Teritoriul Assyriei se află în nord-estul Mesopotamiei, pe cursul superior al Tigrului şi al afluenţilor acestuia (Zabul Mare, Zabul Mic şi Diyala).
Ştim puţine lucruri despre istoria timpurie acestui teritoriu. În textele sumeriene din mileniul al III-lea, Assyria este cunoscută sub numele de Subir, iar în cele akkadiene de Subartu. Se pare că populaţia străveche a Assyriei avea o însemnată componentă hurrită, dar de timpuriu în acest teritoriu au pătruns populaţii semitice. În epoca istorică, limba care se vorbea în Assyria era accadiana. Ei au preluat de asemenea şi scrierea cuneiformă.
Statul assyrian este primul stat important care apare dincolo de graniţa Mesopotamiei.
Istoria assyriană are mai multe perioade:
- De la sfârşitul mileniului al III-lea până în anul 1813 a.C. este perioada de formare a statului assyrian ;
- Epoca Regatului vechi (1813-1392);
- Epoca Regatului mijlociu (1392-911);
- Epoca Regatului nou (911-609).
Nu ştim împrejurările în care a apărut statul assyrian, pe la finele mileniului al III-lea şi începutul mileniului al II-lea. Primii regi legendari poartă nume hurrite. Limba hurrită a fost vorbită, paralel cu accadiana, până la finele mileniului al II-lea.
În ceea ce priveşte organizareavechiului stat asyrian, ştim că acesta era condus de un sfat al bătrânilor şi de magistraţi. Fiecare an purta numele unui anumit funcţionar, limmu, care era probabil un membru al sfatului bătrânilor. Acesta era în fruntea visteriei statului; tot el controla şi pe acei tamkari, agenţi comerciali ai statului assyrian. Un alt demnitar era ukullum, care era probabil şeful judecătoresc şi administrativ al comunităţii. Probabil că cel mai de seamă demnitar era işşakkum, care este asimilat sumerianului ensi sau patesi. El era acela care convoca sfatul, şi era şeful religios al comunităţii. El nu era totuşi un rege. Prin orânduirea sa de stat Assyria era în acea perioadă mai degrabă un stat oligarhic.
Assirienii au înfiinţat de timpuriu factorii comerciale, mai ales în Asia Mică şi Mesopotamia, care au jucat un rol foarte important în economia assyriană. Cele mai importante au fost cele de la Kaneş (Kultepe) şi Hattuşaş (Bogaz-koy).
Cel care pune bazele Regatului asSsrian vechi este regele Samşi-Adad I (18131780), care creează o monarhie puternică de tip babilonian, care şi-a extins dominaţia asupra Mesopotamiei superioare şi asupra Siriei. Sub urmaşii săi, statul assyrian decade datorită incursiunilor hurriţilor. În timpul regelui Hammurabi, Assyria este vasală Babilonului. În timpul dominaţiei kassiţilor, assyrieni n-au putut să profite de interesul limitat al acestora pentru nordul Mesopotamiei, deoarece hegemonia a trecut asupra statului de la Mitanni care, cu ajutorul Egiptului, cucereşte numeroase teritorii, printre care şi Assyria.
Slăbirea statului Mitanni şi dispariţia acestuia ca urmare a expansiunii statului hittit a permis o nouă ridicare a Assiriei. Regele assyrian Aşsurubalit profită de decăderea statului mitannian pentru a cuceri o parte din teritoriile acestuia. Cu domnia acestui rege începe epoca Regatului mijlociu.
În timpul domniei regelui Tikulti Ninurta I (1244-1207) şi a lui Tiglatpalassar I (1115-1076) statul assyrian îşi extinde mult graniţele, până la Golful Persic şi la Marea Mediterană, devenind principala putere a Orientului mijlociu. Încă din această perioadă, statul assyrian duce războaiele cu o cruzime nemaicunoscută până atunci. Capitala statului se mută de la Aşşur la Kar Tikulti Ninurta.
În secolul XI, în Orientul mijlociu se produc evenimente însemnate. Acum are loc invazia muskilor, care a produs însemnate schimbări politice şi etnice în Anatolia şi nordul Mesopotamiei. Tot acum pătrund în Mesopotamia şi Syria triburile semitice ale arameilor, veniţi din sud, poate şi datorită unor schimbări climatice. Treptat, teritoriul assyrian a fost cotropit de aramei.
Cel care pune bazele Regatului assyrian nou, care va fi timp de multe secole cea mai de seamă putere din Orientul mijlociu şi apropiat, statul assyrian având toate caracteristicile unui imperiu, a fost regele Adad-nirari al II-lea (911-889). Regele Aşşurnazirpal al II-lea (884-859) pune bazele puterii militare a Regatului Assyrian nou. El reuşeşte să supună triburile arameilor, cucereşte întreaga Mesopotamie, extinzându-şi dominaţia departe spre vest, până la Marea Mediterană. Construieşte o nouă capitală la Kalar.
Urmaşii lui Aşşurnazirpal al II-lea duc aceeaşi politică de cuceriri . Printre aceştia s-au remarcat Salmanasar al III-lea (859-824), Şamşi-Adad al V-lea (824-811), Tiglatpalassar al III-lea (745-727), Salmanassar al V-lea (727-722), Sargon al II-lea (722-705), care au purtat numeroase războaie cu Syria, Fenicia, Palestina şi Babilon şi Urartu, supunând întreaga Mesopotamie până la Golful Persic, Syria şi Canaanul,
Elamul şi Urartu. Campaniile militare ale regilor assyrieni erau însoţite de numeroase atrocităţi şi de deportări masive de populaţie, care au schimbat în bună măsură harta etnografică a vremii. Toate acestea au făcut ca assyrienii să fie urâţi de toate popoarele înconjurătoare. Treptat, opoziţia antiassyriană va deveni tot mai puternică, populaţiile supuse sau cele aflate în afara graniţelor imperiului assyrian învăţând tactica de luptă a acestora. În fruntea frontului antiassyrian a fost Babilonul, care a avut foarte mult de suferit în timpul dominaţiei assyriene, şi Histkia (Ezechias), regele Iudeii, sprijinit de Egipt şi de beduinii arabi. În lupta antiassyriană, au fost atrase şi cetăţile feniciene Tyrul şi Sidonul, oraşele filistene ş.a.
La începutul domniei sale, regele Senacherib (705-681) este nevoit să înfrunte această coaliţie antiassyriană iniţiată de regele Mardukpaliddin al Babilonului. Coaliţia este înfrântă, Babilonul este cucerit, assyrienii luând în captivitate peste 200.000 de chaldeeni şi numeroşi babilonieni pe care i-a risipit în diferite părţi ale imperiului assyrian. În anul 689, Babilonul se răscoală din nou, este ocupat şi distrus după un lung asediu. Locuitorii săi au fost în parte masacraţi, în parte deportaţi. Distrugerea Babilonului a produs o profundă impresie printre contemporani şi a sporit ura împotriva lui Senacherib şi a statului assyrian. În timpul domniei lui Senacherib, capitala regatului devine oraşul Ninive, care a fost înfrumuseţat cu numeroase monumente.
În anul 680, regele este asasinat în urma unui complot organizat de doi dintre fiii săi. Cel care reuşeşte să ajungă la tron este Aşarhaddon (681-669), în timpul căruia statul assyrian a atins maxima expansiune teritorială. În anul 671, assyrienii întreprind o expediţie împotriva Egiptului, au cucerit oraşul Memphis şi s-au consolidat pe cursul inferior al Nilului. Autorităţile locale egiptene au fost confirmate, dar au fost subordonate unor „supraveghetori" assyrieni, alături de care se aflau mici garnizoane. A început să reclădească Babilonul, permiţând locuitorilor săi să revină în oraş. Acum a fost construit din nou celebrul turn de pe lângă templul lui Marduk, aşa numitul „turn al Babilonului".
În timpul domniei lui Aşurbanipal (669-626), situaţia statului assyrian se înrăutăţeşte şi asistăm la începutul prăbuşirii sale. Assyria era duşmănită de toate popoarele atât din interiorul imperiului cât şi din exterior. În timpul numeroaselor războaie purtate cu assyrienii, acestea au dobândit experienţă de război. Tot acum statul assyrian este ameninţat de incursiunile sciţilor şi cimmerienilor, populaţii iraniene seminomade care dominau spaţii vast din nordul Mării Negre până în Asia Centrală.
Regele Aşurbanipal a înfiinţat marea bibliotecă de la Ninive, care cuprindea circa 22.000 de tăbliţe, prin intermediul cărora cunoaştem o bună parte din creaţia literară mesopotamiană.
După moartea lui Aşurbanipal, Babilonul se revoltă din nou şi, sub conducerea lui Nabopalassar, se desprinde de Asyyria formând regatul Chaldeo-Babilonian. Pentru a putea lupta cu succes împotriva Assyriei, Nabopalassar s-a aliat cu regele mezilor, Cyaxares. În anul 615, profitând de faptul că forţele assyrienilor luptau cu Babilonul, mezii pătrund în Assyria, şi în anul 614 ocupă oraşul Assur.Doi ani mai târziu, forţele unite a lui Nabopalassar şi Cyaxares au cucerit oraşul Ninive. Cuceritorii au procedat, după obiceiul assyrian, la uciderea tuturor aristocraţilor căzuţi prizonieri. Regele Sarak s-a aruncat în flăcările ce cuprinseseră palatul său. Învingătorii au luat un mare număr de prizonieri. O parte a armatei assyriene, în frunte cu Aşur-ubalit al II-lea, a reuşit să ajungă la Harran, unde se proclamă rege al Assyriei. Dar în anul 605 Nabucodonosor al II-lea, fiul lui Nabopalassar, înfrânge rezistenţa assyriană, ceea ce a marcat sfârşitul statului assyrian. Limba assyriană, un dialect al limbii accadiene, a dispărut treptat, fiind înlocuită cu limba aramaică.