Perioada de strălucire a Urului nu a fost totuşi de lungă durată, deoarece triburi semitice din vest atacau necontenit Mesopotamia. Acestea erau cunoscute în izvoarele vremii sub numele de amoriţi. Aceştia erau o populaţie nomadă în spaţiul de la vest de Eufrat până în Canaan. De altfel, amoriţii erau strâns înrudiţi cu canaaneenii. Atacurile amoriţilor au fost adesea conjugate cu cele ale elamiţilor de la est de fluviul Tigru.
Isbierra, originar din Mari, ocupă oraşul Isin, veche aşezare mesopotamiană; în acelaşi timp, o altă grupare vest semitică, avându-l în frunte pe Naplanum, pătrunde în Mesopotamia, ocupând oraşul Larsa. Regele Urului, Ibbisin, s-a aliat cu Naplanum, dar ambii au fost înfrânţi de Işbierra. Oraşul Ur a fost distrus, după care el nu se va mai ridica niciodată la strălucirea de odinioară.
Perioada Isin şi Larsa este puţin cunoscută. Cele două state au întinderi mici; deşi regii lor se intitulează "regi ai Sumerului şi Akkadului", ele nu depăşesc sudul Mesopotamiei, oraşul Mari reprezentând limita de nord a noilor regate.
În perioada Isin şi Larsa, în afara Mesopotamiei propriu-zise s-a ridicat oraşul Eşnnuna, unde săpăturile arheologice au scos la iveală, numeroase inscripţii, precum şi un cod de legi al regelui Bilalama, scris în accadiană.