Pin It

Caracterele epocii:
secolul 17-18

Consta in teoria potrivit careia exista principii fundamentale rezultat al gandirii rationale a omului, reguli imuabilem, aceleasi, care fundamenteaza elaborarea regulilor dreptului pozitiv.

Dreptul natural are astfel un caracter laic/rationalist, se deosebeste de teoria dreptului divin, a legii naturale, ambele creatie ale divinitatii, teorii existente in evul mediu.

Dreptul natural, in consonanta cu ratiunea umana a formulat idei precum: libertatea comertului, circulatia libera a persoanelor, garantarea proprietatii.

Aceste principii rationale, din continutul dreptului rational au fost considerate legi universale eterne, imuabile, dincolo de existenta dreptului pozitiv, facut de oameni.

 

Hugo Grotius

1583-1645, olandez

2 merite fundamentale:

  • apreciat, considerat ca fiind parintele dreptului international (exponentul puterii coloniale, a infatisat in reguli juridice relatiile stabilite de statele din compunerea imperiului
  • este parintele fondator a teoriei dreptului natural

Lucrarea : ‚Despre dreptul razboiului si al pacii’, ‚De jure belli ac pacis’

Primele filozofii ale gandirii lui Grotius

Teoria cunoasterii se bazeaza pe ratiunea omului. Omul, fiinta umana este sociabila, nu poate trai decat intr-o comunitate/ societate datorita naturii sale/ instinctului social pe care il poseda.

Intotdeauna omul alege datorita instinctului de sociabilitate, societatea politica in care sa traiasca (prin incheierea contractului social)
Dreptul natural (ansamblu de reguli de urmat intr-o societate umana este produsul ratiunii umane si nu a revelatiei).

De altfel ideea dreptului natural a aparut in antichitate unde se sustinea existenta unei legi naturale universale situata deasupra oamenilor, lege izvorata din vointa divina.

In Roma antica s-a sustinut existenta dreptului national, ca fiind un drept comun general, vesnic, apartinand intregii omeniri.

Dreptul natural este un asamblu de reguli desprinse prin metoda de cercetare deductiv intuitiva, pe calea rationamentului din urmatoarele 4 principii:
a) respectarea a tot ceea ce apartine altuia (viata, bunuri, valori morale)
b) respectarea promisiunilo, angajamentelor, a cuvantului dat

  1. c) repararea pagubelor pricinuite altora (regula veche romana)
    d) pedepsele statuale juridic sunt toti cu care incalca regula/ norma

Aceste reguli/ principii/ fundamente au izvorul in ratiune. Sunt adevarate prin ele insele se de aceea nu pot suferi contestatii. Aceste principii/ reguli/ fundamente (dreptul natural este mai presus) decat vointa conducatorilor vremelnici (regi/imparati). Dreptul natural prin valorile sale universal valabil sunt acceptate si de Dumnezeu.

Dreptul natural este fundamental diferit de dreptul pozitiv construit de guvernantii prin dezvoltarea principiilor acestora deoarece dreptul pozitiv este schimbator diferit de la o tara la alta tara dependent de contextul istoric particular fiecarui stat.

Pacea eterna intre state poate fi realizata numai in conditiile in care statele accepta principiile dreptului natural in raporturile juridice dintre ele. Sub acest aspect dreptul natural poate fi considerat izvorul pacii eterne. Razboiul ractul teritorial sunt consecinte ale ignorarii dreptului natural, principiilor generale/ rationale/ universale.

Hugo Grotius distinge intre dreptul natural si teologicul moral (regulile privind moralitatea religioasa).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dreptul natural

Teologic moral

Sursa este:

Din ratiune umana

De la Dumnezeu

Obiectul este:

Societatea umana guvernata de fundamentele /principiile din continutul dreptului natural

Are provenienta laica

Vizeaza viata/ cetatea viitoare, se adreseaza crestinului actual, ca viitor membriu al cetatii celeste

Scopul acestora:

Influenteaza actiunea omului, conduita exterioara a omului

Vizeazai inima/ sufletul, conduita interna a omului intotdeauna in concordanta cu vointa lui Dumnezeu

 

Distinge intre dreptul natural, dreptul voluntar si dreptul divin:
Dreptul natural:
- respectarea principiilor, fundamentelor alcatuitoare a dreptului natural se face din convingere, lipseste convingerea pentru ca in chip rational omul le formuleaza

Dreptul voluntar si dreptul divin:

  • are izvorul in vointa omului, se numeste drept uman
  • are izvorul in vointa lui Dumnezeu, se numeste drept divin, alcatuit din regulile ce privesc conduita religioasa.

Dreptul uman este numit si drept pozitiv. El imlica autoritate. Normele de conduita se caracterizeaza prin constrangere si prin posibilitate de executare.

Dreptul pozitiv apartine fiecarui stat, se numeste drept civil.

Dreptul gintilor (al strainilor) alcatuit din regulile dreptul international.

Cateva reguli, fundamente ce guverneaza legile civile elaborate de oameni:

  • pacta sunt servanda- acest impertiv al dreptului pozitiv izvorat din dreptul natural subliniaza ideea rolului vointei oamenilor, a rationalitatii in elaborarea regulilor de conduita
  • dreptul civil subiectiv este expresia deplina a libertatii umane in drept
  • legile civile intotdeauna vizeaza un folos (vezi contractele oneroase)

Dreptul divin:
Idei privind statul:

Originea statului este explicata prin teoria contractului social pentru a se constitui intr-o comunitate initial numita societate civila, ulterior stat, au incheiat doua contracte:

  • contractul de libera asociere- potrivit instinctului de asociere, specific naturii umane indemnati de acesta, neputinciosi in fata violentei, au acceptat incheierea contratului. Prin incheierea contractului oamenii au urmarit garantarea drepturilor specifice fiintei umane (viata, proprietatea) de catre stat
  • contractul de supunere- pentru ca statul sa fie in masura sa garanteze drepturile oamenilor, prin incheierea acestei contract de supunere prin care interzice oamenilor sa se razvrateasca.

Introduce notiunea de suveranitate = acea autoritate a caror acte nu pot fi anulate  de o alta autoritate de persoane.

Cui apartine suveranitatea statului?
Ideea suveranitatii poporului o respinge admitand insa numai limitarea suveranitatii poporului.

Idee nouavalabila aztazi:

Suveranitatea statului este relativa pentru ca statul trebuie privit ca parte integranta in sistemul relatiilor dintre state, adica in sistemul dreptului international.

Idei despre dreptul international:

 

 

 

Idei privind dreptul international:

Hugo Grotius- parintele dreptului international

In formularea ideilor de drept internationalporneste de la dreptul natural, ansamblu de principii generale, universale, care nerespectate des de catre state conduc la razboaie de cotropire. Pcea eternal poate fi obinuta numai cand statele in relatiile dintre ele se vor conduce dupa principii universal valabile, izvorate din dreptul natural.

Regulile dreptului natural reprezinta izvorul pacii universale. A elaborat o teorie a razboiului. Razboiul este o realitate contrara dreptului natural. Intotdeauna egresorul fiind adeptul a ceea ce este injust. Relatiile de aparare a statului agresat azvoraste din a ceea ce este just.

Despre suveranitate subliniaza caracterul ei teritorial. Puterea, statul o exercita numai fata de supusii sai intre limitele granitelor teritoriale.