboiului de Secesiune, ca societatea va evolua atat,dar iata ca istoria are metodele ei de a ne surprinde si acum nu mai mira pe nimeni faptul ca Statele Unite ale Americii au un presedinte de culore,nu ni se pare nimic mai normal decat faptul ca toti elevii,indifferent de rasa,etnie sau sex studiaza la un loc si nimic nu ni se pare mai firesc decat dreptul universal la vot a tuturor persoanelor indiferent de culoare sau situatie sociala.Dar nu trebuie sa uitam niciodata luptele care s-au dus pentru ca generatiile actuale sa beneficieze de toate aceste drepturi,nu trebuie sa ii uitam pe cei care s-au sacrificat pentru idealurile lor si care au crezut intr-un viitor mai bun pentru noi toti.
Prin acest eseu am vrut sa evidentiez cum un eveniment din trecut poate schimba atat de mult viitorul.Cum ar fi aratat prezentul nostru daca Abraham Lincoln nu ar fi incercat unirea Statelor Americii,am mai fi avut drepturile pe care le avem astazi?America ar mai fi fost aceeasi? Acestea sunt doar unele din intrebarile pe care trebuie sa ni le punem cand ne gandim la trecut.Daca o singura persoana ar fi facut ceva altfe, ar mai fi aratat lumea de azi asa cum o cunoastem noi acuma?
BIBLIOGRAFIE
- Enciclopedia Istoria-Ghid vizual complet-Din zorii civilizatiei pana in present (Dorling Kindersley); coordonator Adam Hart-Davis; editura RAO 2009
- Enciclopedia Marshall Cavendish; Arborele Lumii-Istorie Universala
- Farmer Alan-“Razboiul civil American”,1861-1865; Editura ALL
- Thernstrom Abigail, Thernstrom Stephan-“New perspectives on race and Ethnicity in America”; Editura Hoover Press
- Jenkins Philip-“O istorie a Statelor Unite”; Editura Artemis
- www.news20.ro/istorie_S-incheiat-razboiul-de-secesiune-american-inceput-la-12-aprilie-1861_1423.html
- www.mariuszarnescu.wordpress.com/2009/03/25/dr-martin-luther-king-jr-„i-have-a-dream”-„am-un-vis”