După perioada relativ unitară reprezentată de cultura ubaidiană, spre mijlocul mileniului al IV-lea a.C., nordul şi sudul Mesopotamiei cunosc evoluţii divergente; în timp ce în nord culturile care au urmat culturii Ubaid, numite Gawra, după tipul de aşezare Tepe Gawra, şi Ninevite, aduc puţine inovaţii, sudul face saltul decisiv la o civilizaţie înaltă, pentru care a fost introdusă denumire a de perioada protoliterară. În plan arheologic, perioada protoliterară corespunde ultimelor faze ale culturii arheologice Warka, cuprinse între anii 3500-3300 a.C., şi nivelelor IV şi III din cultura Djemedet Nasr. De fapt, prin perioada protoliterară specialiştii înţeleg acea perioadă de început a istoriei Mesopotamiei, când îşi face apariţia scrisul. Primele documente scrise sunt reprezentate de tăbliţele de argilă, descoperite în templul zeului Eanna, principalul sanctuar din Uruk, acoperite cu calcule. Cea mai veche formă a scrierii era pictografică: picturi de diferite animale, părţi ale corpului omenesc, grâne, vase etc., erau incizate cu un stylus în pasta crudă, înainte ca aceasta să fi fost uscată la soare. Încă din această perioadă se folosea sistemul zecimal. Numeralele erau exprimate, pentru zeci, prin impresiuni circulare, iar pentru unităţi prin impresiuni semicirculare. Simboluri pur convenţionale au fost folosite de la început alături de pictură. Multe dintre semnele pictografice din această foarte veche scriere au supravieţuit, cu unele mici modificări, în scrierea cuneiformă care de fapt este o dezvoltare a acesteia.
Unele particularităţi ale acestei scrieri arată clar că cel de-al doilea grup de texte pictografice (Warka III, Djemedet-Nasr) au fost scrise în sumeriană şi că este probabil ca şi primul grup de texte (Warka IV) să fi fost în aceeaşi limbă. Altfel spus, civilizaţia protoliterară a Mesopotamiei a fost dezvoltată de sumerieni, poporul istoric cel maivechi din sudul Mesopotamiei.