Ideologia este o caracteristică fundamentală a totalitarismului. Toate regimurile totalitare s-au bazat pe o ideologie revoluţionară. Ideologia totalitară poate fi definită ca o concepţie structurată asupra existenţei, care doreşte să revoluționeze societatea. În absenţa unei ideologii revoluţionare, un regim, chiar dacă poate aplica practici specifice totalitarismului, nu este considerat totalitar, ci autoritar. În secolul XX au fost trei mari regimuri totalitare: cel fascist ( în Italia), cel nazist (în Germania) și cel comunist (în URSS şi ulterior alte state din Asia, Europa de Est sau America).
âGândirea fascistă, a apărut in Italia, la scurt timp după terminarea Primului Război Mondial. Denumirea lui vine de la pretențiile de asociere cu Imperiul Roman, “fasciile fiind nuiele legate in jurul unui topor”[1]. Este structurat pe ideile lui Benito Mussolini şi ai altor conducători ai Partidului Fascist. Sistemul fascist are două principale direcţii: supunerea cetăţeanului faţă de stat (supunere totală, de aici şi termenul de totalitar) şi naţionalismul extremist. În jurul acestor idei s-au conturat si altele, precum violența, războiul și militarismul, ca furnzior de transformare pozitivă în societate , de aducerea unui nou spirit, educație, insuflarea unei dorințe de a domina în caracterul oamenilor și crearea de camaraderie națională prin intermediul serviciului militar. Fasciștii văd violența și războiul ca acțiuni, care creează regenerare, spirit și vitalitate națională.
â“Fascismul este anticomunist, antidemocratic, antiindividualist, antiliberal, antiparlamentar, anticonservator, antiburghez,antiproletar, și anticapitalist”[2]. Fascismul respinge conceptele de egalitarism, materialism și rationalism în favoarea acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și a voinţei, „statul controlând prin forța poliției politice, toate aspectele vieții”[3].
âSimbolul fascismului este „fascia”, termen care desemna unitate şi putere, în Imperiul Roman. Acest lucru, nu este la intâmplare, deoarece regimul fascist, fiind o portavoce a poporului italian, doreşte refacerea gloriei de altădată, în speţă gloria din perioada romană. Regimul fascist a apărut ca urmare ca frământărilor de după Primul Razboi Mondial. Italia, deşi printre învingătoare și cu un rol important în razboi ( a fost un front, unde s-au dus resurse importante ale Imperiului Austro-Ungar) şi deşi printre cei patru factori decizionali ai conferinţei de pace de la Versailles ( alaturi de Wodrow Willson, preşedinte al SUA, David Lyoid George, prim-ministrul Marii Britanii şi George Clemenceau, prim-ministru al Franţei), a fost dezavantajată de condiţiile păcii, fiind „marginalizată în timpul negocierilor”[4]. Pe lângă acest lucru, a izbucnit o nemulţumire generală,ca urmare a transformărilor cauzate de război. In acest condiţii nesigure, în 1922, în urma Marșului asupra Romei, Mussolini, practic, îl obligă pe regele Vitorio Emmanuele al III-a, să-l recunoască ca factor decisiv de putere.
âDin acest moment, toată perioada fascistă, va fi marcată de o politică de o continuă poziţie agresivă şi gata de o eventuală acţiune. Aşa cum am precizat mai sus, Italia fascistă, se revendica ca drept urmașă a Imperiului Roman. Un prim pas fusese făcut şi anume Risorgimento, mişcarea de unificare a Italiei. Acum urma al doilea pas: trecerea la culegerea de teritorii ce de “drept erau italiene”. Un exemplu este anexarea Albaniei în 1939 sau teritoriile din sudul Frantei( Nisa), ori pretenţiile la teritorii precum Egiptul, Maroc,Algeria, Balcanii, Palestina, teritorii ce fuseseră incadrate Imperiului Roman. Politica italiană însă va fi falimentară. Deşi după vizita lui Hitler la Roma in 1935, Mussolini era invidiat de partenerul său german, lucrurile s-au schimbat după 1939 când dictatorul italian a fost surprins de succesele germane şi a căutat să aibă succese proprii, chiar in condiţii nefavorabile: armata italiană nu era pregatită de razboi, echipamentul greu şi de artilerie era sub dotarea puterilor duşmane iar flota italiană, deşi superioară numeric, nu era gata de un conflict cu o putere locala ce avea o tradiţie de 400 de ani şi anume Marea Britanie. Anul 1943 va aduce cu sine infrângerea ambiţiilor lui Mussolini, care conduce un stat marionetă in Italia, sub control german. Acesta este spânzurat impreună cu amanta sa, Clara Petraci, in 1945 in Milano.
[1] “Istoria ilustrată a lumii”, Dr. Klaus Berndl et. al. , Consultanți științifici:Profesor Doctor Dominik Bonatz et. al. , traducere de Graal Soft, Ediția a doua, revizuită, editura “Litera”, București, 2013, pagina 447.
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem, p. 470.