Am urmarit diversele desfasurari politice interne in perioada transformarii moderne a Romaniei. In diverse locuri s-a comentat impactul politic al situatiei internationale, fara insa a intra in adincimea acestui aspect.
Vom incerca sa punem acum, in centrul atentiei noastre impactul acestei situatii pentru Romania. Trebuie spus, ca in toate actiunile sale, clasa politica a trebuit sa tina seama de desfasurarile politice din afara. Pina la Razboiul Crimeii, politica romaneasca s-a facut in legatura directa, cu ce s-a numit problema Orientala, mai precis cu conflictele de interese, razboaiele si intelegerile intre Imperiul Tarist si cel Otoman. Dupa 1856, intra in acest spatiu si alti actori: Imperiu Habsburgic, in primul rind, dar si Franta si Anglia. Au un anume cuvint de spus si puteri, care se ridica, abia in anii '70. ca Germania, ce devine albitrul situatiei din Europa, dar si micile Puteri, precum Italia.
Oamenii politici romani au incercat in citeva rinduri, ca folosindu-se de momente favorabile, de contradictile intre marile Puteri, sa poata sa-si impuna proprile solutii.
Politica faptului implinit a avut un anume succes, in 1859, 1864 sau 1866. Numai ca in Europa , complexitatea situatei internationale este in crestere.
Romania in 1877 si-a proclamat independenta, din nou impotriva vointei Puterilor. S-a aliat -pentru ca nu avut alternativa- cu Rusia. Dar dupa desfasuraea razboiului in calitate de aliati, Rusia isi prelungeste stationarea armatelor pe teritoriu romanesc si incepe sa se poarte nu ca un aliat, ci ca un ocupant. Este clar, ca in 1878 existenta statala a romaniei a fost in pericol. Vechile resentimente ale societatii romanesti fata de Rusia vor fi confirmate. Salvarea a venit din partea Germaniei, prima putere a Europei, care a cerut imperativ Rusiei sa se retraga.
1878 a fost o mare lectie pentru societatea romaneasca. Ceva din strategia de securitate nationala trebuia schimbat. Numai era de ajuns efortul intern-fie militar, fie politic. Solutiile de creativitate, gen "dubla alegere" nu mai erau posibile in noua organizare a Europei.
Pentru a-si continua existenta in tot mai complicatul sistem european, Romania trebuia sa intre in anume aliante politice si militare. La ingustarea posibilitatilor de actiune independenta a Romaniei, si in general a statelor mici, a contribuit si crearea ligii celor trei imparati, la Berlin, la 18 iunie 1881. Imparatii Germaniei, Rusiei si Austro-Ungariei au decis sa-si uneasca eforturile pentru a mentine situatia existenta pe continent.
Mai mult decit atit, dupa Congrdul de la Berlin, se profileaza tot mai mult tendinta unor aliante politico-militare in Europa, ce ducea la spargerea consensului european. Europa se indrepta spre momenul infruntarii.
Atunci, cind s-a pus problema unei aliante, primul gind al elitei politice, a fost Franta, datorita putermicelor legaturi sentimentale intre cele doua tari, cit si a sprijinului pe care aceasta l-a dat Romaniei in diverse momente istorice. Trebuia avut in vedere, insa, ca dupa 1871, Franta infrinta de Germania, devenise o putere de rang secund, aplecata in special spre proprile probleme. Interesul economic al Frantei fata de Romania era in scadere. De asemenea, Parisul se orienta tot mai mult spre o relatie speciala cu Rusia, ceeace creia un anume inconfort oamenilor politici romani.
Atentaia a fost atrasa de Imperiul Habsburgic, care inca de la mijlocul anilor '50, a fost atras de potentialul economic al Romaniei. In 1875, se incheiase un acord comercial intre cele doua tari. Acest acord era si in interesul marilor propietari de pamint din Romania-a caror partid politic se afla in 1875 la guvern; ei gaseau in Austria o piata ideala pentru produsele lor agricole si animaliere. In schimb, Austria exporta un numar mare de produse manufacturiere si industriale, ce faceau o concurenta puternica inceputurilor industriale romanesti, de unde adversitatea Partidului National Liberal, exponent al burgheziei industriale. In ziua incheierii acordului, ziarul Romanul, in inconfundabilul sau stil melodramatic, aparea in doliu. Daca din punct de vedere economic, acordul comercial a fost discutabil, politic a adus foloase importante. Romania incheiase acest acord, pe picior de egalitate si se manifesta ca un stat suveran.
In 1881, se incheie un pact militar intre Germania si Austro-Ungaria, la care va adera si Italia, in 1882. Romania, dupa unele indoieli avea sa adere in septembrie 1883. Un rol deosebit, in decizia de aderare l-a avut si presiunea lui Carol I, care a fost convins-si va ramine convins, toata viata- ca viitorul Romaniei este asigurat alaturi de Germania.
In optica Germaniei, contactul permanent intre Tripla Alianta si Romania, trebuia tinut prin Austro-Ungaria. Aceasta avea resonsabilitati legate de functionarea relatiei cu Romania. De cite ori, aceasta voia sa discute cu o problema cu Germania, era indreptata spre guvernul de la Viena.
Au fost o serie de piedici in fata apropierii Romaniei de Tripla Alianta. Tratatul comercial nu functiona bine, Austria folosea foarte des arma carantinei pentru a opri importul de carne din Romania.
O alta problema, care despartea politic cele doua state era problema Dunarii, in care Austria nu dorea sa acorde. de facto drepturi egale Romaniei in controlul comertului pe fluviu.
Fireste problema situatiei romanilor din Transilvania se constituia intr-u impediment, de ordin moral, al unor bune relatii intre Romania si dubla monarhie. Cu toate astea trebui spus, ca nu a existat o linie iredentista in politica Romaniei Singurele criterii ce erau puse in aplicare, era cea intereselor de securitate , si economice ale statului roman. Daca existau interventii, acestea erau discrete si nu depaseau sfera unor interese de ordin umanitar, cultural, etc.
Un ultim motiv de "raceala" intre Romania si Austria a fost politica balcanica a acesteia din urma, si incurajarea Bulgariei.
Tratatul dintre Romania si Tripla Alianta avea, la cererea partii romane, un caracter strict secret. Aceasta, pentru ca Puterea cunostea sentimentele de adversitate ale societatii romanesti fata de Austria El nu era cunoscut nici macar de toti membrii guvernului. Singurii care il stiau era premierul, ministru de Razboi si cel de externe. De aceea grija permanenta a principelui a fost, ca in aceste posturi sa fie oameni de incredere, care sa nu imprastie stirea aliantei. Acesta a fost principalul motiv, al ezitarii lui Carol de a il demite si inlocui pe Ion C. Bratianu, in ciuda actiunilor opozitiei unite.
Criza balcanica va fi declansata in ultimii ani ai secolului 19. Serbia a rupt alianta cu Austro-Ungaria, in 1895 si s-a orientat spre Rusia. Dar principala ingrijorare balcanica a diplomatiei romane era Bulgaria. Aceasta urmarea o politica de extindere terioriala (planul Bulgariei Mari) care ar fi schimbat echilibrul in regiune, in defavoarea Romaniei. Pentru inceput, Bulgaria s-a bucurat de sprijinul Rusiei, dar treptat ea va intra in sfera de interese austro-ungare. Austriecii erau interesati de pozitia strategica a Bulgariei, si doreau s-o atraga de partea Triplei Aliante, ca baza de atac impotriva Serbiei, ce era foarte ostila Puterilor Centrale.
Tensiunea s-a accentuat in 1908, cind Bulgaria si-a proclamat oficial independenta si parea probabil un razboi cu Turcia. In cazul maririi teritoriale a Bulgariei, Romania cerea modificarea, in favoarea sa a frontierei in Dobrogea. La aceasta cerere, nu a primit sprijinul sperat din partea Austro-Ungariei.
Toate acestea au creiat o criza surda intre Romania si partenerii sai din Tripla Alianta. E adevarat, ca tratatul intre aceasta si Romania va fi reinnoit la termenele prevazute. Aceasta, in special, datorita eforturilor regelui Carol .
In 1908, va interveni un eveniment de politica interna, care va influenta semnificativ optiunile de politica externa ale Romaniei. Este vorba de alegerea, in 1908, a lui Ion I. C. Bratianu in fruntea Partidului National Liberal si accesul sau la sefia guvernului, in 1909. Bratianu era o fire independenta. I se cunosteau anumite simpatii pentru Franta, unde de altfel studiase ingineria.
Era primul lider, independent de optiunile pro- germane si pro-austriece, desi era fiul lui Ion C. Bratianu, cel ce incheiase aderarea la Tripla Intelegere, in 1883.
Timp de 20 de ani viata politica a fost condusa de lideri progermani, fie ca e vorba de conservatorii Lascar Catargiu sau Petre P.Carp, fie de premierul liberal D.A.Sturdza. Optica lui Bratianu era diferita. Fara a se prezenta ca un adversar al pterilor Centrale, prin nonangajarea lui a dat mai multa libertate politicii Romaniei.
In vara lui 1909 el viziteaza Berlinul si Viena, unde arata temerea guvernului sau fata de stricarea echilibrului balcanic, la o eventuala extindere teritoriala Bulgariei. De remarcat, o abordare diferita a problemei, la cei doi mari aliati: Berlinul, prin cancelarul Bethmann-Hollweg si-a exprimat simpatia pentru exigentele romanesti, in timp ce la Viena, ministrul de externe, Aehrenthal s-a aratat mult mai retinut, indemnindu-l pe Bratianu la tratative directe cu Bulgaria.
De asemenea o deosebire insemnata era intre Germania si dubla monarhie pe problema romanilor din Transilvania. Permanent, guvernul german -interesat in cel mai inalt grad in mentinerea Romaniei in sistemul sau de aliante-cerea guvernelor de la Viena si Budapesta o moderare, o crestere a elasticitatii politicii nationale in Transilvania, in special in directia romanilor.
O schimbare a atitudinii fata de Romania a venit dintr-o directie neasteptata. E vorba de lenta schimbare de ton din partea temutului vecin de la Est: Rusia. Repozitionarea Rusiei are citeva cauze:infringerea in razboiul cu Japonia a dus la o slabire a pozitiei internationale a acesteia, ca si oaccentuata de instabilitatea interna. Dar, aceasta schimbare a politicii romanesti are un nume. Este Serghei Sazonov, numit ministru de externe al Rusiei, in 1910. El este arhitectul reconstructiei increderii intre cele doua tari. Decis sa schimbe politica traditionala a Rusiei fata de Romania, ce se materializa prin aroganta si brutalitate, el inaugureaza o diplomatie a unor contacte discrete si eficiente care treptat a schimbat atmosfera dintre cele doua tari vecine.
Actiunea lui Sazonov a fost eficienta si a avut o contributie speciala in procesul de schimbare a aliantelor Romaniei.
Evenimentele care au avut un impact deosebit asupra situatiei internationale a Romaniei au fost cele doua razboai e balcanice. Urmare directa a nerezolvarii problemelor balanice in tratatul de la Berlin, (1878) si a schimbarii treptae a raportui de forte in regiune, razboaiele balcanice au depasit ca importanta regiunea in care au avut loc.. In octombrie 1912,Bulgaria incurajata de Austro-Ungaria reuseste sa organizeze o alianta antiturca, din care faceau parte, alaturi de ea Grecia, Serbia si Muntenegru.
Romania a preferat sa ramina neutra, dar urmarind, indeaproape desfasurarile. Dar evenimentele au fost surprinzatoare si ingrijoratoare pentru Romania. Bulgarii si aliatii lor au obtinut victorii rapide, in noiembrie 1912. In aceste conditii, Bulgaria este constant incurajata de Austro-Ungaria, in dorinta acesteia de o atrage. Di acest motiv, Bulgaria a dat dovada de intransigenta in tratativele cu Romania. Aceasta cerea mutarea frontierei in Dobrogiei pe linia Silistra-Balcic. Intre timp, Bulgaria isi ataca fostele aliate Serbia si Grecia. In cele din urma Romania va declara razboi Bulgariei, si obtine victorii rapide, cici Bulgaria lupta si pe frontu de sud, impotriva Greciei, Serbiei si Turciei.. Va urma o conferinta de pace la Bucuresti, in august 1913, prin care Romniei ii revine intreg sudul Dobrogei-Cadrilaterul-regiune cu populatie preponderent turca. Dar cel mai important este faptul ca Romania devine pentru prima data putere regionala, arbitru al situatiei din Balcani.
In acelasi timp, pozitia consecvent probulgara a diplomatiei hasburgice va indeparta serios Romania de Puterile Centrale. Reprezentantul dublei monarhii la Bucuresti, contele Ottokar Czernin a facut o analiza foarte corecta a "caderii barometrului" relatiilor dintre cele doua tari si arata ca doar o schimbare drastica a politicii nationalitatilor in Transilvania va reabilita alianta incheiata in 1883 cu Romania.
Anul 1914 inregistraza noi apropieri de Antanta. Tarul Alexandru, face o vizita la Constanta, prima dupa marea criza din 1878. Sazonov vine la Bucuresti si sugereaza Romaniei, ca Rusia va sprijini unirea Transilvaniei cu Romania. De altfel, Bratianu, inca in anii anteriori a sustinut in fata Rusiei, importanta vitala a Transilvaniei pentru Romania. Conducindu-l pe acelas Sazonov, la o plimbare cu automobilul, la Predeal, si ajuns la serpentine va arata spre Transilvania, spunid: "Acolo este tot Romania1"
In vara lui 1914 a izbucnit primul razboi mondial. Clasa politica romaneasca a decis neutralitatea , semn al desprinderii complete de Puterile Centrale.
Evolutia Romaniei pe scena unei Europe impartita in aliante politico-militare a insemnat incercarea de adaptare a politicii sale la un nou tip de relatii internationale.