Istorie

Perioada medievală

Când vine vorba de teritoriul actualei Transnistrii (numită oficial Unităţile dministrativ-Teritoriale din Stânga Nistrului) din perioada medievală nu se cunosc foarte multe informaţii. Din sursele istorice prima atestare este făcută pe la 1150 a oraşului Bolohov cu referire la această regiune, iar mai târziu istoricul rus N. P. Karamzin scria că oraşul Bolohov se afla în guvernământul Podoliei pe traseul de la Kiev la Halici.

Cele mai importante centre erau: Dubăsari ridicat de moldoveni în apropierea podului de dubase, Movilaul înălţat de voievodul româno-moldovean Ieremia Movilă pe moșia Cantacuzineștilor. Au mai fost şi alte târguri ca: Silimbria, Iampol, Jaruga, Râşcov, Vasilcău. Necesită menţionat şi Oceacovul, cetate edificată de Petru Şchiopul. În martie

1600 la Braşov, Mihai Viteazul cerea regelui Sigismund al III-lea al Poloniei să i se recunoască stăpânirea Oceacovului de peste Nistru.¹

La sfârşitul secolului al XVIII-lea (1681-1683) regiunea Transnistreană s-a aflat sub jurisdicţia lui Gheorghe Duca, domn al Moldovei în perioada respectivă. Majoritatea târgurilor de aici erau conduse de şoltuzi² şi pârgari³ şi erau structurate după modelul oraşelor moldoveneşti. Astfel apartenenta „de jure‖⁴ acestei fâşii de pământ este confirmată şi de toponimia⁵ mai sus menţionată.

¹ Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu 1995, pag. 9

². Titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pârgari, Din poloneza szoltys.

• Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui targ in perioada medievala

• Inseamnă "potrivit legii" prin contrast cu ―de facto‖ care înseamnă "de fapt"

• Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri

Perioada sovietică

După înfiinţarea Uniunii Sovietice (30 decembrie, 1922) Iosif Stalin a recuperat majoritatea provinciilor pe care Imperiul Ţarist le pierduse în timpul revoluţiei, Basarabia a rămas parte din România în timp ce la est de Nistru a creat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM)⁶

ca provincie autonomă în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (RSSU) cu capitala în oraşul Baltă care se afla în prezent pe teritoriul Ucrainei, iar mai târziu în

1929 mutată la Tiraspol (actuala capitală a Transnistriei). RASSM cuprindea următoarele raioane transnistrene de astăzi ale Republicii Moldova, plus raioanele Baltă, Bârzula, Ocnele Roșii, Kodîma, Kotovsk, Crutîi, Pesceana și Ananiev din actuala regiune Odesa din

Ucraina. Republica avea o suprafața de 8,100 km² și includea 11 raioane din stânga fluviului Nistru. Ulterior, teritoriul s-a reorganizat în 14 raioane. Prin crearea RASSM conducerea Uniunii ovietice (UŞ) a sperat să încurajeze un iredentism⁷ pro-sovietic în

Basarabia și să-și sporească influența în România, însă nu a fost atins efectul scontat. Conform recensământului sovietic din 1926, populația RASS Moldovenești era de

572339 persoane, din care 172419 moldoveni (30,1%), 277515 ucraineni (48,5%), 48868 ruși (8,54%), 48564 evrei (8,49%)⁸.

• Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu 1995, Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca Transnistreana, ―Adevaratele scopuri ale infiintarii republicii‖ pag. 61

• Mișcare politică naționalist-șovină ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii în care conaționalii lor sunt în minoritate

• Pentru mai multe detalii despre situatia demografica a raioanelor RASSM, a se vedea Anexa 1

Anexa 1 Privind despre situaţia demografică a raioanelor RASSM,

În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, parte integrată a României în acea perioadă, iar pe 2 august a fost proclamată Republică Sovietică Socialista Moldovenească (RSSM), în componența căreia a intrat partea vestică a RASS Moldovenești și cea mai mare parte a Moldovei dintre Prut și Nistru iar mai târziu a devenit cea de-a 15 republica a

Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Partea răsăriteană a RASSM, inclusiv prima ei capitală, Baltă, a devenit parte a RSS Ucraineană, în cadrul căreia minoritarii români și-a pierdut statutul de autonomie și orice drepturi lingvistice. Aceste evenimente s-au petrecut datorită semnării pactului de neagresiune sovieto-german Ribbentrop-Molotov şi protocolului adiţional secret prin care cele două state de fapt împărţeau zonele de interes în Europa.

Pe teritoriul Transnistriei au fost concetrate majoritatea uzinelor, devenind centrul economic al RSSM. În Transnistria se produceau 33% din bunurile industriale şi 56% din bunurile de larg consum, produse în Republica Moldova, precum şi 90% din energia necesară în tot restul RSSM. Ca parte din URSS, în RSSM limba rusă a devenit limbă predominantă şi s-a adoptat alfabetul chirilic pentru limba romană scrisă, care a fost numită limba „moldovenească‖¹¹, ca urmare a deciziilor luate de conducerea URSS. Stalin a contribuit activ la reducerea a unei treimi din populaţia etnică romană a Basarabiei, care afost transportată în Siberia, unde majoritatea au decedat sau nu au mai revenit. Deoarece

Transnistria a făcut parte din URSS o perioadă mai îndelungată, aceasta a fost rapid supusă procesului de colectivize în anii 1920 şi 1930. Astfel, chiar de la crearea RSSM a existat un grad mai mare de „sovietizare‖ în Transnistria în comparaţie cu alte părţi ale republicii. Liderii politici şi elita culturală din partea basarabeană a RSSM erau defavorizaţi; astfel, abia în 1989 pentru prima oară a fost numit în funcţie un Prim Secretar al Partidului Comunist din RSSM, care provenea din Basarabia.