Planurile germane pentru anul 1942 erau ambiţioase. Se preconiza ca în patru etape să se ajungă pe Don şi Volga pentru a se încercui Stalingradul şi apoi să coboare spre Caucaz pentru a fi luate în stăpânire câmpiile petrolifere ruseşti. Pentru reuşita acestor operaţiuni Germania dispunea de un efectiv de aproximativ 6 milioane de oameni, 3229 tancuri, 3395 avioane, 5700 de tunuri. (6; 29)
În primele zile ale lunii iulie, trupele germane şi române cuceresc Sevastopolul şi continuă ofensiva spre Stalingrad şi Rostov pe Don. Trupele sovietice iau măsuri pentru apărarea Stalingradului. La 17 iulie au început luptele de apărare a Stalingradului. Autorităţile sovietice n-au luat măsuri pentru evacuarea oraşului şi au adoptat soluţia apărării lui în prezenţa populaţiei acestui mare centru urban.
În dimineaţa zilei de 19 noiembrie 1942 trupele sovietice declanşează o vastă pregătire de artilerie. În ziua următoare Frontul Stalingrad a dezlănţuit contraofensiva. Apărarea Armatei 4 române a fost străpunsă. În ziua următoare ruşii au forţat spre sudul oraşului şi au reuşit să realizeze încercuirea trupelor germane conduse de von Paulus. La 30 decembrie Comandantul Suprem Sovietic a ordonat lichidarea forţelor germane încercuite. La 2 februarie 1943 se termină una din cele mai mari bătălii din istoria celui de-al doilea război mondial. Germania a pierdut iniţiativa strategică pe uscat după ce o pierduseră anterior pe cea aeriană: Comandantul sovietic a preluat iniţiativa strategică şi a menţinut-o până la sfârşitul războiului.
În cursul aceluiaşi an, aliaţii au pregătit un plan minuţios de distrugere a forţelor germane şi italiene în nordul Africii şi de preluare a iniţiativei strategice în Pacific. La sfârşitul lunii mai 1943 italienii şi germanii au declanşat luptele care aveau să se încheie, pentru ei, cu dezastrul de la El Alamein. Bătălia de la El Alamein a fost preludiul unei serii de victorii ale aliaţilor în Africa de nord şi care s-au încheiat cu alungarea trupelor germano-italiene de pe continentul negru (9;251). Astfel că la jumătatea lunii mai 1943 peste un sfert de milion de ostaşi germani şi italieni au fost făcuţi prizonieri, printre care 20 de generali.
În primăvara anului 1942 încep confruntările în Pacific cunoscute ca "marile bătălii de pe teatrul de operaţii al Pacificului de Sud-Vest. (Australia, Filipine, Noua Guinee, arhipelagul Solomon, Bismarck şi Indonezia). Între 26 mai- 6 iunie 1942 s-a desfăşurat bătălia aero-navală din zona atolului Midway şi a insulelor Aleutine dintre flotele japoneză şi americană. Iniţiativa strategică a trecut decisiv de partea SUA şi a aliaţilor săi.