Una dintre cele mai lungi și mai grele bătălii din primul război mondial a fost dată pe o mică parcelă de teren din nord-estul Franței, lângă orașul Verdun. Bătălia de la Verdun a durat peste 300 de zile, din 21 februarie 1916 până la 19 decembrie 1916, și a cauzat moartea a peste 700.000 de soldați.
Atacul asupra Verdunului a survenit din cauza unui plan viclean al șefului Statului Major al Germaniei, von Falkenhayn. Verdun nu era important din punct de vedere strategic pentru nemți, dar era un loc plin de încărcătură istorică și emoțională pentru francezi. Zona din jurul orașului Verdun conținea douăzeci de forturi mari și alte patruzeci mai mici, care au protejat istoric frontiera de est a Franței timp de secole. Falkenhayn știa că francezii pur și simplu nu-și puteau permite ca aceste forturi să cadă în mâinile dușmanului din cauza umilinței naționale. Falkenhayn credea că Franța va lupta pentru acest pământ cu ultimul om și, prin aceasta, ar pierde atât de mulți oameni încât bătălia va schimba cursul războiului. Planul său nu era să captureze orașul, ci pur și simplu să ucidă cât mai mulți francezi.
În prima zi, germanii au trimis 140.000 de soldați pentru a ataca orașul francez. Inițial, întreaga zona a fost bombardața de 1200 de obuze, care au creat mii de gropi în Verdun. În decursul următoarelor unsprezece luni, cele două armate au tras nenumărate focuri de artilerie care nu numai că au decimat ambele armate, dar au devastat complet zona. Chiar și astăzi solul este contaminat cu metale grele cum ar fi cuprul, plumbul și zincul sau substanțe chimice otrăvitoare, cum ar fi arsenicul și percloratul de amoniu. Numai cele mai rezistente plante au reușit să supraviețuiască. Mii și mii de obuze neexplodate încă se mai găsesc în regiune.
Cât despre război, Falkenhayn a subestimat serios francezii, pentru care victoria cu orice preț a fost singura modalitate de a justifica sacrificiile deja făcute. Până în iulie, contra-atacul sporit din partea armatei franceze îi forțează pe germani să intre în defensivă. Până atunci, războiul a atras atât de multă ură încât o victorie la Verdun a devenit o chestiune de prestigiu pentru nemți, la fel de mult ca și pentru francezi. În cele din urmă, prăbușirea frontului sudic din Rusia și puterea atacului anglo-francez asupra Sommei, au redus armatele germane de aici. Nemții s-au retras în decembrie, iar după eșecul de la Verdun, Falkenhayn a fost distituit din funcție.
Bătălia de la Verdun (21 februarie 1916 - 21 iulie 1916), din timpul Primului Război Mondial, a mai fost numită și „Abatorul” deoarece numărul de morți, răniți și dispăruți se ridică la 700 000 de persoane.[1]
Dacă la Marna în 1914 a fost o bătălie în stil clasic, care s-a clarificat în câteva zile, la Verdun a fost prima bătălie care a avut toate caracteristicile războiului de tip nou. Bătălia de la Verdun a dost cunoscută după remarca « Ils ne passeront pas » (Ei NU vor trece) atribuită lui Robert Nivelle.
Pentru francezi bătălia de la Verdun a fost, după cea de la Marna, al doilea moment culminant al Primului Război Mondial.
Verdunul, cel mai puternic sector fortificat al frontului Franței, a rezistat ofensivei germane, iar efectul moral pentru francezi a fost enorm. Apărat de generalul Philippe Pétain, apoi de generalul Robert Nivelle, orașul Verdun a rezistat tuturor asalturilor germane.
Bătălia de pe Somme din 1916 a fost una dintre cele mai lungi și mai sângeroase din Primul Război Mondial, cu mai mult de un milion de morți în ambele părți. Forțele britanice și franceze au încercat să rupă liniile germane pe un front de 40 km la nordul și sudul râului Somme, în nordul Frenței. Principalul scop al acestei lupte era ca germanii să aducă trupe de la Verdun; totuși, pierderile din Somme au terminat fiind superioare celor de la Verdun.
HMHS Britannic (1914) a fost al treilea și cel mai mare vas din trio-ul de nave-gigant al companiei White Star Line, navă soră cu Titanic și Olympic. S-a scufundat în 1916 după ce s-a ciocnit cu o mină; 30 de persoane și-au pierdut viața. Deși White Star Line a negat întotdeauna că a avut această intenție, unele surse susțin că nava trebuia să fie numită Gigantic - ipoteză susținută și de existența în mitologia greacă a trei feluri de ființe supranaturale: olimpieni, titani și giganți. După tragedia Titanic-ului, se presupune că numele a fost schimbat în Britannic. A fost a doua din cele trei nave care au fost numite Britannic.
Bătălia de la Jiu (23 – 29 octombrie 1916). Acţiuni militare de amploare desfăşurate în timpul Primului Război Mondial care implică trupele Puterilor Centrale, împotriva celor române, care apără defileul Jiului.
Ostilităţile au început în dimineaţa zilei de 23 octombrie 1916. Dorind să realizeze surprinderea totală, trupele Puterilor Centrale lansează atacul fără pregătire de artilerie. Superioritatea numerică a acestora face ca, în ciuda rezistenţei române, toate înălţimile de pe linia de frontieră să fie cucerite până în dimineaţa de 24 octombrie.
Urmărirea trupelor Puterilor Centrale continuă şi în zilele următoare. Rând pe rând, liniile de rezistenţă organizate de aceştia sunt depăşite de trupele române, inamicul începând retragerea generală. Cu toate acestea, nu s-a valorificat strategic victoria de pe Jiu, pentru că trupele române nu au putut să susţină o mişcare de urmărire. Cauzele care determină această situaţie sunt generate de starea de epuizare a forţelor române, pierderile semnificative dar şi deciziile comandamentului german vizând suplimentarea trupelor din zonă. Aceste aspecte au dus la stabilizarea frontului, fără ca trupele inamice să fie respinse dincolo de arcul carpatic, ceea ce va permite reluarea ofensivei Puterilor Centrale în perioada următoare.