Istorie

Metodele didactice reprezintă un ansamblu de procedee şi mijloace integrate la nivelul unor acţiuni implicate în realizarea obiectivelor pedagogice concrete ale activităţii de instruire si educatie  proiectată de cadrul didactic.

Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaştere propusă de profesor într-o cale de învaţare realizată efectiv de preşcolar, elev, student, în cadrul instruirii formale si nonformale, cu deschideri spre educaţia permanentă.

Noi, dascălii avem menirea de a prezenta istoria ca pe o carte frumoasă, în care să păstrăm neşterse faptele de seamă din trecutul de luptă al poporului român. Istoria nu se compune numai din legende şi povestiri, ci este o ştiinţă care se bazează pe adevăr, pe fapte şi lucruri reale. Reforma sistemului de învăţământ pune accent pe efortul propriu al copilului în toate cele trei mari etape: predare, învăţare, evaluare.

Metodele de învatamânt se elaboreaza si se aplica în strânsa legatura cu specificul disciplinei de învatamânt, cu felul activitatii didactice, cu nivelul de pregatire al elevilor.

Clasificarea metodelor didactice :

• din punct de vedere istoric: metode traditionale clasice(expunerea, conversatia, exercitiul), metode moderne (algoritmizarea, problematizarea, instruirea programata);
• în functie de sfera de specialitate: metode generale(expunerea,conversatia), metode particulare (exercitiul);
• dupa gradul de angajare al elevilor la lectie: metode expozitivesau pasive, centrate pe memoria reproductiva si pe ascultarea pasiva si metode active, cere se bazeaza pe angajarea directa a elevului;
• dupa forma de organizare a muncii: metode individuale, metode de predare-învatare îngrupuri, metode frontale, metode combinate;

Conversatia

Constituie una dintre metodele principale de identificare a activitatii elevilor. Metoda a evoluat spre forme din ce în ce mai active si mai eficiente. De la o metoda care viza cu precadere exersarea memoriei, prin întrebari formulate de profesor, la care elevii raspundeau prin dirijarea excesiva a acesteia, la o metoda în care profesorul întreaba si este întrebat, dirijeaza cu suplete conversatia, stimuleaza dezbaterea si confruntarea de idei, antreneaza elevii la un schimb de informatii si la exprimarea unor opinii personale.

Conversatia euristica confera istoriei un caracter afectiv si eficient. Aceasta investigatie consta dintr-o succesiune de întrebari care, prin valorificarea cunostintelor dobândite de elevi anterior, stimuleaza gândirea acestora în sesizarea notelor caracteristice si comune unui grup de fenomene istorice.

Discutia

Are semnificatia unui schimb reciproc si organizat de informatii si de idei, de impresii si de pareri, de critici si de propuneri în jurul unor teme cu scopul:

• examinarii si clarificarii în comun a unor notiuni de istorie;
• a consolidarii si sistematizarii datelor si conceptelor cu care participantii au avut contact;
• al explorarii unor analogii sau diferente între teorii;
• al solutionarii unor probleme teoretice si practice complexe;
• al dezvoltarii capacitatii de expresie verbala si de creativitate colectiva.

Exista mai multe variante de discutii cum ar fi: discutia - dialog, consultatii în grup, discutia de tip seminar, discutia în masa, masa rotunda, discutia dirijata.

Dezbaterea

Este o metoda prin care se examineaza o problema stiintifica si practica ,cu argument pro si contra pentru elucidarea acesteia. Dezbaterea are caracter formativ prin faptul ca elevii, expun,explica, analizeaza,propun,comenteaza,accepta idei,formuleaza ipoteze,concluzii,adopta atitudini in ceea ce priveste un continut,o tema,o notiune istorica.

Demonstratia

În predarea istoriei, demonstratia este metoda cu ajutorul careia profesorul prezinta elevilor obiective arheologice în mod direct sau indirect, prin imagini ale acestora, cu scopul de a asigura activitatii de învatare o baza perceptiva si documentara mai bogata si mai sugestiva.

Metoda demonstratiei în predarea-învatarea istoriei României si a istoriei universale îmbraca forme variate, în functie de mijloacele de învatamânt specifice si anume:

• Demonstratia cu ajutorul unor obiecte si urme istorice reale
• Demonstratia cu ajutorul izvoarelor de istorie locala
• Demonstratia cu ajutorul  hartii geografice si istorice
• Demonstratia cu ajutorul schemei
• Demonstratia cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale

Observarea este o metoda de cercetare ,de explorare a a realitatii istorice obiectuale si a realitatii substituite prin mijloace de invatamant.In lectiile de istorie,observarea  poate  fi spontana,neorganizata,sau sitematica,organizata.

Obseratia sistematica presupune o etapa de pregatire:stabilirea obiectivelor,aspectul supus observarii,formularea procesului de observare pe baza intrebarilor.Observarea poate fi individuala sau pe grupe si presupune activitati din partea elevilor care au ca rezultat schite,scheme,sinteze ale observatiilor expuse in descrieri verbale.

Problematizarea

Problematizarea orienteaza si activizeaza gândirea elevilor în procesul învatarii dirijate a cunostintelor prin faptul ca îi conduce la rezolvarea unor situatii conflictuale, reale sau aparente între cunostintele dobândite anterior de acestia si noi informatii despre fenomenul sau procesul studiat.

La baza folosirii problematizarii în învatarea istoriei sta capacitatea profesorului de a formula întrebari sa depaseasca dificultatile ivite în întelegerea situatiilor de învatare create. Nu orice întrebare adresata elevilor constituie însa o problematizare. O caracteristica a învatarii prin problematizare în cazul istoriei o constituie faptul ca întregul material informativ este dobândit de elev prin intermediul a numeroase surse precum explicatiile profesorului, manualul, documentele istorice.

Comparatia  reprezinta calea sau procesul prin care profesorul si elevii reconstituie si explica trecutul prin desprinderea asemanarilor si deosebirilor faptelor istorice, pe baza unor criterii stiintifice. Toate tipurile de lectii si toate etapele acestora pot avea obiective operationale care sa solicite comparatia.

Comparatia concomitenta reprezinta compararea în functie de diferite criterii stiintifice a faptelor si fenomenelor istorice asemanatoare care s-au produs în aceeasi perioada în conditii istorice diferite.

Comparatia succesiva reprezinta compararea progresiva a etapelor aceluiasi proces istoric sau a diferitelor notiuni de acelasi fel care s-au succedat pe scara timpului.

Învatarea prin descoperire

Elevul trebuie pus în situatia ca, prin munca sau gândirea sa, sa descopere lumea, sa se autoperfectioneze si apoi sa contribuie la dobândirea unor noi cunostinte de care are nevoie.

Învatarea prin descoperire sau prin investigare este o modalitate de lucru prin care elevii sunt pusi în situatia de a destitui adevarul reconstituind drumul elaborarii cunostintelor printr-o activitate proprie. Aceasta metoda pune elevii în situatia de a analiza documentele de a formula pe aceasta cale unele concluzii despre fapte, evenimente istorice si procese istorice necunoscute de ei. Învatarea prin descoperire poate fi inductiva ,deductiva .

Instruirea programată

Porneste de la premisa ca predarea-invatarea este un flux continuu de informatii controlat prin intermediul unei conexiuni inverse si regleaza permanent invatarea.Fluxul continuu al activitatii de predare-invatare predare-invatare presupune teste dupa principiul pasilor mici si al progresului invatarii de continuturi elementare sau secvente simple,accesibile logic.

Fiecare secventa presupune o aplicatie (raspuns la intrebare,un exercitiu care elevul sa lucreze cu informatia data).Compararea cu raspunsul bun permite elevilor verificarea imediata a raspunsurilor gasite,permite corectarea operativa a erorilor.Raspunsurile formulate se compara cu raspunsurile din manual,iar daca nu coincid se reciteste intrebarea si se incearca sa se formuleze raspunsul corect.

Modelarea

Este o modalitate de cunoastere a realitatii prin intermediul unor modele materiale sau ideale, ca analogie a obiectelor si fenomenelor reale, prin care gândirea elevilor este condusa la descoperirea adevarului prin antrenarea rationamentului analogic.

Folosirea modelelor contribuie la dezvoltarea gândirii elevilor. Îi obisnuieste cu ideea ca obiectele si fenomenele realitatii pot fi modelate si îi conduce la descoperirea unor proprietati si relatii de cunoastere mai adânca a acestora. În practica scolara, în predarea istoriei, modelarea este utilizata în mai multe variante:

• Modelarea similara
• Modelul prin analogie
• Modelul grafic,matematic si statistic 

Exercitiul este o metoda didactica bazata pe actiune,prin care elevii efectueaza constient si repetat actiuni mintale pentru insusirea de continuturi,notiuni,evenimente istorice. Exersrea este o conditie esentiala in realizarea obiectivelor,iar exersarea impune activarea elementelor complexe ale memoriei.Eficienta este asigurata cand operatiile prevazute de exercitii creeaza conditiile necesare pentru elevi spre a le folosi in conditii noi,complexe, stimuland inteligenta.

Povestirea este o forma de expunere cu caracter narativ si descriptiv a dinamicii, frumusetii si dramatismul faptelor istorice, în mod clar, accesibil, gradat, captivant si expresiv, fara sa se abata de la adevarul istoric. Sporeste expresivitatea povestirii si caracterul sau emotional atunci când limbajul este adecvat, când se accentueaza corect , când gesturile sunt modelate dupa întelesul ideii.  

Explicatia

În predarea istoriei la clasele mari, expunerea sistematica a cunostintelor îmbraca, adesea, forma explicatiei. Reprezinta o varianta a metodei expunerii care consta în argumentarea stiintifica a faptelor relatate nu atât prin descrierea lor, cât prin accentuarea cauzelor care determina evenimentul istoric, a modului de desfasurare, a urmarilor si a relatiilor dintre faptele si evenimentele istorice. Prin explicatie, profesorul se adreseaza mai mult gândirii elevului si mai putin afectivitatii sale.

METODE MODERNE IN PREDAREA-INVATAREA ISTORIEI LA CLASELE I-IV

Brainstorming-ul (furtuna de idei)

Este  o  metoda  prin  care  se  dezvolta  creativitatea  elevilor  prin exersarea  gandirii divergente, care solicita  gasirea  unor  solutii proprii pentru problemele propuse.

Brainstorming-ul reprezintă formularea a cât mai multor idei – oricât de fanteziste ar putea părea acestea - ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea generează calitatea. Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai mare.

O asemenea activitate presupune o serie de avantaje :

- participarea activă a tuturor participanţilor ;

- dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime ;

Metoda  Philips  6-6 se poate aplica in grupuri mari de 6 elevi, fiecare avand moderatorul si purattorul sau de cuvant. Dupa ce se dezbate 6 minute problema, purtatorii de cuvant prezinta solutiile grupurilor, iar moderatorii sintetizeaza si aleg solutia cea mai eficace.

Eseul de cinci minute

Este o modalitate eficientă de a încheia ora, pentru a-i ajuta pe elevi să-şi adune ideilelegate de tema lecţiei şi pentru a-i da profesorului o idee mai clară despre ceea ce s-a întâmplat, în plan intelectual, în acea oră. Acest eseu le cere elevilor două lucruri: să scrie un lucru pe care l-au învăţat din lecţia respectivă şi să formuleze o întrebare pe care o mai au în legătura cu aceasta.

Ciorchinele

Este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi care presupune următoarele etape:

-se scrie un cuvânt / temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie

-se notează toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele care vă vin în minte în legătură cu tema respectivă în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial;

Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează la tablă într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.În etapa finală a lecţiei , ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor.

Turul galeriei

Ea presupune evaluarea interactivă formativa a produselor realizate de elevi.În grupuri de trei sau patru, elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă, de exemplu).Produsele sunt expuse pe pereţii clasei. La semnalul invatatorului, grupurile se rotesc prin clasă, pentru a examina şi a discuta fiecare produs.

După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi citesc comentariile făcute pe produsul lor.

Cubul

Metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme.

Sunt recomandate următoarele etape :

-realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

- împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului

o Descrie: culorile, formele, mărimile etc.

o Compară: ce este asemănător? Ce este diferit?

o Analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune

o Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?

o Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită?

o Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale.

Bulgărele de zapadă

Metoda presupune reducerea numărului de elemente, aspecte, faţete ale unei probleme/situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale.

-se imparte grupul în echipe de 7-8 persoane ;se enunta tema;

-fiecare membru notează pe un post-it ideea sa şi o pune pe centrul mesei;

-se citesc toate ideile ,se vor reţine primele 2-3.

Se reuneşte tot grupul cu cele 2 idei de la fiecare şi se repetă algoritmul, astfel se vor reţine doar ideile/aspectele pe care tot grupul le consideră relevante.

Mozaicul

Presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup.

Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi  presupune următoarele avantaje:

 - stimularea încrederii în sine a elevilor;

- dezvoltarea abilităţilor de comunicare  de relaţionare în cadrul grupului;

- dezvoltarea gândirii logice, critice şi independente;

- dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup;

- optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva;

Jocul de rol

Etape: identificarea unei situaţii care se pretează la simulare prin jocul de rol, modelarea situaţiei şi proiectarea scenariului  jocul de rol se poate desfăşura în mai multe moduri, fie ca o povestir  sau ca o scenetă ( inventând dialogul odată cu derularea acţiunii ), alegerea elevilor care vor interpreta diverse roluri, distribuirea rolurilor şi instruirea elevilor, învăţarea individuală a rolurilor, amenajarea spaţiului, interpretarea rolurilor, dezbaterea rolurilor.Analiza şi evaluarea jocului de rol se face cu toţi elevii din clasa.

Pe lânga accentuarea caracterului activ si creator al metodelor moderne se impune ca utilizarea acestora în predarea-învatarea istoriei sa asigure o îmbinare judicioase a muncii independente a elevilor cu activitatea colectiva în învatarea istoriei, metodele si procedeele nu se folosesc izolat ci întotdeauna integrate într-un sistem metodic.

 

Bibliografie :  

 

• Eugen Gagea ,Didactica predarii istoriei,Editura „Gutenberg Univers”,Arad,2010
• Felezeu Calin, Metodica predarii istoriei, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 1998 ;
• M.E.C., Programe şcolare pentru clasa a IV-a ,Istorie ,Bucureşti , 2005
• M.E.C.,Învăţarea activă , Ghid pentru formatori şi cadre didactice , Buc. , 2001
• O. Păcurari (coord) ,Strategii didactice inovative, Ed. Sigma, 2003
• Dumitru, Al., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea  eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2000.