Hesiod a fost un poet ţăran ce a trăit în secolul al VII-lea î.Hr. la Ascra în Beoţia, cea mai bogată regiune a Greciei continentale. El a compus două poeme care, alături de creaţia homerică, au avut o importanţă deosebită pentru configurarea culturii şi civilizaţiei antice greceşti şi, în special, pentru constituirea filosofiei: Theogonia (Naşterea zeilor) şi Munci şi zile. Dacă informaţiile despre Homer sunt incerte şi contradictorii, despre Hesiod ele sunt ceva mai sigure, în primul rând, deoarece se prezintă el însuşi în poemele sale. Astfel, în Teogonia el se descrie ca un tânăr păstor beoţian căruia, pe când se afla cu turma de oi pe muntele Helicona, i s-au arătat muzele care l-au înzestrat cu darul de a tălmăci oamenilor adevărul. Teogonia este un fel de catalog al zeilor olimpieni ce a avut o deosebită importanţă pentru constituirea spiritualităţii greceşti istorice întrucât ea a realizat o primă sistematizare a legendelor, care circulau oral din vremuri străvechi şi erau, în multe privinţe, contradictorii. Hesiod a delimitat atribuţiile zeilor olimpieni, le-a fixat ierarhia şi i-a conturat fiecăruia personalitatea. El nu s-a limitat la simpla juxtapunere a legendelor despre zei, ci a procedat călăuzit de un veritabil simţ teologic, încercând să raţionalizeze religia grecească timpurie, să integreze legendele despre zei într-o viziune unitară, coerentă şi consecventă. Ca şi Homer, dar mai aplicat decât acesta, Hesiod a schiţat în Teogonia şi un model cosmogonic mitic, ce i-a inspirat, şi el, pe primii filosofi. La început ar fi apărut haosul, din care s-au desprins pe rând „Pământul cu largile-i coapse”, „Tartarul întunecat”, „Eros… ce supune pe oameni şi zei deopotrivă”, „Noaptea cea neagră şi Erebos apoi se iscară”. Din împreunarea nopţii cu „întunecatul Ereb” s-ar fi născut ziua şi Eterul, iar Geea (pământul) „născu asemenea şieşi / Cerul cu stele-mpânzit”, „Munţii înalţi a născut” şi „marea cea stearpă”, „pe-nspumatul Okeanos”, pe Hiperion „zeul luminii”, pe „Febe cu-aleasă cunună”, pe „Tethys cea iubitoare” şi, la sfârşit, pe „Cronos cel cu gânduri ascunse”.
Munci şi zile este un poem agrotehnic şi didactic ce înfăţişează amănunţit modul de viaţă al ţăranului grec din epoca arhaică. Viziunea despre lume este umilă, căci ţăranul este copleşit de griji şi necazuri, nu se întovărăşeşte cu zeii pentru a-şi atinge scopurile, cum făceau eroii homerici, şi nici nu îi înfruntă când destinul se arată nedrept. El îşi îndeplineşte cu sfinţenie îndatoririle faţă de zei, aşa cum au fost fixate de tradiţie, dar preferă să n-aibă de-a face cu ei. Atmosfera generală ce se degajă din poem este pronunţat pesimistă, fapt ilustrat, de exemplu, de motivul celor cinci vârste ale umanităţii: de aur, argint de bronz, a eroilor şi de fier, ultima fiind cea în care trăia el. Lumea ar fi într-o continuă decădere, aşa cum sugerează şi degradarea succesivă a nobleţei metalelor care le denumesc, iar acest motiv prezintă similitudini formale cu mitul biblic al căderii omului în păcat. Lumea ar fi fost distrusă şi reconstruită de mai multe ori de zei, oamenii fiecărei vârste fiind pedepsiţi, întrucât şi-au depăşit, de fiecare dată, limitele omeneşti încercând să-şi afle temeiul în ei înşişi. Nici viitorul nu-i apare lui Hesiod mai promiţător deoarece moravurile se pervertesc încontinuu, iar oamenii devin tot mai răi. Numai munca l-ar putea ajuta pe om să-şi recapete măreţia pierdută din vina sa, căci „Fi-vei asemeni cu zeii, deci să munceşti e mai bine”. Căzut prin voinţa divină, omul se poate ridica deci prin propriile-i forţe. Munca elogiată de Hesiod este cea agricolă, pe care el o opune celui negustoreşti, suspectată de înşelăciune. El este ataşat, în mod evident, rânduielilor economice arhaice şi denunţă drept decădere amplificarea schimbului de mărfuri, pe care progresele tehnologice îl impuneau. Munci şi zile este un adevărat tratat agrotehnic, deoarece prezintă calendarul muncilor agricole şi oferă numeroase detalii asupra diferitelor tehnologii agricole, aşa cum experienţa milenară a ţăranilor greci le fixase. De asemenea, poemul lui Hesiod este şi didactic, întrucât conţine numeroase sfaturi moralizatoare adresate de poet fratelui său, Perses, căruia nu-i prea plăcea munca, dar, cu ajutorul unor judecători corupţi („mâncători de daruri”), reuşise să-l deposedeze de o parte din moştenirea ce-i revenea de drept. Hesiod îşi îndeamnă fratele şi pe cei asemenea lui să respecte dreptatea lui Zeus, căci, dacă o încalcă, vor fi aprig pedepsiţi. Poemele ţăranului beoţian au influenţat filosofia grecească de mai târziu prin sistematizarea şi raţionalizarea mitologiei greceşti, prin cosmogonia pe care a schiţat-o şi prin elogierea muncii, prin care omul şi-ar putea câştiga demnitatea.