Istorie

La data de 12 aprilie 1457, Ştefan cel Mare a reuşit să-l înlăture de la conducerea Moldovei pe unchiul său Petru Aron, după ce l-a învins în Bătălia de la Doljeşti din judeţul Neamţ. Ştefan avea o armată de 6.000 de oşteni, primind sprijin şi din  partea lui Vlad Ţepeş, domnitorul Ţării Româneşti.

Ştefan cel Mare este voievodul cu cea mai lungă domnie din istoria Moldovei. Acesta a domnit între 1457 şi 1504, perioadă în care ţara a cunoscut o dezvoltarea considerabilă. Ştefan a fost fiul domnitorului Bogdan al II-lea, care a fost asasinat în primăvara anului 1451 chiar de fratele său vitreg Petru Aron.

„În anul 6959 (1451), luna octombrie 16, a venit Petru voievod numit Aron, noaptea şi a năvălit asupra lui Bogdan la Răuseni, vineri în zori şi i-au tăiat capul”,

se arată în Letopiseţul anonim al Moldovei. Ştefan cel Mare a fost nevoit atunci să fugă de mercenarii lui Petru Aron, aceştia primind ordin de a-l ucide şi pe fiul cel mare al lui Bogdan al II-lea. După uciderea lui Bogdan, Petru Aron a urcat pe tronul ţării, devenind domnitor al Moldovei.

În condiţiile compromiterii lui Petru Aron, în urma acceptării de către acesta a solicitării sultanului de închinare a Moldovei şi de plată a tributului (5 iunie 1456), Ştefan pătrunde în Moldova, în aprilie 1457, pentru a lua tronul. Avea o oaste comuna din circa 6000 de moldoveni din Țara de Jos a Moldovei, de unde era el, dar și din munteni ai lui Vlad Țepeș. Petru Aron strânge în grabă o armată. În dreptul satului Doljești, pe pârâul Hresca, afluent al Siretului, unde Siretul face un meandru și unde se întâlneau ținuturile Romanului, Sucevei și Hârlăului se dă pe 12 aprilie o luptă în urma căreia Ștefan cel Mare iese victorios.

„Petru-Vodă nu se grăbi să iasă înnaintea unui duşman pe care avea dreptul să-l despreţuiască. Totuşi el chemă la dînsul în Suceava pe Muzilo de Buczacz, castelanul de Sniatyn, Colomea şi Carapciu, cel mai mare dregător al Pocuţiei, şi se înţelese cu dînsul pentru orice împrejurări. Un Moldovean cu numele de Leul prădase în Pocuţia; (…)Apoi oştirea domnească porni asupra lui Ştefan, pribeagul cel îndrăzneţ”, aşa a descris istoricul Nicolae Iorga începutul bătăliei dintre Ştefan cel Mare şi Petru Aron.

Cronica moldo-germană arată că „în anul, cum se scrie de la naşterea lui Hristos, 1457, în luna april, în ziua 11, într-o marţi, în săptămâna mare, înaintea Paştilor, atunci a venit Ştefan voievod, un fiu al lui Bogdan voievod, care a venit cu putere mică, cu muntenii, cu ţările de jos, ca la 6 mii de oameni. Şi au venit asupra lui Aaron voievod la o gârlă sau apă cu numele Hresca, lângă Doljeşti. Acolo a bătut Ştefan voievod pe Aaron voievod, alungându-l din ţară şi el însuşi a rămas stăpân cu putere”.

Pornește apoi, urmărind cursul râului Moldova, să prindă din nou oștile lui Petru Aron. În ținutul Neamțului, la Orbic, astăzi Buhuși, jud.Bacău, pe 14 aprilie, în Joia Mare,  are  loc  victoria  noului  domn  Ştefan  cel  Mare  al  Moldovei  asupra fostului domnitor Petru Aron. Ultimul se retrage la poloni, cedandu-le acestora cetatea Hotinului. La locul numit Direptate, pe Siret, țara îl aclamă pe Ștefan cel Mare drept domn al Moldovei, iar mitropilitul Teoctist îl unge cu mir. Locul purta numele de Direptate deoarece aici se obișnuiau a se ține toate judecățile cele mari, toți oamenii putând veni să asiste sau să facă vreo plângere.

După uciderea tatălui său Bogdan, Ștefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești și după înfrângerea lui Petru Aron în “tina de la Doljești”, la 12 aprilie și la Orbic pe 14 aprilie 1457 – merge la Suceava și pe locul numit Câmpia Direptății, întreabă pe toți cei de față, dacă le este cu voie să le fie domn. Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveți, ostași și “toată țara” il proclamă pe Ștefan domn legiuit al Moldovei, în scaunul părinților și strămoșilor acestuia.

În acest timp, Aron Vodă se retrage în Polonia, apoi în Ungaria, de unde va emite în continuare, pentru mai mult de un deceniu, pretenţii la tronul Moldovei. Executarea sa, în timpul unei expediţii a lui Ştefan în Transilvania, în 1468 sau 1469, va contribui la consolidarea domniei acestuia.

„Ştefan era Domn acum, în puterea sîngelui său, care era al lui Alexandru-cel-Bun, în puterea biruinţii ce cîştigase de două ori asupra unui ucigaş şi hoţ de Domnie, în puterea binecuvîntării rostite de cel d’intăiu preot al ţerii. El se cobori de sigur îndată de cealaltă parte a Siretului, cercetînd, împăcînd şi judecind pretutindeni, cîştigînd lesne pe fugarii îngroziţi, ce veniau să i se închine tremurînd”, a mai arătat Nicolae Iorga.

La data de 9 aprilie 1459, Ştefan cel Mare a încheiat o înţelegere cu regele polonez Cazimir, care a primit cetatea Hotinului în schimbul promisiunii că nu îl va sprijini în nici un fel pe Petru Aron. Văzând că leşii s-au aliat cu domnitorul moldovean, Petru Aron pleacă în Ardeal, ajungând la curtea lui Matei Corvin. În cele din urmă a fost capturat şi executat chiar din porunca lui Ştefan cel Mare.

„Şi iarăşi birui Ştefan Vodă. Şi-l prinsese pe Pătru Vodă Aron şi-i tăie capul, de-şi răsplăti moartea tătâne-său, Bogdan vodă”, a povestit cronicarul Grigore Ureche.

Moartea lui Petru Aron s-a produs chiar pe câmpul de luptă. În decembrie 1470, acesta a fost decapitat la Orbic – Buhuşi, judeţul Bacău, unde Petru Aron însoţit de o armată formată din mercenari unguri a atacat oastea lui Ştefan cel Mare, cu scopul de a redobândi tronul Moldovei, însă fără succes pentru el, pentru că în final a pierdut lupta şi a fost decapitat exact cum a făcut şi el cu tatăl marelui voievod moldovean.

Prevăzînd că va avea în curînd de luptat cu Turcii, Ştefan voia să aibă în Muntenia (Valahia) un domn prieten, în locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos, precum şi să încheie tratate de alianţă cu alţi vecini. Ştefan cel Mare a început ostilităţile împotriva lui Radu cel Frumos prin incursiunea din februarie 1470 cînd pradă şi  arde Brăila (la 27 februarie, în “marţea brînzei“), Oraşul de Floci şi judeţul Ialomiţa.

Reacţia Turcilor a venit prin intermediul tătarilor (aliaţii turcilor) care au năvălit pînă peste Nistru şi au început să prade. Pe 20 august 1470 (după alte surse 1469), la Lipnic (Lipinți), localitate în prezent situată în Raionul Ocnița, Republica Moldova a avut loc o bătălie, în care oastea moldovenească, condusă de Ștefan cel Mare, a  învins tătarii Hoardei de Aur. În august 1469, tătarii Hanului Mamac de pe Volga au ajuns la Nistru. Aici oastea cea mare s-a divizat în trei. O parte din oaste a atacat Jitomirul, cea de a doua a atacat Trembovla, regiune periferică a Regatului Polonez, amplasată ceva mai la nord de Cernauți, iar cea de a treia a intrat în Moldova, prădând tot ce le stătea în cale.

Călăreții lui Ștefan cel Mare i-au atacat cu săgețile pe tătarii intrați în Moldova, aceștia din urmă retrăgându-se și căutând un vad pentru trecerea peste Nistru. Totuși, oastea lui Ștefan i-a ajuns din urmă pe tătari, bătălia dându-se în dumbrava de lângă satul Lipnic. Tătarii au fost învinși, suportând pierderi grele. Fiul și fratele (Eminec) ai Hanului Mamac au fost luați prizonieri. După obținerea victoriei, Ștefan “a cunoscut că ajutoriu nu de aiurea i-au fost, ci numai de la Dumnezeu și Preacurata  Maica Sa” (Grigore Ureche).

Cronicarul polonez Jan Długosz afirmă că după bătălie, Hanul Mamac a trimis la Ștefan cel Mare 100 de soli pentru a cere, cu cele mai grozave amenințări, eliberarea fiului de han aflat captiv la moldoveni. Ștefan cel Mare, ca răspuns, a dispus ca fiul hanului să fie spintecat în patru bucăți în fața solilor. Apoi, 99 din cei 100 de soli au fost trași în țeapă. Ultimului sol tătar rămas în viață i s-a tăiat nasul, fiind trimis înapoi la Mamac pentru a povesti ce a văzut. Eminec, fratele Hanului Mamac, a  reușit să fugă din Cetatea Albă, unde era ținut închis.

In cele ce urmeaza, voi prezenta o lista cu bataliile purtate de Stefan cel Mare:

• In data de 12 aprilie 1457, Stefan cel Mare il infrange pe Petru Aron, care devenise vasal turcilor, la Doljesti, si preia conducerea Moldovei,
• La 14 aprilie 1457, are loc o noua confruntare cu pretendentul la domnie, Petru Aron, de asta data la Orbic, care reprezinta a alta victorie a domnului moldovean,
• In ziua de 22 ianuarie 1462, Stefan incearca intr-o batalie sa ocupa Cetatea Chilia, dar in cele din urma esuaza,
• Peste un timp, Stefan incearca sa asedieze din nou Chilia, care de asta data, se soldeaza cu victoria sa categoria,
• Ca urmare a celor savarsite de domnul moldovean, Matia Corvin, regele Ungariei, organizeaza o expeditie de pedepsire. Ajuns la Baia, este infrant de Stefan,  la 14 si 15 deembrie, in anul 1467,
• Ulterior, la 20 august 1469, are loc Batalia de la Lipnic, soldata cu infrangerea hanului tatar, Mamac, si cu victoria lui Stefan,
• In 21 martie 1471, are loc Batalia de Soci, dintre Stefan cel Mare si Radu cel Frumos, domnul Tarii Romanesti, soldata cu infrangerea celui din urma mentionat,
• In acelasi an, dar in data de 18 si 20 noiembrie, se poarta Batalia de la Paraul Vodna, incheiata cu o nou victorie a lui Stefan impotriva lui Radu cel Frumos,
• Cateva zile mai tarziu, pe 24 noiembrie, Stefan asediaza Cetatea Dambovita, care se incheie cu victoria sa,
• Ca raspuns la campaniile sale din Tara Romaneasca si refuzul platii tributului, sultanul Mehmed al II-lea,  trimite o oaste de 120.000 de  turci, condusa de Soliman Pasa, impotriva sa.  Astfel, in data de 10 ianuarie 1475, are loc Batalia de la Podul Inalt, care se incheie cu cea mai importanta victorie din timpul domniei sale, adica a lui Stefan cel Mare, impotriva turcilor musulmani. Pentru a anunta victorie si a cere sprijin, acesta trimite in data de 25 ianuarie o scrisoare, tuturor principilor crestini europeni,
• Ca urmare a infrangerii suferite la Vaslui, Mehmed al II-lea va pornii el insusi in campania de pedepsire. In aceste conditii, se ajunge la Batalia de la Razboieni, care a avut loc intre 25 si 26 iulie 1476, soldata cu infrangerea lui Stefan,  
• Pe 16 noiembrie, in acelasi an, Stefan asediaza Cetatea Bucurestiului, inregistrand o victoria impotriva garnizoanei muntene4, Ssti,
• La 8 iulie 1481, are loc Batalia de la Ramnic, dintre Stefan, Ali-Beg, Skender-Beg, soldata cu victoria lui Stefan,
• Anul urmator, in data de 10 martie 1482, are loc asediul Cetatii Craciuna, care se incheie cu o noua victorie obtinuta de domnul moldovean,
• In anul 1484, Stefan pierde Cetatatea Chilia si Cetatea Alba, pierzand astfel accesul la Marea Neagra,
• Anul urmator, la 16 noiembrie 1485, Stefan poarta Batalia de la Catabuga, care se incheie cu o infrangere a turcilor,
• In data de 6 martie 1486, are loc Batalia de la Scheia, care s-a purtat intre Stefan cel Mare si turci, soldata cu victoria lui Stefan,
•  Spre sfartsitul domniei sale, Stefan cel Mare, poarta Batalia de la Codrii Cosminului, in octombrie 1497, pe care a dat-o impotriva noului rege polon, Ioan Albert,
• In iunie sau august 1498, au loc asediile Cetatii Trembowla si Buczacz, aparate de  garnizoane poloneze, dar care se sfarsesc cu victoria domnului moldovean,