Una din replicile de neuitat al unuia din personajele caragialiene-Nae Catavencu-este: "Ce eram noi inaintea Crimeii! Folosita ca una din multele formule demagogice, expresia ascunde si un mare adevar istoric: se petrecuse o schimare uriasa, o adevarata "schimbare la fata" a societatii romanesti, dupa Crimeia. Intradevar, dupa razboiul Crimeii-cici la el se referea "domn Nae"- si mai ales, dupa conferinta de la Paris, s-a deschis calea Unirii si introducerii unor reforme progresiste de tip european. Ritmul lor s-a accentuat, insa in special dupa 1878.
Datele seci statistice sunt marturia acestui proces. Astfel agricultura, care pastreaza primatul in economia romanesaca -situatie acoperita de sintagma tara eminamente agrara - capata un tot mai pronuntat caracter comercial, exportul de cereale cunoscind o crestere vertiginoasa. La 1900, exportul de grine reprezenta 85% din comertul exterior al Romaniei.
Cererea foarte mare de grine va schimba sistemul de munca in agricultura, mergindu-se spre o agricultura intensiva.
Progrese mult mai vizibile erau in industrie. Apare ceeace se numeste Industria de fabrica, bazata pe activitatea masinilor. Una din ramurile industriale prioritare va fi industria alimentara (fabrici de zahar, ulei, de tutun,) ce va prelucra produsele agricole, dind un motiv suplimentar pentru cresterea productiei agricole si deci intensificarea muncii agricole.
O alta ramura industriala, de mare dezvoltare, a fost cea a materialor de constructie. Produsele acesteia erau solicitate de amplul proces de modrnizare urbana, de marile lucrari edilitae. Apar numeroase fabrici de caramida, a carei productie mecanizata a cistigat repede piata, in dauna celor artizanale, realizate de numeroasele caramidarii. Apar fabrici de ciment, din care amintim, pe cea de la Comarnic infiintata
in 1878..
O crestere de natura exponentiala gasim in domeniul extractiei si productiei petrolfere. Principalele bazine, cunoscute in acel moment, erau Bacau si Prahova. Inceputa ca actitivitate solitara a citororva capitalisti romani, ea va fi repede monopolizata de mari societati straine, precum Steaua Romana si Astra Romana, Roman-Americana care vor detine in primii ani, de dupa 1900, circa 90% din extractia petrolului.
Abolirea oricaror legaturi cu Imperiul Otoman a permis liberalizarea regimului vamal, prin fixarea unor taxe, care sa apere productia interna. Pina in 1877, tinind seama ca Turcia avea un plafon superior al taxelor vamale de 8%, Romania nu putea avea taxe vamale superioare, sau chiar egale, fiind obligata la plafonul de 7, 5%, iar pentru unele produse chiar la un plafon mai mic. Urmarea acestui fapt a fost crestrea rapida a comertului exterior.
Progresul economic a fost marcat si stimulat de dezvoltarea unei infrastructuri economice moderne, prezenta prin aparitia si cresterea, pe orizontala si pe vericala a sistemului bancar. In Romania functionau citeva banci mari particulare, dintre care mai importante erau Marmorosh Blank, infiintata in 1848 si marita prin fuziune in 1864, banca Chrissoloveni, ambele in Bucuresti, banca Moldovei, la Iasi, etc. E vorba de banci moderne, cu activitate nu numai in sfera financiara, dar si cu investitii in industrie, lucrari edilitare, societati de asigurare, etc.
Dar momentul de mare important este anul 1880, cind ia fiinta Banca Nationala a Romanie. Este un moment de referinta in dinamica socio-economica. Initiativa a apartinut lui Ion C. Bratianu si ea va ramine intodeauna un fief liberal. In primele trei decenii de activitate, Banca a fost personalizata de conducatorul sau, Eugeniu Carada, care duevine cel mai apropiat consilier al "vizirului" I.C. Bratianu.
Un alt factor de progres economic a fost "revolutia" cailor de comunicatie.
Dintre acestea, domeniul prioritar care cunoaste o dezvoltare deosebita, este cel al comunicatiilor feroviare.
Marele merit in adoptarea unui plan extrem de amabitios de construire de cai ferate revine principelui Carol I.. E adevarat ca aceste constructii au fost extrem de costisitoare, in conditii contractuale dezavantajoase, dar rezultatul este exceptional. De la 70 de kilometrii de cale ferata in 1869- e vorba de prima linie Bucuresti-Giurgiu- si pina la 1300 kilometrii in 1880 si la 3.500 in 1914. Extinderea acestui tip de transport a facut necesara infiintarea in 1880, care a unei autoritati de stat: Calea Ferata Romana (CFR), care detinea cele mai mari structuri industriale a tarii, ateliere de reparatii, de constructii de poduri, intretinere, etc. La CFR lucrau in 1900, 23000 de lucratori.
S-au modernizat si sosele, prin pietruiri si pavari., marindu-se capacitatea circulatiei pe uscat.
Dupa reintrarea Dobrogei in componenta statului roman (in 1878) si deci invecinarea cu Marea Neagra, incepe dezvoltarea transportul maritim, ce face necesara modernizarea portului Constanta.
Modernizarea este deosebit de vizibila in marile lucrari edilitare. Ele sint mai pregnante in Bucuresti, a carui crestere economica se imbina si cu infrumusetarea orasului. Astfel, inca in 1868 se incheie un contract cu capitalistul francez, Alexis Godillot, pentru "un pachet" de lucrari de amploare: constructia unei hale comerciale centrale (in piata Unirii), a canalizarii si -amenajarii malurilor Dambovita, a iluminarii -cu gaz lampant- a unui important numar de strazi, etc.
Se construieste mult in aceasta perioada in Bucuresti si are loc si o crestere a sa pe 'orizontala". Toate marile edificii se fac dupa model occidental, in special francez. Primaria cere lui Godillot, ca hala sa fie intocmai ca "hala centrala de la Paris". Este aceasta o expresie a optiunii clare pentru un anume model cultural, care se vede in toate planurile de activitate.
Perioada de dupa 1877 este una de accelerare accentuata a ritmului de progres a societatii romanesti. La cumpana secolelor 19 si 20, intr-un timp relativ scurt, Bucurestii sunt dotati cu edificii reprezentative, mari, ce dau orasului o nota europeana. Vor contribui la inaltarea acestora citiva mari arhitecti francezi si belgieni. Astfel, sunt construite: cladirea Bancii Nationale , in 1885, de citre arhitectul Bernard Cassian, cea a Ateneului Roman(in 1886, de citre Albert Galleron, in 1886), a Palatului de Justitie (Tribunalul) construit de A. Ballu, in 1895, cladirea Fundatiei Carol (azi BCU), in 1891 si palatul CEC, in 1900, ambele opera arhitectului Paul Gauttreau. Pe linga acestia au activat si arhitecti romani, ca Dumitru Orascu, autorul edificiului Universitatii (in 1889) sau a Hotelului Bulevard, ambele in stil neoclasic, Ioan D. Berindei, autorul proiectului pentru Cercul Militar (1908) si palatul Cantacuzino-Nababul, in 1900, (azi Muzeul
Enescu) sau Dimitrie Maimarolu, autorul cladirii Parlamentului, in 1907 (pe dealul Mitropoliei) .
Constructii impunatoare se ridica si in alte orase ale Romaniei. Astfel, in Iasi, Palatul Administrativ, opera a arhitectului G.G. Cantacuzino si a Universitatii iesene, opera a arhitectului deja amintit Louis Blanc, in Craiova, Palatul de Justitie, terminat in 1891, dupa proiectele arhitectului Ioan Socolescu, etc,
Pe linga interesul artistic al acestor edificii este interesant si caracterul institutiilor, de la Universitati la Banci si de la Tribunale la palate administrative- pe care le gazduiesc, a caror aparitie si dezvoltare sunt semnele maturizarii procesului de modernizare.
O schimbare pozitiva in economia romaneasca, dupa obtinerea Independentei este cresterea constanta a investitiilor, atit cele straine, cit si romanesti.. Cresterea economica, ca si statutul de independenta aveau sa creieze un cadru propice cresterii interesului pentru piata romaneasca.