Pin It

Istoricul bisericii

Inițial pe acest loc a existat o mai veche biserică romano-catolică, prima din Cluj, ridicată în sec. XI-XII, dar distrusă în timpul marii invazii a tătarilor (1241). După distrugerea acesteia, pe locul ei a fost ridicată în perioada 1260-1290 actuala biserică.

Se presupune că la început ea a fost o parohie mică, primită în folosință de călugării romano-catolici dominicani în 1390. În 1442 dominicanii au inițiat o serie de măsuri de dezvoltare a parohiei: biserica a fost lărgită (lucrări în stil gotic) și a fost ridicată o mănăstire lângă biserică, cu sprijinul guvernatorului Ioan de Hunedoara.

Odată cu alungarea ordinelor religioase catolice de către protestanți în martie 1556, clădirea mănăstirii nu a mai fost folosită cu scop religios. Până în 1557 în clădire a locuit regina Ungariei Izabella, după care lăcașul a fost transformat în școală. Din 1609, conform cu dorința principelui Gabriel Báthory, clădirea a fost donată cultului reformat-calvin.

În 1693 biserica și mănăstirea au fost retrocedată Bisericii Romano-Catolice, ele fiind folosite de iezuiți. Aceștia vor înființa în clădire o școală proprie. Școala iezuiților a funcționat aici până în anul 1725, când franciscanii revin în oraș.

Odată cu anul 1728 franciscanii inițiază o campanie de restaurare a bisericii în care construiesc turnul din fațada vestică în stil baroc și refac interiorul prin boltiri tipice. Din literatura de specialitate rezultă că pe șantierul bisericii a lucrat o perioadă îndelungată meșterul Konrad Hammer, căruia i se atribuie -construirea turnului monumental.

Din 1898 în fața bisericii se află amplasat Obeliscul Carolina, după mutarea sa din Piața Unirii.

Ultimele restaurări ale edificiului au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. Cu aceste ocazii au fost redescoperite o serie de elemente gotice ale lăcașului. În 1949 lăcașul a devenit biserică parohială, după ce autoritățile comuniste au decis să dizolve ordinul franciscanilor în România. Doar după 1990 biserica a redevenit biserică de mănăstire. După ce autoritățile comuniste au desființat ordinele religioase, clădirea mănăstirii a adăpostit „Școala de Muzică”, devenită ulterior „Liceul de Muzică Sigismund Toduță”, care există și astăzi.

Descrierea bisericii

Lăcașul de cult a fost proiectat într-un stil romanic târziu. Deasupra intrării în lăcaș se află statuia Fecioarei Maria, protectoare a bisericii. Pe frontispiciu sunt amplasate 2 opere ale sculptorului Johannes Nachtigall: statuia Sfântului Francisc și statuia Sfântului Anton.

În interior se poate admira amvonul, o altă lucrare a lui Johannes Nachtigall. Amvonul a fost decorat cu o reprezentare a lui Isus înconjurat de cei patru evangheliști. Pe coroana amvonului este înfățișată urcarea la cer a lui Isus, iar pe altarul principal este o reproducere făcută în 1730 după un tablou din biserica „Santa Maria Maggiore”, din Roma, care o reprezintă pe Sf. Maria.

Pe partea din sud a bisericii sunt trei capele, fiecare dintre ele având dedesubt înmormântate diferite personalități. Cea estică a fost destinată familiei guvernatorului Sigismund Kornis (care a donat bisericii o reprezentare a Mântuitorului răstignit pe cruce), al cărei autor nu este cunoscut. Celelalte două capele au fost denumite Sf. Ștefan, respectiv Sf. Iosif.

Mănăstirea

Lipită de biserică, se află clădirea care a servit multă vreme ca mănăstire a franciscanilor. Aceasta păstrează înfăţişarea gotică, originală, avînd două etaje, în jurul unei curţi interioare, cu foişor deschis cu arcade gotice.

În zidul sălii se află nişa amvonului, frumos decorat cu ornamente gotice, la care se ajungea printr-un mic tunel în trepte, construit în perete. La etaj se află o altă sală gotică, despre care se presupune că ar fi fost biblioteca mănăstirii.

Ca şi biserica, mănăstirea franciscanilor a cunoscut o evoluţie interesantă, influenţată de evenimentele interne, politice şi confesionale. În 1557, Dieta Transilvaniei a conferit clădirii rolul de instituţie de învăţământ, calitate ce s-a păstrat până în anul 2011. De-a lungul timpului, însă, şcolile au avut diferite orientări confesionale, date de conjuncturile istorice şi de evoluţiile politice: şcoală unitariană -1568, calvină -1609, iezuită -1693.

Clădirea mănăstirii a adăpostit arhiva şi biblioteca franciscanilor, fiind, totodată, şi sediul tipografiei Sfântul Bonaventura si a mai multor redacţii de reviste catolice. Ordinul franciscan a fost desfinţat în 1949, clădirea devenind şcoală de muzică, deservind până de curînd (2011) Liceul de Muzică Sigismund Toduţă.