Evoluția istorică de pe teritoriul Greciei cuprinde două mari secvențe: Grecia preelenică și Grecia elenică. Grecia preelenică se referă la istoria anterioară venirii grecilor indoeuropeni în patria lor istorică, (aproximativ anul 2000 a.C.) Această perioadă aparține epocii preistorice, excepție făcând insula Creta care, măcar de la începutul mileniului ll a.C., făcuse pasul către Antichitate.
lstoria Greciei propriu-zise este periodizată astfel:
- Epoca indoeuropenizării Greciei și a formării etnosului grec (circa 20001550).
- Epoca myceniană (circa 1550-1175).
- Epoca homerică (circa 1175-750).
- Epoca arhaică (750-500).
- Epoca clasică (500-336).
- Epoca elenistică (336-146).
- Epoca romană (146a.C.-395 p.C.)
După împărțirea Imperiului roman în imperiul de răsărit și imperiul de apus, Grecia va face parte din Imperiul roman de răsărit, care se va transforma treptat în imperiul grec bizantin care va fi desființat de turci în anul 1453.
Pentru perioadele foarte vechi ale istoriei Greciei, alături de această periodizare istorică se mai folosește și periodizarea arheologică. Epoca bronzului este denumită, pentru partea continentală a Greciei, epoca Helladică, care începe pe la 2600 a.C., și are trei subdiviziuni: Helladicul timpuriu (circa 2600-2000), Helladicul mijlociu (circa 2000-1550) și Helladicul târziu sau Mycenianul (circa 1550-1175). În insulele Mării Egee, epoca bronzului este denumită Cicladică, iar în insula Creta aceasta este denumită epoca Minoică sau Minoană, cu aceleași secvențe și aproximativ cu aceeași cronologie absolută cu acelea ale Helladicului. Epoca homerică corespunde cu prima perioadă a epocii fierului. După evoluția stilului ceramicii, această epocă este împărțită astfel: perioada Submyceniană (circa 11751050), perioada Protogeometrică (circa 1050-950) și perioada Geometrică (circa 950-700).