Începutul Mişcării se preconizează încă din vara anului 1926, când tânărul C.Z. Codreanu se întoarce din Franţa, unde îsi pregătea teza de doctorat, pentru a candida ca deputat în judeţul Putna, însă neobţinând suficiente voturi este nevoit să se reîntoarcă în oraşul Grenoble.[1]
Mişcarea Legionară sau Legiunea Arhanghelului Mihail este o organizaţie politică de extremă dreapta din România ce a fost înfiinţată la data de 25 iunie 1927 din iniţiativa unui grup de tineri intelectuali români, foşti membri ai L.A.N.C., printre care se aflau Ion Moța, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu şi Ilie Gârneață, în frunte cu tânărul avocat Corneliu Zelea Codreanu, supranumit “Căpitanul”. Simbolul adoptat de Legiune este arhanghelul Mihail, un înger luptător specific ortodoxismului, ce avea să reprezinte lupta legionarilor dintr-o perspectivă religioasă. La scurt timp după înfiinţare Legiunea scoate primul său ziar intitulat “Pământ Strămoşesc”, condiţia iniţială pentru aderare fiind aducerea a cinci abonaţi ziarului, prin această condiţionare se încerca o extindere a numărului de membri. Planurile Legiunii erau mari, poate chiar irealizabile, se dorea crearea “Omului nou”, reformarea aproape totală a statului.[2]
Analizând activităţile legionare putem observa o serie de caracteristici fundamentele ale ideologiei legionare, şi anume: naţionalismul, se punea accept pe patria-neam, anticomunismul, antidemocratismul, ortodoxismul, antiliberalismul, şi nu în ultimul rând antisemitismul.[3] Legionarii, precum erau numiţi adepţii Mişcării Legionare au adoptat salutul fascist sau salutul roman cum mai era numit, şi “cultul morţii”, ce presupunea credinţa până la capăt în Căpitan. Răspandirea ideologiei Mişcării Legionare a avut loc prin intermediul mai multor organe de presă precum revista “Axa”, o publicaţie reprezentativă a tinerilor legionari.[4] Ţin să precizez că în Transilvania de Nord cunoaştem existenţa unei eliminări sistematice, mult mai dure, a evreilor prin intermediul activităţilor conduse de partidul maghiar Crucile cu Săgeţi.[5]
Asemănătoare cu L.A.N.C., în ceea ce priveşte organizarea, Legiunea deţinea controlul asupra unor organizaţii paramilitare supranumite “Cămăşile verzi”, organizate după modelul “Cămăşilor negre” din Italia fascistă, cu o structură ierarhică bine definită.[6] În primii ani de la înfiinţare Mişcarea începe să facă paşi înaintând pe scena publică şi politică, într-o perioadă oarecum dificilă în care suportul popular se îndrepta în mod evident către P.N.Ţ, partidul liberal fiind grav afectat de moartea regelui Ferdinand şi a celor doi frati Brătieni. În fine, în iunie 1930 este fondată Garda de Fier, ramura politică a Mişcării Legionare, ce va activa prin “cuiburi legionare” în mai multe judeţe.
Un rol important în creşterea popularităţii Legiunii l-au avut organizaţiile de tineret sau “cuiburile”, cunoscute sub numele de Frăţiile de Cruce, ce activau în societate prin diferite metode de propagandă organizată, de regulă, în institutiile scolare cu scopul de a acapara interesul tineretului, sau prin activităti de strângere de fonduri, urmând îndrumările oferite de “Cărticica şefului de cuib”.[7]
Ţinând cont de radicalismul grupării la 11 ianuarie 1931 Ion Mihalache, pe atunci aflat în poziţia de ministru de interne, este nevoit să treacă în ilegalitate pentru prima dată Mişcarea si Garda de Fier, însă chiar şi aşa legionarii au preferat să continue lupta politică printr-o propagandă agresivă, militantii legionari fiind organizaţi în plutoane, ce avea ca scop susţinerea deputăţiei căpitanului C.Z. Codreanu în judeţul Neamţ. În august 1931, după numai un an de la înfiintarea partidului Garda de Fier, căpitanul legionar a devenit pentru prima dată parlamentar, ca deputat de Neamţ.
Procesul de ilegalizare a legionarilor pe plan politic şi arestările militanţilor se vor repeta, fără însă ca ele să aiba vreun efect. În martie 1932, la scurt timp după succesul politic al nazistilor din Germania, Garda de Fier va fi ilegalizata din nou sub guvernul condus de N. Iorga.[8] La scurt timp după acest eveniment legionarii obţin un alt succes politic sub numele de “Gruparea Corneliu Zelea Codreanu”, forma lor de organizare recunoscută de guvern, M.L. fiind aflată în ilegalitate.[9] Înafară de C. Z. Codreanu a intrat în parlament şi tatăl acestuia, Ion Zelea Codreanu şi un tânăr militant legionar pe nume Mihail Stelescu, ce va constitui în toamna anului 1934 gruparea radicală Cruciada Românismului.
La 10 decembrie 1933, în timpul guvernării lui I.G. Duca, Garda de fier este din nou desfiinţată la hotărârea Consiliului de ministri. Guvernul liberal a pornit o serie de acţiuni în mod evident anti-legionare prin efectuarea unor multiple arestări şi chiar prin lichidarea unor militanţi.[10] Această situaţie a determinat reacţia presei care prin intermediul unor publicişti asociaţi în jurul revistei Axa, precum Mircea Eliade şi Mihail Stelescu, publică multiple articole, cu caracter naţionalist şi anti-minoritar, simpatizante faţă de Mişcarea Legionară.[11]
La mai putin de 20 de zile de la ilegalizarea Mişcarii, pe data de 29 decembrie 1933, drept răzbunare pentru ilegalizarea Mişcării, prim-ministrul I.G. Duca va fi asasinat de către un grup de legionari format din: Nicolae Constantinescu, Doru Belimace și Ion Caranica, rămaşi în istoria legiunii drept “nicadori”.[12] Urmează o perioadă oarecum liniştită, de aproape patru ani, ce are ca punct culminant pactul de neagresiune electorală dintre principalele partide politice, semnat la 25 noiembrie 1937, şi îndreptat împotriva tentativelor regelui Carol al II-lea de acaparare totală a puterii.[13] După anumite neîntelegeri în privinţa formării noului guvern, s-a creeat o ruptură între regele Carol al II-lea şi Mişcarea Legionară, care până în februarie 1937 beneficia oarecum de simpatia regelui. Mai precis, regele s-a simţit ofensat de refuzul lui Corneliu Zelea Codreanu de a îl numi Căpitan al Mişcării Legionare în schimbul şefiei de guvern.[14] Începe procesul lent de lichidare a Gărzii de Fier, astfel la puţin timp după întrevederea regelui Carol al II-lea cu Hitler, în noaptea 29/30 noiembrie 1938 are loc asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mişcării Legionare.
Conducerea legionarilor va fi preluată de Horia Sima, care în scurt timp va organiza drept răspuns pentru asasinatul lui C.Z.C. şi a altor membrii legionari, lichidarea lui Armand Călinescu din 21 septembrie 1939.
În concluzie, punctul culminant al Mişcării Legionare, pe plan politic intern, a fost accederea la putere şi participarea ca factor decisiv la apariţia Statului Naţional-Legionar, la data de 14 septembrie 1940. În timpul acestei guvernări radicale, condusă de generalul Ion Antonescu împreună cu liderul legionar Horia Sima, au fost adoptate o serie de legi antisemite, printre care consider util a fi mentionată Decretul-lege nr.3438 din 11 octombrie 1940 prin care evreii erau eliminaţi din cadrul formelor de învăţământ.[15] Legionarii au abuzat de putere de la bun început, organizând o serie de acţiuni violente, asasinate politice - amintesc asasinarea fostului prim-ministru Nicolae Iorga în luna noiembrie 1940 - şi crime împortiva evreilor.[16] Eşecul încercării legionarilor de îl îndepărta pe Ion Antonescu de la putere a fost fatal, astfel că în urma evenimentelor din ianuarie 1941, Mişcarea Legionară avea sa fie dizolvată, liderii lor fugind în străinătate.[17]
Bibliografie:
- Neagu Djuvara,O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Bucuresti, Humanitas, 2002.
- Florin Muller, Metamorfoze ale politicului românesc 1938-1944, Bucureşti, Editura Universităţii Bucureşti, 2006.
- Armin Heinen, Legiunea arhanghelului Mihail. Mişcare socială şi organizaţie politică, Bucureşti, Humanitas.
- Francisco Veiga, Istoria Gărzii de Fier 1919-1941, Bucureşti, Humanitas.
- Academia Română, Istoria Românilor, vol. VIII, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003.
- Comisia Internaţională pentru studierea Holocaustului în România, Raport final, Iaşi, Editura Polirom, 2004.
- Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Bucureşti, Editura Paideia, 1999.
Publicaţii:
- „Universul”, nr. 357 din 31 decembrie 1933.
Alte tipuri de surse:
- Larousse, Dicţionar online, „def. Numerus clausus”, Accesat la 1.12.2016.
- “România şi dictaturile ei” - Arhiva Naţională de Filme, 1996.
[1] Ibidem, p. 87.
[2] Armin Heinen, Legiunea arhanghelului Mihail. Mişcare socială şi organizaţie politică, Bucureşti, Humanitas, pp. 128-136
[3] Florin Muller, Metamorfoze ale politicului romanesc 1938-1944, Bucuresti, edit. Universitatii Bucuresti, 2006, pp. 63-65
[4] Ibidem.
[5] Armin Heinen, Legiunea arhanghelului Mihail. Mişcare socială şi organizaţie politică, Bucureşti, Humanitas, p.17.
[6] Armin Heinen, Legiunea arhanghelului Mihail. Mişcare socială şi organizaţie politică, Bucureşti, Humanitas, p. 136.
[7] Francisco Veiga, Istoria Gărzii de Fier 1919-1941, Bucureşti, Humanitas, p.109
[8] Armin Heinen, Legiunea arhanghelului Mihail. Mişcare socială şi organizaţie politică, Bucureşti, Humanitas, p. 177.
[9] Ibidem.
[10] Ibidem. pp.240-241.
[11] Francisco Veiga, Istoria Gărzii de Fier 1919-1941, Bucureşti, Humanitas, pp. 158-160.
[12] „Universul”, nr. 357 din 31 decembrie 1933.
[13] Academia Română, Istoria Românilor, vol. VIII, Bucureşti, editura Enciclopedică, 2003, pp. 368-375.
[14] Ibidem.
[15] Gido Atilla; Horvath Istvan; Pal Judit, 140 de ani de legislatie minoritara in Europa centrala si de Est, Cluj-Napoca, Editura Kriterion, 2010, p. 223.
[16] Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Bucureşti, Humanitas, 2002, pp.220-222.
[17] Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Bucureşti, Editura Paideia, 1999, p. 404.