Teritoriul Greciei a fost populat din cele mai vechi timpuri. Epoca paleolitică este reprezentată prin descoperirile din Thessalia, Attica și din alte locuri. Epoca neolitică (4500-2600) este bine reprezentată mai ales în Thessalia. Neoliticul de aici are două faze, denumite după localitățile eponime: Sesklo (4500-3000) și Dimini (3000-2600). Este vorba de un neolitic în care locuitorii duceau o viață sedentară, ocupându-se mai ales cu agricultura. Cea de a doua fază a neoliticului thessalian dovedește legături atât de strânse cu civilizațiile neolitice contemporane din Asia Mică, încât, se pare, este vorba de o veritabilă migrație din Anatolia.
Epoca bronzului din Grecia este numită epoca Helladică (2600-1175). Din această perioadă, numai Helladicul timpuriu face parte din preistoria Greciei.
Cea mai reprezentativă civilizație preelenică este cea cretană.
- Creta preelenică
Țara și populația
Creta este o insulă situată în bazinul oriental al Mării Mediterane. Are o lungime de 250 km și o lățime de 60 km. Este un teritoriu cu un relief variat. Principalii munți sunt Ida, Albi și Lassithi, cu înălțimi care nu depășesc 2457 m. Principalele câmpii sunt Messara și Cnossos. Clima este mediteraneană.
Judecând după cercetările arheologice, Creta nu a fost populată în epoca paleolitică, primii săi locuitori fiind de la începutul epocii neolitice. Acești primi locuitori erau originari, foarte probabil, din Asia Mică. Un al doilea influx etnic major, originar tot din Anatolia, a fost în jurul anului 2700 a.C.. Deși în insulă au mai venit de-a lungul secolelor greci, romani, venețieni și turci, aspectul antropologic predominant a rămas până astăzi cel dat de populațiile neolitice.
Nu știm ce limbă sau ce limbi se vorbeau în Creta preelenică căci, deși în insulă s-a folosit de timpuriu scrierea, mai întâi hieroglifică, apoi lineară A, acestea nu au fost până acum descifrate.
Cel care a descoperit civilizația cretană preelenică a fost arheologul englez Arthur Evans, la începutul secolului XX, prin săpăturile sale epocale de la Cnossos, din nordul Cretei. Aici a fost descoperit un mare palat cu numeroase încăperi care aveau destinații diverse (de cult, oficiale, de locuit, magazii, ateliere, ș.a.). Civilizația cretană preelenică a fost denumită de Evans Minoică, după numele regelui legendar din Cnossos, Minos, de numele căruia se legau numeroase povestiri mitologice grecești.
Curând după descoperirile lui Evans, în insulă au fost făcute cercetări arheologice și în alte localități cum sunt Phaistos, Hagia Triada, Mallia, Kydonia ș.a. Și în aceste stațiuni arheologice, palatul era principalul edificiu. Din această cauză, civilizația cretană din epoca bronzului se înscrie printre civilizațiile palațiale caracteristice pentru mai multe state orientale și pentru lumea myceniană.
Cercetările arheologice au dovedit că au fost cel puțin două serii de palate. Prima serie de palate este datată în jurul anului 2000 a.C. Acestea au fost distruse, către anul 1700 a.C., probabil de un puternic cutremur de pământ. Cea de a doua serie începe curând după anul 1700, prin refacerea vechilor palate a căror existență poate fi urmărită până către anul 1450 a.C. Evoluția istorică a Cretei ca și a altor insule din sudul bazinului egeean a fost afectată de marea erupție vulcanică din insula Thera, de la finele secolului al XVII-lea, care a distrus în bună parte această insulă.
Existența mai multor centre palațiale susține ideea că insula nu a constituit multă vreme o unitate politică, ci erau mai multe state mici. Dintre acestea cel mai important a fost cel de la Cnossos. Probabil că pe la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului următor, regele din Cnossos își impusese autoritatea asupra întregii insule. După tradiția greacă, cel mai de seamă rege al Cretei a fost Minos.
Cretanii se ocupau cu meșteșugurile și cu comerțul maritim la mari distanțe. Meșterii cretani produceau vase ceramice, bijuterii, produse din bronz ș.a. Aceste produse erau comercializate în întregul bazin oriental al Mediteranei. Cercetările arheologice au scos la iveală produse cretane în sudul Italiei și Sicilia, în Egipt și Siro-Palestina, în Anatolia și Grecia. Prezența produselor cretane în Argolida este atât de mare în secolele XVIII-XV, încât Evans a crezut că cretanii au stăpânit efectiv părți însemnate din Peloponnes, teorie astăzi infirmată. Raporturile dintre Creta și Egipt erau foarte strânse. Inscripțiile egiptene amintesc adeseori de țara Kefti, care este numele egiptean al Cretei, și de locuitori din această țară care întrețineau legături comerciale cu țara faraonilor. Aceste legături sunt confirmate de numeroasele obiecte cretane descoperite în Egipt în vremea Regatului Mijlociu și a Regatului Nou.
Cretanii au creat o civilizație remarcabilă care se caracterizează prin aspectul său pașnic, deși cercetările arheologice din ultimul timp au evidențiat și o anumită activitate militară. Palatele cretane nu erau înconjurate de ziduri de apărare, așa cum erau palatele contemporane din Grecia și Anatolia, iar artele plastice cretane nu ne înfățișează scene de război. Dimpotrivă, arta cretană se inspiră din natură și din viața de toate zilele. Religia cretanilor era politeistă, ei adorând diferite animale și diferite fenomene ale naturii. Cea mai răspândită divinitate era Marea zeiță, care simboliza fecunditatea și fertilitatea. Se pare că cretanii oficiau cultul în aer liber, deoarece până acum nu au fost descoperite temple. Religia și mitologia cretană au influențat foarte mult religia și mitologia greacă.
Cretanii au folosit scrierea. Cea mai veche scriere era cea pictografică. Au folosit de asemenea scrierea hieroglifică și scrierea lineară A. Aceasta din urmă este în general lizibilă dar limba care a folosit această scriere nu este cunoscută.
Cei care au pus capăt independenței Cretei au fost grecii micenieni. Cu aceștia, cretanii întreținuseră relații economice și, probabil, politice strânse. Nu se cunosc împrejurările istorice concrete care au dus la cucerirea insulei de către greci. Pe la 1470 a.C., Cnossosul a fost ocupat de greci și, treptat, întreaga insulă a avut aceeași soartă. Așa cum ne arată inscripțiile lineare B din Cnossos, aici se instalase un basileu (= rege) mycenian.
După ocuparea Cretei de către greci, insula a fost treptat elenizată. Totuși populația preelenică și-a păstrat încă multă vreme individualitatea etnică, așa cum dovedesc un număr de inscripții din epoca arhaică.