Pin It

Costișa. Comuna în jud.Neamț,în raza căreia au fost  descoperite mai multe așezări,începînd cu epoca eneolitică (cultura Cucuteni),pînă în epoca prefeudală. Pe dealul “Cetațuia”,desprins din terasa superioară a Bistriței,s-a cercetat în întregime  o așezare din epoca bronzului,stațiune eponimă pentru cultura Costișa. Stratigrafia așezării se prezintă astfel: la bază este un nivel aparținînd fazei Precucuteni suprapus de o locuire densă din epoca bronzului,reprezentînd cultura Costișa,peste care s-au indentificat doua niveluri cu material tipic pentru fazele IC2 –Ia ale culturii Monteoru. Suprapunerea locuirilor din epoca bronzului constituie în același timp și un element pentru datarea relativă a culturii Costișa,identificata aici pentru prima dată :faza acestei culturi Costișa este mai veche decît faza Monteoru  IC1,fiind partial sincronă cu faza Monteoru IC2 si probabil  IC3. Așezarea din epoca bronzului de la Costișa a fost întărită de un șanț săpat pe o terasă creat artificial,care înconjoarpă tapșanul de formă elipsoidală pe care se afla stațiunea.

Istoricul descoperirilor.

Meritul  evidențierii și punerii în valoare a descoperirilor de factură Costișa de pe teritoriul Moldovei revine prof.Al.Vulpe ,care a întreprins cercetări în anii 1959-1960 și 1962 în stațiunea devenită eponimă,pe baza cărora a fost posibilă introducerea în arheologia românească a termenului de cultura Costișa.

Pîna în acel moment, pe teritoriul est-carpatic fuseseră descoperite întîmplător,pe cale perieghetică sau prin săpături sistematice diverse materiale asemănătoare la: Horodnicul de Jos, Băiceni-Cucuteni, Costișa, Piatra-Șoimului(Calu)-Horodiștea,Bodești-Frumușica,Trusești,Corlăteni,ș.a,însă datorită stadiului cercetărilor nu au fost încadrate corespunzator.

În anii 1960 și 1964 au mai fost întreprinse alte sondaje la Văleni-Botești și Luminiș (Iapa)-Deleni,ramase  inedite pîna la această dată, iar în anul 1968 s-a efectuat o săpătura de mică amploare în așezarea Borlești-Dealul Runcu.

Deși discuțiile purtate pe baza principalelor descoperiri  (Costișa si Borlești) reușeau să atragă atenția asupra fenomenelor culturale care s-au petrecut la nivelul bronzului mijlociu pe teritoriul Moldovei și chiar să impună conceptul de cultură Costișa,în condițiile nepublicării integrale a rezultatelor  investigațiilor sistematice și a cunoașterii unui număr redus de situri,existau prea puține informatii.

Cu timpul,numărul descoperirilor a crescut,semnalările cuprinse în repertoriile regionale sau județene apărute în anii 1970,1984-1985 si 1991,precum și unele descoperiri întamplatoare  sau săpături sistematice ,lărgind sfera de cunoaștere. Semnificative au fost cercetările de dupa 1980 de la Poduri,Hîrtop,Prăjeni și mai ales Lunca,care au îmbogățit baza documentară,astfel încît la ora actuală descoperirile de factură  Costișa –Komarov sunt mult mai edificatoare.

Ținînd cont de colaborarea începută în anul 1999 între Muzeul de Istorie Piatra Neamț și Muzeul Carpaților Răsăriteni din Sfîntu-Gheorghe în ceea ce privește cercetarea siturilor de la Lunca si Păuleni,de investigațiile de la Siliștea care au debutat  în anul 2000 si săpăturile din 2001 de la Costișa,se poate spune că la ora  actuală există  șansele clarificării multora dintre aspectele referitoare la bronzul mijlociu din Moldova.

Aria de raspîndire.

În momentul de față sunt semnalate peste 50 de așezări,necropole sau puncte cu materiale Costișa-Komarov.

Așezări mai importante,cu stratigrafie verticală sau orizontală,care dovedesc locuiri de durată,inclusive un punct de obținere a sării din apa izvoarelor  sarate,se gasesc mai ales în zona subcarpatica (in jud.Neamț si Bacău). Alături de acestea,care oferă materialul cel mai relevant pentru reliefarea trăsăturilor culturii,există și alte situri de la vest de Siret în care s-au găsit puține fragmente ceramice de certă factura Costișa-Komarov.

În privința complexelor funerare,acestea se găsesc aproape în totalitate în nordul Moldovei:trei în jud.Suceava si trei în jud.Botoșani,pe cînd cel de-al șaptelea este documentat la limita de sud a teritoriului studiat si a arealului Costița.

Nu mai puțin important este faptul că într-un număr semnificativ de așezări Noua s-au găsit fragmente ceramice de tradiție Costișa-Komarov. O cartare recentă a obiectivelor ne-a relevant existent unor situri Noua  cu traditii ceramice mai vechi  îndeosebi în partea estică,in timp ce în zona subcarpatică,unde sunt cunoscute cele mai clare descoperiri tip Costișa,nu există decît doua așezări Noua cu ceramica de tradiție Costișa-Komarov. Evident aceasta relevă o situație inversă celei existente pentru așezările așa-zis “clasice” ale bronzului mijlociu,din jumătatea de nord a Moldovei.

Așezările                

Ținînd cont de dificultățile de documentare care există, datorate informațiilor incomplete din teren și a stadiului de cercetare a siturilor, la această oră nu se poate întocmi o tipologie a așezărilor dintre Carpați și Prut pentru bronzul mijlociu.

Așezarea de la Costișa care a avut o durata de locuire cea mai îndelungată , se găsețte pe terasa înaltă din stînga rîului Bistrița, pe un tăpșan de formă elipsoidală, denumit Cetățuia, mărginit de rîpi adînci și legată de restul terasei printr-o șa tăiată în antichitate de două șanțuri de apărare, un alt șanț de același fel, existînd și pe latura de SV. Toate cele trei șanțuri defensive au fost săpate ulterior locuirii Costișa, probabil în timpul culturii Monteoru.

Situată  în zona subcarpatică a Moldovei, la aproximativ 50 km de Borlești, pe terasa superioară a rîului Tazlăul Sărat, stațiunea de la Poduri întrunește caracteristicile unei cetățui. Apărată din punct de vedere natural de pante abrupte și artificial de un șanț de apărare mai vechi, situl de pe  Dealul Glindaru a fost folosit și de comuntățile culturii Costișa. Deși complexele de locuire găsite pînă în prezent nu sunt numeroase, existența șanțului circular de aproape șase metri adîncime și a ringului de piatră dovedește un interes deosebit pentru acel loc. Unele explicații ar putea fi date de posibilitățile de apărare oferite de  Dealul Glindaru  și de interesul de a controla calea de access pre depresiunea Trotuș- Cașin și chiar spre Transilvania, cît și a izvoarelor de slatină din imediata apropiere.

Locuințele și vetrele

Descoperirile arheologice care s-au făcut pînă la această dată nu au scos la iveală material concludente referitor la locuințele comunităților Costișa-Komarov din jumătate de nord a Moldovei.

Pentru așezarea Costișa s-a documentat existența unei locuințe de formă rectangular, cu podină de lut, doar baza resturile de chirpic ars care păstrau urme ale amprentelor de nuiele, a unui colț de perete și a unor porțiuni de lipitură arse.

La Borlești a fost identificată o locuință fără platformă, cu dimensiunile de aproximativ 4/ 2,80 m, care a avut pereți subțiri probabil din lemn, susținuți pe o temelie din pietre de rîu. Acoperișul văcut din nuiele și resturi vegetale, a fost sprijinit pe pari de dimensiuni cuprinse între 0,10-0,15 m.

La Poduri au foat surprinse resturile unui complex de  locuire de suprafață, cu podeaua ușor adîncită, cu o structură ușoară, reprezentînd probabil o colibă cu diametrul de aproximativ 2 m, în care s-au găsit vase fragmentare, pietre și resturi osteologice.

În privința vetrelor informațiile existente sunt la fel de lacunare. Nivelului Costișa din așezarea eponimă îi aparțin prima lipitură a vetrei din secțiunea III și a vetrei din secțiunea IV, cu două refaceri.

La Borlești din partea de nord-vest a locuinței s-a  cercetat o vatră de aproximativ 0,45/0,60 m, făcută din bolovani și cu  gardină lîngă care erau două rîșnițe, ceramică, o dăltiță de bronz și două cosoare din gresie. La aproximativ 20 m de locuință a mai fost descoperită o vatră de formă ușor ovală, făcute din pietre plate așezate pe un strat de pietriș. Pe cea de-a doua ceașcă sau descoperit fragmente din două cești , un cosor din gresie  și un vîrf de silex cu baza concavă.

Ceramica.

În siturile Costișa-Komarov de pe teritoriul Moldovei există cîteva categorii ceramice, pe baza carora pot fi stabilite atît asemănările cît și deosebirile dintre cele două arii,de sud și de nord,care aparțin acestui complex cultural est carpatic.

Din punct de vedere al pastei, aproape toată ceramica Costișa conține ca degresanți nisip,silex sau piatră pisate. Suprafețele vaselor sunt în general brune-cărămizii,de aspect zgrunțuros și poroase în cazul vaselor de tip grosier și cu urme de lustruire în cazul vaselor din categoria ceramicii fine. Foarte recent a fost pusă în evidență ceramica cu decor striat descoperită acum cîteva decenii ,care dupa cum s-a spus ar sta la baza unora dintre culturile bronzului mijlociu. Ceramica tip Besenstrich  este atestatî  pînă în prezent la Costișa, Luminiș-Deleni ,Văleni,Poduri și Siliștea,avînd legături strînse cu ceramica de la Păuleni (Ciomortan) din estul Transilvaniei,zona în care a existat anterior grupul cultural Zoltan.

Ca forme menționăm:

1)      vase de dimensiuni mari,cu corpul globular,gîtul cilindric și buza evazată spre exterior,

2)       vase de dimensiuni mari,cu pereții drepți sau ușor ovali,buza interioară rotunjită,

3)      Vase de dimensiuni mari si mijlocii,cu pereții arcuiți și buza evazată avînd partea superioară orizontală

4)      Vase in formă de lalea

5)      Vase tronconice

6)      Amfore si amforete

7)      Castroane

8)      Cești și Kantharoi

Ornamentul constă ,de obicei,mai ales la vasele de mărimi medii,din triunghiuri cu unul dintre vîrfuri în jos,hașurate și limitate de  linii orizontale incizate. Uneori liniile incizate sunt asociate cu crestături ,decor tip” dinți de lup”,ș.a. În general decorul ceramicii Costișa este puțin variat,așa cum demonstrează ceramica din stațiunea eponimă și cea de la Borlești,fiind cu precădere compus din triunghiuri hașurate aplicate pe umărul vaselor și asociate cu benzi de linii orizontale incizate. La Poduri,îndeosebi,au fost remarcate pseudo-triunghiuri  umplute cu puncte asemeni vaselor de la Păuleni-Dealul Cetații.

Multe piese ceramice din unele situri din partea de nord a Moldovei au analogii în cultura Komarov,așa cum sunt îndeosebi materialele de la Lunca,cu triunghiuri și linii orizontale incizate,reprezentînd vase tip lalea,ș.a. Tot la Lunca există fragmente ceramice pe care triunghiurile hașurate se plasează pe marginea superioară a buzei evazate,care împreună cu fragmentele de vase  cu incizii pe gît,dar și fragmentele de vase cu caneluri largi,brîuri și buze crestate au analogii în faza a doua a  culturii Komarov. Vasele cu corpul globular,gîtul în formă de pîlnie și buza puternic evazată ,au analogii și în culturile ceramice șnurate sau în siturile etapei timpurii a culturii Komarov din Ucraina de vest, dar și în complexul  Trzciniec-Komarov. Ornementul “dinți de lup” a fost întîlnit pe ceramica descoperită la Lunca,Borlești,Botoșana si Corlăteni.

Legături și datare.

Din prezentarea de mai sus reiese,destul de clar,existența unor elemente comune la toate categoriile de materiale găsite în siturile din jumătatea de nord a Moldovei,care se aseamănă dar și se deosebesc de descoperirile de factură Ciomortan din sud - estul Transilvaniei și cele din aria Komarov de la nord.

Acum cinci decenii,prof.Al.Vulpe data cultura Costișa la începutul primei jumătăți a bronzului mijlociu,într-un interval de timp corespunzător fazelor IC4-IC3 și IC2-I a ale culturii Monteoru. Domnia sa considera că așa zisa cultură Costișa s-a format în Podolia și zona subcarpatică pe baza variantelor locale ale culturii ceramice șnurate,descoperirile din Moldova fiind considerate mai timpurii decît fazele I și II ale culturii Komarov la momentul respectiv. Această opinie a fost privită cu rezerve de unii cercetători ,întrucît s-a considerat că nu s-au adus argumente convingătoare care să demonstreze că materialele Costișa conțin elemente comune (forme ceramice și decor,îndeosebi) cu cultura ceramicii șnurate. Atît săpăturile vechi (Costișa si Borlești), cît și cele de dată recentă (Prăjeni,Poduri,Lunca sau Siliștea) nu au dus la descoperirea unor materiale ceramice ornamentate cu șnurul sau pseudo-șnurul și,în plus,există numeroase analogii tipologice care demonstrează unitatea dintre descoperirile Costișa din Moldova cu cele din fazele clasice ale culturii Komarov.

Cercetătoarea Marilena Florescu a observat legăturile tipologice existente între descoperirile de la Costișa și Borlești cu cele din Podolia și Volhynia,dar ipoteza sa,conform căreia cultura Costișa se divizează în două faze oarecum asincrone a fost considerată puțin credibilă. După M.Florescu,faza timpurie a culturii Costișa,reprezentată de situl de la Borlești,conține elemente preluate din cultura Monteoru  (triunghiurile hașurate și “dinții de lup”,o serie de vase cu una sau doua torți),pe cînd cea de-a doua fază  a culturii Costița este reprezentată îndeosebi de materialele din asezarea eponimă,care au legături mai strînse cu realitațile arheologice  din nordul României. Acordînd prioritate cronologică descoperirilor din România,dr.M.Florescu a încercat să acrediteze ideea că civilizația Costișa formează substratul genetic al complexului “Bjaly Potok-Costișa-Komarov,aducînd  ca argument vasele cu două torți care ar fi transmise din cultura Monteoru.

Această ipoteza a fost combătută de I.Sveșnikov,care arată că siturile culturii Komarov nu pot fi datate mai tîrziu decît cele de la Costișa,iar vasele cu două torți,pe care M.Florescu le considera ca originare din aria culturii Monteoru,au analogii în grupele regionale ale culturii ceramicii șnurate. Pe de altă parte,arheologul ucrainian  nu nega o serie de aporturi datorate comunitaților sud-carpatice la formarea aspectelor regionale ale culturii Komarov,ținînd cont că triunghiurile cu vîrful în jos,ca și canelurile, au o origine sud-balcanică ,ele fiind preluate si de culturile Monteoru si Wietenberg.

Cît privește existența unor interferențe între comunitațile Monteoru și Costișa,sunt cunoscute aprecierile facute de Al.Vulpe în 1961,care situa aspectul Costișa la nivelul fazei Monteoru IC3,durata culturii menționate extinzîndu-se pînă în momentul pătrunderii spre nord a facies-ului Monteoru IC2-Ia. Materialele găsite în alte situri Costișa care se află la “hotarul” dintre cele două culturi (Siliștea,Poduri și Podei) demonstrează existent unei coabitări, cel puțin temporare,între comunitațile culturii Monteoru și Costișa la nivelul aceluiași palier cronologic.

O chestiune interesantă,la care cercetările în curs de desfășurare de la Păuleni (Ciomortan) aduc clarificari importante,este legată de raportul existent între cultura Costișa și ceea ce s-a denumit a fi cultura Ciomortan din estul Transilvaniei. Ținînd cont de tipologia ceramicii găsită în siturile din acea zonă ,apreciem că așa-zisa cultura Ciomortan nu reprezintă,de fapt,decît un aspect local al complexului cultural Costișa-Komarov,legătura cu zona subcarpatică a Moldovei fiind evidentă.

O problemă nouă a apărut odată cu săpăturile efectuate la Lunca-Poiana Slatinei ,în stațiunea considerată de noi a fi drept punct de exploatare a sării,unde ceramica constituie un element  de noutate față de restul descoperirilor similare  din estul României. Astfel,cele mai apropiate analogii pentru vasele cu gîtul în formă de pîlnie ,buza evazată și ornamente din linii incizate,combinate cu crestături “dinți de lup” și triunghiuri hașurate,apar și în alte așezări de pe teritoriul Moldovei de nord,împreună cu care alcătuiesc un facies ce poate fi diferențiat de cel  în care se încadrează descoperirile de la Borlești,Costișa sau Poduri. Trebuie semnalat că situl arheologic,în primul rînd,dar și fragmentele ceramice cu gîtul cilindric și buza răsfrîntă din această așezare au analogii cu situl si materialele de la Loeva,unde se află tot un punct de exploatare a sarii.

Avînd în vedere că în zona subcarpatică a Moldovei nu sunt cunoscute pînă în prezent elemente ale culturii șnurate,iar descoperirile din bronzul mijlociu enumerate mai sus au asemănări tipologice cu cele din aria clasică a culturii Komarov,apreciem că siturile  de factură Costișa-Ciomortan-Komarov din Moldova și estul Transilvaniei alcătuiesc o variantă regională ,probabil sincrona cu faza a doua de dezvoltare a culturii Komarov,dar care comportă două aspecte.

 

Biliografie:

  1. Valeriu Cavruc, Gh. Dumitroaia  Cultura Costișa în contextul epocii bronzului din România,Piatra Neamt,2001;
  2. Gh. Dumitroaia Comunitățile preistorice din nord-estul României. De la cultura Cucuteni pînă în bronzul mijlociu, Piatra Neamț. 2000, pag. 127-156;
  3. Al. Vulpe,  M. Zamoșteanu, Săpăturile de la Costișa (r. Buhuși, reg. Bacău), în Materiale VIII, 1962, pag. 309-316.