Istorie

Modernizarea are pe linga alte multiple planuri economice, sociale, culturale si cel al vietii politicie.

In tratarea diverselor teme tratate, pina in prezent am subliniat implicarea diverselor formatiuni politice, relevind in special infruntarea lor pe diverse teme. Dar, pina in prezent nu ne-am oprit la forma, diverselor grupari politice. O sa incrcam s-o facem acest lucru acum, incercind sa urmarim gruparea si regruparea, divizarea si unificarea diverselor grupari.

Subiectul isi are importanta sa, cici in epoca moderna, cel mai important purtator al unei tendinte politice este partidul. Suma acestora, infruntarea si alianta dintre acestea formeaza insasi dinamica democratiei.

In general, in istorie, exista o unanimitate in criticarea partidelor: coruptie, intrigi, abatere de la interesele generale. Aceasta in trecut, ca si acum, in zilele noastre. Formula "de partid" are o conotatie negativa. Dar fara acest instrument, care este partidul, nu este posibila existenta democratiei.

Partidele sunt legate de perioada moderna, cind ele capata un loc bine stabilit in mecanismul politic.

In perioada medievala romaneasca nu gasim formatiunea de partid. Cronicarii amintesc de partida. Astfel, cronicarii ne vorbesc de partida Cantacuzinilor sau a Balenilor partida Cantacuzinilor" sau a "Balenilor" in sensul de grupa de sprijin. Este vorba de un grup de indivizi legati intre ei prin credinta -de esenta feudala, oarecum asemanatoare cu vasalitatea-fata de unul din potentatii timpului.

In perioada de tranzitie, in conditiile rivalitatilor intre boierimea locala si fanarioti apare "partida antigreceasca", in sens de antifanariota.

Incetul cu incetul, se formeaza o grupare destul de vaga, fara o organizare a ei, fara a fi recunoscuta oficial ce va fi numita partida nationala. Aceasta formula este tocmai o reactie la anumite nemultumiri, ce luau in general forma respingerii strainului. In optica celor ce cautau o mintuire pentru poprul roman, calea era de respinge strainul, fie el grec, turc sau austriac. Asa a inceput procesul de crisalizarii unei structuri , care a fost partida nationala.

Intre cei ce o compuneau nu existau legaturi speciale, nu intodeuana aveau aceias strategie a actiunii, dar ii reunea dorinta de schimbare. Aceasta dorinta era exprimata diferit si de foarte multe ori in directii politice contrarii: Sultanului sau Tarului, Imparatului Habsburgic sau lui Napoleon "uzurpatorul". Continutul era insa asemanator. Directia dorintelor era comuna.

Forma de manifestare comuna erau scrieri politice, brosuri, in special mesaje citre puternicii lumii, in care se cere sprijin pentru reforme, in fapt pentru schimbare.

Patrunderea ideilor Revolutiei franceze duc la un anume clivaj intre cele doua tabere (interesant ca documentele le numesc tarafuri) ale Partidului National, unul al micii boierimi si altul al marii boierimi. Aceasta din urma, pentru a-si pastra pozitia dominanta, pusa in pericol de caracterul autocrat al domniei, vor adopta din limbajul revolutionar francez, ideia limitarii puterilor domnului.

In orisice caz este clar, ca ideile politice europene, de tip liberal sunt preluate de boierime. Din sinul acestei clase sociale se naste forta schimbarii, materializata in Partidul National.

Evenimente cruciale, ca Revolutia din 1848, activitatea liderilor revolutionari in emigratie, lupta pentru Unire, domnia lui Cuza au dus la o anume maturitate politica, si implicit o diferentiere intre diversii militanti.

Afinitatile ideologice isi vor gasi corespondenta in apropieri organizatorice. Fie ca ele erau in jurul unui lider puternic si prestigios, fie in jurul unei gazete. Dupa ce in vara fierbinte a lui 1848, toti revolutionarii erau impreuana, in relativa relaxare din timpul exilului vor apare grupuri diferite: cea moderata din jurul lui Ion Heliade Radulescu-majoritatea din ei aflati in Turcia-cel parizian, radical si militant, in jurul lui C.A. Rosetti. Deosebiti de acestia, grupul liberal- moderat , format in jurul personalitatii lui Kogalniceanu si a publicatiei sale Steaua Dunarii, aparuta la Iasi, in octombrie 1856. Va urma momentul de armonie nationala, din ianuarie 1859, ce a permis punerea in practica a solutiei "dublei alegeri" ca apoi sa urmeze din nou momente de infruntare in jurul marilor probleme ale momentului: problema rurala, drepturile civile, orientari in politica externa, etc.

In procesul de modernizare a Romaniei, care este de fapt si procesul constructiei statului, aceste grupari, in infruntarea de a-si impune proiectul fiecaruia, vor traversa ele insele un proces de maturizare si reorganizare.

1. presa politica

Presa politica a avut un rol deosebit de important. Ea se naste in spatiul romanesc in perioada Revolutiei din 1848. Ziarele cu caracter de informatie generala , precum Curierul Romanesc, de la Bucuresti si Albina Romaneasca, vor face locul unei prese politice militante. In perioada Revolutiei apar o serie de ziare politice, legate de diverse fractiuni. Cel mai important, este fara indoiala cel editat de Rosetti, Pruncul Roman, ce exprima fidel pozitia si prioritatiile gruparii liberal-radicale.

O pozitie cu nuante diferite, este Poporul Suveran, al lui Balcescu, de tenta liberal-democrta, ce isi stabilea ca prima prioritae rezolvarea problemei rurale. Ca metoda preconizata, era mai moderat decit grupul rosettist.

In perioada urmatoare, initiativa politica revine, de asemenea radicalilor, si aceluias neobosit C. A. Rosetti, care editeaza in 1857-interesant sinconismul cu aparitia la Iasi a Stelei Dunarii, in 1856- a ziarului Romanul. Acesta va fi cel mai important ziar romanesc, timp de patru decenii, supravietuind mortii fondatorului sau.

Gruparea nationalista Fractiunea liberala si independenta, va edita ziarul Trompeta Carpatiilor, ce va transmite un puternic mesaj xenofob, cu deosebire antisemit. Acest ziar a servit ca model lui carafiale pentru publicatia de santaj din "Scrisoarea pierduta": Racnetul Carpatiilor.

Aceste reviste, si Romanul in special vor contribui la clarificarea fizionomiei politice romanesti.

c.Geneze liberala

In conditiile regimului constitutional, de dupa 1866, are loc o mai clara "asezare" a gruparilor politice si o clarificare a pozitiei fiecareia din acestea.

Cei, care au dominat scena politica dupa abdicarea lui Cuza au fost liberalii, iar in cadrul lor, liberalii radicali (sau rosii) ce au fost "vioara intii" in politica romaneasca in primii 3 ani dupa 1866. Au organizatii locale, care sunt puternice in municipalitatiile marilor orase. Au de asemenea doi lideri, cu vizibilitate, a caror autoritate nu este contestata: C.A. Rosetti si Ion C. Bratianu .

Ei reprezinta interesele unei burghezii orasnesti, a carei forta economica este in crestere. Puterea lor se rezuma la zona Munteniei, neavind audienta in Moldova.

In schimb, ei au la dispozitie un instrument, prin care pot sa tina in sah, orisice adversar politic: Garda civica, obtinuta prin legea organizarii armatei din 1868.

Necesitati politice si anume incercarea de a-si mentine majoritatea parlamentara a dus, in ianuarie 1867, la o prima forma de coalitie liberala, numita dupa locul unde s-a incheiat, uniunea de la Concordia..

Unitatea s-a dovedit fragila, pentru ca radicalii-condusi acum clar de Bratianu-Rosetti concentrindu-se mai mult pe conducerea ziarului "Romanul" -au refuzat sa gireze politica lui Kogalniceanu devenit, in 1869,ca ministru de interne, "omul- forte" al tarii. La rindul lui, Kogalniceanu incerca sa loveasca in radicali, pe care ii considera mai periculosi decit conservatorii.

Instaurarea guvernului conservator Catargiu-care era primul experiment conservator pur-si politica sa autoritara va creea din nou conditii de fuziune liberala. Cu atit mai mult cu cit, Catargiu reuseste sa elimine din parlament, pe marea majoritate a deputatilor liberali. Liderii liberali vor folosi acest lung interval de opozitie pentru constructia unui Partid .Un prim moment al acestei fuziuni a fost Congresul presei liberale, desfasurat la Bucuresti in noiembrie 1871- unde s-a votat un program comun de actiune liberala.

In acest timp, Kogalniceanu strabatea Moldova si organiza celule liberale in diversele localitati. Bratianu facea acelasi lucru in centrele muntene, de traditie radicala, ca Ploiesti, Craiova, Giurgiu, Braila. Se creiaza, la sfirsitul lui 1871, o Uniune liberala. Acestora li se vor alia fractionistii lui Nicolae Ionescu (Fractiunea liberala si independenta).

Liberalii dovedesc initiativa economica. . Ei sprijina pe inginerul Grigore Heliad sa formeze o companie pentru constuirea unei cai ferate Ploiesti-Predeal, infiinteaza, din initiativa lui Bratianu, o societate de asigurari "Unirea". Infiintarea unor firme economice romanesti erau concetizarea unei politici economice liberale, de incurajare a capitalului romanesa, ce va fi cunoscuta prin formula Prin noi insine.

Un moment important al "coagularii" liberale a fost constituirea coalitiei de la Mazar Pasa, la 24 mai 1875. Numele coalitiei este dat de contemporani si preluat de istorici de la numele casei, in care s-a dfinitivat intelegerea, este casa unui simpatizant liberal, fost ofiter englez, pe nume Lakeman, trecut la islamism sub numele de Mazar Pasa. Casa era in centrul Bucurestiilor, pe locul aripii noi (din anii 60) ai Institutului de Arhitectura.

Coalitia a adoptat un program, semnata de toti liderii sai, in care sunt cuprinse principalele obiective ale liberalilor, pe plan intern si extern.. La aceasta coalitie va adera si o fractiune consevator-moderata, condusa de Manolache Costache Epureanu.

Tot la Mazar pasa se va alege o structura de conducere a Partidului, un Comitet Director, structura ce era o formula noua in politica romaneasca.

Pot fi gasiti in acest Comitet, reprezentanti ai diverselor generatii liberale, incepind cu batrinii Rosetti si Ion C. Bratianu, Mihail Kogalniceanu, Ion Ghica, dar si reprezentanti ai noii generatii, ca Protopopescu Pache-ce va fi primarul legendar al Bucurestiului-Dimitie Giani, Eugen Statescu, Eugeniu Carada, Vasile Lascar, etc.

Fenomenul politic care a facut posibila unificarea si trecerea la forma de partid este consolidarea pozitiei unui lider al partidului, recunoscut de toti. Acesta a fost Ion C. Bratianu, om cu o lunga experienta politica, cu merite deosebite la revolutia de la 1848. Desi provenea din gruparea liberalilor radicali , el era receptat ca "liderul moderat", "pragmatic" al acestei grupari. Relatiile bune cu Carol, el fiind cel ce l-a adus in tara erau un argument in plus. Dar ce a contat cel mai mult este sprijinul masiv pe care il avea din partea organizatilor locale.

Liderul istoric, C. A. Rosetti, a facut "un pas in spate", concentrind-se in special pe conducerea ziarului Romanul, care a avut un rol important in raspindirea ideilor liberale. La un moment dat, acesta va intra in conflict cu Bratianu si va iesi din partidul, pe care l-a intemeiat, in fruntea unui grup radical. Acelasi lucru se va intimpla si cu Dumitru Bratianu, care se va distanta de fratele sau si va iesi din partid.

Unificarea este considerata de specialisti inceputurile Partidului Liberal, desi infiintarea formala este abia in 1880, cin apare ca structura politica, Partidul National Liberal.

Se impune o precizare legata de nume, mai precis de acesta sintagma national liberal. Explicatia poate fi gasita in specificul modernizarii in Romania, unde dorinta de schimbare sociala si culturala este sincrona cu problematica nationala. Construirea intirziata a statului national, ingrijorarea fata de diversele piedici in realizarea acestui stat, duc la o simbioza speciala intre nationalism si liberalism. .

d.Geneza conservatoare

Un proces similar de unificare are loc si in cadrul gruparilor conservatoare. Gruparea "batrinilor" conservatori ce era condusa de Lascar Catariu, reprezenta in general interesele marii propietati rurale. In cadrul ei se aflau citiva conservatori-extremi, din care amintim pe Petre Mavrogheni si pe Costache Brailoiu. A doua grupa e cea a conservatorilor moderati condusa de Dimitrie Ghica si din care faceau parte Vasile Boerescu, Cristian Tell, etc. Ea reprezenta interesele unor propietari de pamint, interesati si in activitati comerciale si industriale. Ideologic ei erau foarte apropiati de liberalii moderati, de un Ion Ghica, de exemplu.

O grupare aparte, aflata la marginea "hartii politice" romanesti era cea a separatistilor. Ei reprezinta o minoritate, reprezentind interesele unor familii de latifundiari, opusi oricaror schimbari, dar si a unei parti a burgheziei iesene, nemultumita de pierdrea calitatii de capitala a Iasiului, schimbare ce le provoaca importante daune.

O grupare politica, ce se revendica la miscarea conservatoare este Junimea. Ea se formeaza la Iasi, avind ca baza gruparea culturala, cu acelasi nume.

Dupa unii istorici, Junimea a fost gruparea politico-ideologica, care a schimbat, in intregime peisajul politic romanesc, in a doua jumatae a secolului 19. Astfel istoricul Keith Hitchins, subliniaza ca principal merit al acestei grupari este ca realizat..."cea mai durabila influenta exercitata de citre junimisti, pare sa fi fost cea asupra modului de a gindi a romanilor despre ei insisi" [Keith Hitchins, Romania. 1866-1947, Humanitas, Bucuresti, p.72]

Interesant este ca Titu Maiorescu provine dintr-o modesta familie de intelectuali ardeleni, ce au emigrat in Tara Romaneasca, iar tatal sau, Ion Maiorescu, profesor de liceu a participat la Revolutia din 1848. Intemeietorii Junimii sunt un grup de intelectuali, cu studii profunde, in Occident, in special in universitati germane. (Desi, Titu Maiorescu are doua doctorate, unul la Berlin, si altul la Paris). Adversari ai formelor violente revolutionare, ca si a ritmului rapid de reformare, junimistii sunt partizanii unei evolutii organice a societatii. Ei acuzau pe reformatorii de pina acum, ceeace numim generatia pasoptista de copierea unor forme de civilizatie occidentala, care, dupa parerea lor nu se potriveau cu realitatile sociale romanesti. Este vorba de forma fara fond, sintagma ce a facut istorie in gindirea politica romaneasca. Aceasta teorie este fundamentata, pentru prima data de Titu Maiorescu, in eseul sau In contra directiunii de astazi a culturii romane, aparut in revista Convorbiri Literare, in 1868. Aici el face o critica violenta inaintasilor, in calea de reforma a Romaniei:

"înainte de a avea partid politic, care sa simta trebuinta unui organ, si public iubitor de stiinta, care sa aiba nevoie de lectura, noi am facut jurnale politice si literare si am falsificat si dispretuit jurnalistica. înainte de a avea o cultura crescuta peste marginile scoalelor, am facut atenee romane si asociatiuni de cultura si am dispretuit spiritul societatilor literare. Inainte de a avea o umbra macar de activitate stiintifica originala , am facut Societatea Academica Romana...si am falsificat ideia Academiei" [apud K. Hitchins, op.cit.p.74]

Fara a intra acum in confirmarea sau infirmarea tezelor-pot doar sa spun ca nu le impartasesc-trebuie spus, ca avem de-a face cu prima analiza de tip stiintific a realitatii.

Maiorescu, si amicii lui de la Junimea l folosesc un altfel de limbaj decit cel al celorlalte partide. In fond, importanta lor in procesul de modernizare sta si in aceasta schimbare de ton, in introducerea in gindirea politica romaneasca a unui spirit rece de laborator.

Junimea apare mai intii ca un cerc de discutii literare infiintat de un grup de tineri intorsi de la studii in Occident. Se poate spune ca organizatia a avut si cultural, si politic doua motoare. Ele s-au numit Pere P. Carp si Titu Maiorescu. Nimeni nu le-a contestat statutul de lideri si in acelas timp, de purtatori de cuvint ai gruparii. Din generatia fondatorilor mai amintim pe Vasile Pogor, Theodor Rosetti-ambii juristi-, si pe Iacob Negruzzi, scriitor si fiu al scriitorului Costache Negruzzi.

Toti proveneau din mari familii boieresti, mai putin Titu Maiorescu. Si Vasile Pogor era dintr-o familie de mici boieri, de origine taraneasca.

Dar in conceptia lor, originea aristocratica nu avea o anume importanta, ierarhiile fiind date de titlurile si realizarile academice.

Desi teoretic junimistii erau una din gruparile conservatoare, ei ocupau un rol distinct si aveau forme particulare de manifestare. Aceasta "autonomie" se va mentine in fapt tot timpul, pina la 1907, cind liderul junimist Petre P. Carp devine seful partidului Conservator. Dupa aceasta data junimistii, ca grupare isi inceteaza activitatea.

Desi extrem de critici la felul in care s-a facut modernizarea, junimistii nu o negau si mai ales nu doreau sa-i anuleze efectele. Ei cereau pentru viitor, organizare rationala a societatii.

Carp cere de asemena introducerea unei democratii a muncii, in care cele trei clase sociale -pe care el le recunoaste- taranimea, mestesugarii si guvernantii sa fie incurajati de citre stat in activitatile lor specifice.

Pentru a-si mentine conducerea Partidului, Catargiu si "batrinii conservatori" se vor uni cu o dizidenta liberala, condusa de Gheorghe Vernescu, noua formatie luind numele de Partidul Liberal Conservator. Pare ciudata alaturarea celor doua notiuni ce defineau doua ideologii si doua miscari politice in permanent conflict. Dar in acelasi timp este inca un argument ca nu exista o incompatibilitate fundamentala intre cele doua miscari.

Ca expresie a acestui fapt trebuie sa subliniem consolidarea unei aripi a propietarilor de pamint in Partidul National Liberal, condusa de D. A. Sturdza. Acesta a devenit unul din principalii aproiati ai lui Ion C. Bratianu si va deveni presedintele

Partidului si premier liberal. Echivalent acestui fenomen, o serie de elemente burgheze isi vor consolida pozitia in cadrul Partidului Conservator.

O alta grupare conservatoare a fost cea denumita a "tinerilor conservatori", condusa de Nicolae Filipescu, care avea ca obiectiv formarea unui partid conservator "pur", fara elemente provenite de la liberali.Acest grup beneficia de un important organ de presa, ziarul "Epoca"

In 1880, Lascar Catargi va initia la Bucuresti, infiintarea unui club politic conservator, pentru ca in 1882 sa se infiinteze, in mod formal, Partidul Conservator.

Spre deosebire de liberali, conservatorii nu au reusit sa se prezinte cu un lider recunoscut . E adevarat ca Lascar Catargiu avea un avans, datorita numelui si a faptului ca a condus, cel mai lung guvern conservator, dar alaturi de el, o serie de personalitati emiteau pretentii la sefie. Un Costache Brailoiu, un Manolache Costache Iepureanu, care se aliaza in 1876 cu liberalii, dar se va intoarce la conservatori, generalul Gheorghe Manu, un capabil ministru de razboi si unul din primarii de succes ai Bucurestiului sau un Dimitrie Ghica, seful grupului conservator-moderat.. Aceste elemente vor contribui la mentinerea unei permanente tensiuni in partid, prin contestarea liderului.

Ar trebui sa ne aplecam asupra acestui moment, de formare a Partidului Conservator, in 1882, care marcheaza, la un interval foarte scurt de altfel, aparitia formei de partid, la ambele directii politice dominante din Romania a structurii de Partid.

Cele doua partide au dominat autoritar scena politica romaneasca. In mare, se poate vorbi de o anume continuitate in guvernarea celor doua partide, cu exceptia celor citeva incercari, din timpul guvernului Lascar Catargiu (1871-1876), indreptate spre modificari, in sens autoritar. Dar chiar si atunci nu au fost depasite cadrele constitutionale.

Schimbarea partidului de guvernamint era o solutie pe care o folosea Principele, in rezolvarea criszelor periodice. Sistemul a purtat, in epoca numele de rotatie guvernamentala si era o forma de echilibrare a scenei politice romanesti. Au existat citeva momente, cind acest sistem a fost in pericol, cind parea ca situatia a scapat de sub control. Un asemenea moment este anul 1888, cind, in urma refuzului lui Bratianu de demisiona si de a-si incheia o guvernare extrem de lunga-cea mai lunga din istoria regimului parlamentar romanesc-dar mai ales excesiv de autoritara, s-a produs o alianta peste liniile traditionale, ce amintea intr-un fel de opozitia di 1866, care l-a rasturnat pe

Cuza. In aceasta opozitie unita au intrat conservatori de toate nuantele, dar si numeroase grupari dezidente liberale. Un factor agravant al acestei crize a fost recurgerea la demonstratia de strada, ca arma politica , ceea ce a deschis teren violentelor. Un alt doilea factor agravant a fost orientarea atacurilor politice la adresa Principelui, care stirnise furia opozitiei prin refuzul prelungit de a-l demite pe Ion C. Bratianu. Acest refuz se explica prin ratiuni de politica externa.

O data criza depasita, prin demisia batrinului "vizir", se incearca introducerea unor elemente noi in ecuatia politica. Carol nu incredinteaza guvernarea lui Lascar Catargiu, ca lider al Partidului Conservator, si cheama la guvernare, pe junimisti. Formarea guvernului este incredintata lui Theodor Rosetti, eminent jurist. Desi guvernul Rosetti nu a durat mult, si se va trece din nou la alternanta liberal-conservatoare, momentul 1888 este un inceput al procesului de declin al rotatiei guvernamentale, de renunt la jocul politic, bazat exclusiv pe doi parteneri.

Sfirsitul secolului 19 este marcat de aparitia unor noi forte politice, purtatoare a altor proiecte noi de constructie social-economica.

e.Spre un partid taranesc

Un fenomen interesant este aparitia unei miscari taranesti, ce incearca sa-si gasesca drum spre expresia politica. Aceasta se petrece pe fundalul mentinerii unor tensiuni sociale permanenta in lumea rurala, a unei nemultumiri surde-cu explozii periodice- a taranimii. Reforma agrara a lui Alexandru Ioan Cuza a fost un pas important in rezolvarea problemei propietatii rurale, dar nu a dat o solutie de durata. O serie de imperfectiuni ale legii, dar mai ales aplicarea sa incorecta, datorita abuzurilor autoritatilor locale, a coruptiei din jurul acestora, a facut sa se mentina problema taraneasca. De asemenea, datorita sistemului de mostenire din dreptul romanesc, unde nu exista dreptul prioritar al primului nascut (dreptul primogeniturii) s-a ajuns la o faramitare accentuata a propietatii si implicit o imposibilitate a taranului de a-si asigura existenta.. (Deschidem o paranteaza sa amintim, ca junimistii, si in special Petre P. Carp au cerut introducerea drepului primogeniturii)

Pe acest fundal, unii intelectuali din sate au inceput o actiune de organizare politica a taranimii..

Inceputurile acestei actiuni se leaga de activitatea unui invatator din Muscel, Constantin Dobrescu -Arges. Pentru inceput el organizeaza, la sfirsitul anilor "70, un complex de actiuni de caracter cultural, infiintarea la sate a unor cluburi, biblioteci, organizarea de conferinte, cursuri penru adulti, etc. In 1880, el infiinteaza un Comitet Taranesc-cu baza in special in propriul judet, Arges-care a fost, in fapt prima structura politica taraneasca autonoma.. Acest comitet a inceput sa editeze un jurnal, Taranul, saptaminal preocupat de problemele satului. Miscarea s-a extins in intreaga Muntenie, iar la alegerile electorale din 1883 au reusit sa trimita in Parlament, patru deputati, printre ei si Dobrescu-Arges.

Pe baza acestor succese, Dobrescu-Arges infiinteaza in octombrie 1895, Partida taraneasca, constituit la un un congres la Bucuresti.. Dobrescu-Arges si avocatul Ioan Radoi au fost alesi presedinti ai noii formatiuni.

Speriat de succesele organizarii autonome a satelor, clasa politica —atit conservatorii cit si liberalii-au inceput represiunea impotriva acestora. Au loc arestari, intimidari. Dobrescu s-a retras in 1899, din activitatea politica.

Dar pe plan local uu continuat agitatii politice, care vor facilita dupa 1918, reluarea initiativei politice taranesti.

f.Miscarea socialista

Socialismul patrunde lent in aria geo-politica romaneasca. Primele sale forme de manifestare se intilnesc in activitatile unor intelectuali-in special tineri-.si se prezinta prin forme culturale. Incep sa circule traduceri ai unor importanti ginditori socialisti, ca Babel, Marx, etc

Primii reprezentsnti au fost studentii in medicina, precum si unii emigranti din Rusia, ca Nicolae Zubcu -Codreanu , dr. Russel, si Constantin Dobrogeanu Gherea. In special de numele celui din urma, s-a legat nasterea miscarii socialiste din Romania.

O prima faza a fost a formarii de cercuri socialiste. . Acestea s-au dezvoltat, cu precadere in locurile, in care exista industrie si implicit si muncitori, in special, in marile orase, Bucuresti , Iasi, Ploiesti, ca si in orasele-port, Braila, Galati, Turnu-Severin. In 1877, se infiinteaza si un organ de presa Socialistul. Fireste membrii ai acestor cercuri nu aveau o ideologie unitara, fiind un amestec de anarhisti, radicali, dar mai alesi narodnici. Narodnicismul, ideologie de tip iluminist avea ca principala trasatura grija pentru cei saraci, pentru "napastuitii soartei". Adus in special din Rusia, el este specific unor intelectuali din epoca.. La mijlocul anilor '80, creste influenta marxismului, in special, prin scrierile lui Gherea, el insasi facuse trecerea de la narodnicism-care nu-l paraseste complet-si marxism. El va fundameta teoretic primul document marxist de analiza a situatiei din Romania, in brosura Ce vor socialiştii romani, scrisa in 1885. El se prezenta ca partizan al unor reforme generale burghezo-democraice, care sa creieze conditii pentru o revolutie proletara. Este foarte interesant ca Gherea nu este impotriva democratiei si a Constitutiei din 1866, dar le vede ca o etapa in calea socialista de schimbare in Romania.

Gherea analizeaza realitatile romanesti si ajunge la concluzie, ca relatiile de munca din agricultura, sunt inca de tip feudal, definid stadiul sde dezvoltare a societatii romanesti ca neoiobagie.

In actiunea de organizare a avut loc o unificare pe centre, la Iasi si la Bucuresti a diverselor cercuri socialiste, formindu-se Clubul Muncitorilor din Bucuresti si din Iasi. Primul avea o preponderenta muncitoreasca. Cele doua cluburi se vor unifica si vor forma , in 1893, Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Romania (PSDMR). Dar acest partid nu avea sa se transforme intr-un partid puternic. Insuficienta dezvoltare a industriei si implicit slabiciunea proletariatului de fabrica, ca si o marcanta tendinta de drepta (un reactionarism romantic combinat cu xenofobie) au fost principalele cauze ale slabiciunilor Partidului Social_Democrat.

g.Tradarea generosilor

Un fenomen interesant si plin de consecinte a fost cel cunoscut sub numele de tradarea generosilor. In 1899, in conditiile slabirii Partidului Social Democrat, un grup de lideri ai acestuia, in frunte cu Constantin Mille si Ion Nadejde au decis sa paraseasca Partidul, si au intrat in Partidul National Liberal. Fireste, pentru PSDMR, a fost o lovitura gera, formatia fara lideri, fiind practic decapitata. Va urma un proces de refacere, pina in 1910, cind a aparut Partidul Social-Democrat. Aceasta trecere a fost denumit de publicistica vremii, tradarea generosilor..

Doresc sa subliniez alta fateta a evenimentului cu consecinte, ce depasesc sfera de interese a unui partid. Grupul de fosti socialisti intrati in PNL, va fi apropiat lui Ion I.C (Ionel) Bratianu, si il va sprijini in cistigarea pozitiei de sef al partidului, ca parte a acelei fractiuni a probratieniste, cunoscute sub numele de Oculta. In acest fel, influenta lor in PNL a fost remarcabila, dupa accesul lui Ionel Bratianu la sefia partidului. Oameni cu pregatire intelectuala deosebita, fostii socialisti au reusit sa consolideze un grup de stinga in conducerea Partidului, si sa impuna, dupa citiva ani, preluarea in programul Partidului —adoptat in 1913- a doua cereri de reforme democratice de mare importanta: votul universal si reforma agrara. Ceeace nu ar fi fost posibil ca lideri ai unui partid marginal, ca PSDMR, a fost posibil, in cadrul unui mare partid.

h.Viata politica dupa 1900

Dupa 1900 continua fenomenul aparitiei unor noi forte politice ce vor participa la jocul politic. Liberalii si conservatorii continua rotativa guvernamentala. Dar exista citeva fenomene specifice perioadei de cumpana intre secole, cu prelungire dupa 1900.

Marile partide devin din ce in ce mai putin omogene.

Partidul National Liberal, dupa parasirea puterii de citre Ion C. Bratianu, parea destul de slabit de diversele contradictii interne, de infruntarea intre asa-zisii liberali probratienisti si cei ce facusera parte din Opozitia Unita. Aripa propietarilor de pamint, condusa de D. A. Sturdza a reusit sa preia conducerea Partidului. Dar, Sturdza, deja in virsta, nu reuseste sa controleze situatia.

In 1895 a iesit din partid, gruparea lui N.Fleva, care a constituit Paridul Liber-.Democrat. Fleva a avut, in trecut, o orientare, ce il situa la stinga PNL, militind pentru reforme general-democratice, ce la expunea in ziarul sau "Lupta". A fost partizanul lui C.A. Rosetti, , dar dupa o scurta existenta autonoma se va ralia.Partidului Conservator. E simtomatic acest caz, ce arata, ca la cumpana secolor ideologia isi pierde rolul de departajare politica.

Anumite actiuni ale guvernului Sturdza au deranjat o alta grupare condusa de Petre S Aurelian si si Vasile Lascar. Aceasta grupare va edita ziarul Drapelul, drept care vor fi cunoscuti sub numele de drapelisti. Acestia au si guvernat Romania intre 1896­1897.

O personalitate ce se impune in aceasta perioada, in Partidul National-Liberal a fost Spiru Haret, de mai multe ori ministru al Instructiunii. Haret a accentuat preocuparile sociale ale Parrtidului.

In partidul Conservator se intareste influenta grupului de la Junimea, care ajunge sa controleze Partidul Conservator.

Poate cea mai interesanta figura conservatoare in aceasta perioada a fost Tache Ionescu. Nascut, in familia unui mare negustor din Ploiesti, Take Ionescu avea sa faca studii de drept in Franta, unde obtine un doctorat de dtat, la Sorbona. Dupa o scurta trecere in Partidul National Liberal, el va intra in Partidul Conservator, la invitatia lui Lascar Catargiu, care ii va oferi, la numai 33 de ani portofoliul Cultelor si Instructiunii Publice. Dar relatiile lui Ionescu cu conservatorii nu sunt excelente. Numeroase diferente de pareri, vor face in cele din urma, in 1908, ca Take Ionescu sa formeze un nou partid, Partidul Conservator-Democrat. Baza acestui partid o vor forma, in special, functionarii de stat, oameni cu pregatire universitara, si cu experienta in practica administrativa. Deviza noului partid era "asezarea ideilor conservatoare pe temelia democrata a tarii". Tanirul lider de partid a reusit sa atraga in noua sa formatiune o serie de elemente burgheze ale Partidului Conservator. Era vorba de politicieni, ce aderasera in acest partid pentru ideia de ordine, dar se simteau sufocati de elitele sociale conservatoare.

Acest partid va ocupa un loc special, in dinamica politica din preajma primului razboi mondial, cind liderul sau va fi unul din cei mai aprigi militanti pentru alianta cu Antanta.

Un alt partid, care apare in 1908 este Partidul Nationalist Democratic. Acest partid condus de A.C.Cuza si Nicolae Iorga va pune in centrul programului sau doua probleme: cea indreptata impotriva prezentei evreilor in Romania si pentru excluderea sau cel putin limitarea activitatii lor in economie si problema agrara. Trebuie specificat, ca cea de-a doua problema, era subordonata, in fapt, celei dintii,in optica acestui partid. Ei considerau prezenta evreilor in mediul rural romanesc drept principala cauza a suferintelor taranimii. Avem de-a face cu un partid, cu o ideologie puternic antisemita. Este un inceput de serie politica -pentru a folosi formula lui A. D. Xenolol-, in care antisemitismul incepe sa cistige spatiu in gindirea politica romaneasca, inclusiv in structuri de tip partid.

De altfel, daca urmarim avatarurile Partidului Nationalist Democratic, vom vedea ca este radacina, din care vor "imuguri" miscarile de extrema dreapta. Prin diverse transformari, in paralel cu o continua radicalizare, se vor naste din aceasta constructie politica Uniunea National Creştina, Legiunea Arhanghelui Mihai, Totul pentru Tara si in sfirsit Garda de fier, expresia politica a fascismului romanesc.O spirala politica a extremismului, care dus la prabusirea regimului democratic in Romania.