Martin Luther (10 noiembrie 1483, Eisleben, Saxonia - 18 februarie 1546), pastor si doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la naşterea Bisericii Evanghelice-Luterane. Primele idei ale Reformei protestante au fost enunţate de Martin Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic şi profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg. Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521.Martin Luther s-a născut în Eisleben, Saxonia, la 10 noiembrie 1483, părinţii lui fiind Hans Luther şi Margaret Ziegler Luther. La scurt timp după naşterea lui
Martin Luther familia s-a mutat în Mansfeld, unde tatăl a lucrat ca miner. Tânărul Martin a studiat la Magdeburg şi Eisenach, ca apoi să se înscrie la universitatea din Erfurt. îndrumat de tatăl său, Luther a început în 1505 să studieze dreptul, însă ulterior s-a dedicat carierei ecleziastice, devenind călugăr al ordinului augustinian. Şi-a luat doctoratul în teologie în 1512 şi a devenit profesor de ştiinţe biblice la prestigioasa universitate din Wittenberg.
Seriozitatea cu care Luther şi-a susţinut vocaţia sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerinţele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu el. Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor şi a obligaţiilor religioase, ci un răspuns de credinţă, răspuns acceptat de Dumnezeu. Această credinţă trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică.Credinţa lui Luther l-a făcut să intre în 1517 în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru din Roma, papa Leon al X-lea a vândut credincioşilor indulgenţe. Prin vânzarea de indulgenţe se oferea, în schimbul unei donaţii băneşti,
anularea suferinţelor vremelnice datorate păcatului - odată iertat prin pocăinţă. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.La 31 octombrie 1517 (potrivit teologului si filosofului umanist Philipp Melanchthon), Luther a afişat pe uşa principală a bisericii din Wittenberg cele 95 de teze care invocau interdicţia
comerţului de indulgenţe. Aceste teze au circulat repede prin Germania şi au cauzat o mare controversă. Papa a ordonat ca Luther să apară la Augsburg, în faţa cardinalului Thomas Cajetan. Cardinalul i-a cerut să-şi retracteze cele 95 de teze. Luther a replicat că şi le va retrage doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel care greşeşte.In 1521, prin bula de excomunicare emisă împotriva lui Luther, papa a cerut împăratului Carol al V-lea să dispună executarea lui Luther. Împăratul, în loc să dea curs cererii papei, a convocat o adunare pentru cercetarea lui Luther. Oficialităţile din dietă i-au cerut să-şi retragă declaraţiile. Luther a refuzat, iar membrii dietei l-au declarat indezirabil.
Luther a reuşit să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului său, guvernatorul Saxoniei, care l-a ascuns în castelul „Wartburg", aproape de oraşul Eisenach. Luther a primit pseudonimul „cavalerul George". În timpul şederii in Wartburg, Luther a început să traducă Noul Testament în limba germană.Preocuparea principală a împăratului Carol era războiul cu Franţa, astfel încât în cele din urmă Luther a putut reveni la catedra din Wittenberg. Încercările de reformare a bisericii locale nu au avut succes în Europa centrală în timpul vieţii sale, dar au fost continuate de discipolii săi. În 1524 o parte din ţărănimea din sudul Germaniei, Austria şi Elveţia s-a folosit de teoria lui Luther ca pretext pentru declanşarea unei revolte supranumite „războiul ţărănesc german" (Deutscher Bauernkrieg).In 1525 Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriţă Katharina von Bora, arătându-se astfel adversar al celibatului impus de catolicism preoţimii. Restul vieţii şi l-a petrecut scriind, ţinând predici şi organizând reforma bisericii în Saxonia. Luther a murit la 18 februarie 1546 în oraşul său natal Eisleben.
Luther este cunoscut ca „părintele Reformei". Intenţia lui însă nu a fost crearea unei biserici noi, alternative, ci înnoirea Bisericii Universale.