Istorie

Peisaj politic

Romania a iesit puternic transformata dupa terminarea primului razboi mondial.

Societatea romaneasca a traversat in cei doi ani de razboi (1916-1918) o perioada foarte grea, mii de victime, raniti, foamete, refugiu, si mai grav decit toate, acuparea a doua treimi din tertoriu, ce apus in pericol existenta Romaniei ca stat suveran .

Si totusi, ca foarte rar in istorie, povestea se termina bine. Se poate spune mai bine, decit ar fi visat cel mai optimist politician roman. Spun asta pentru ca situatia Romaniei inaintea izbucnirii razboiului era practic imposibila. Teritorii, cu populatie majoritara romaneasca erau parti ale unor stae aflate in ambele tabere politico-militare ce se pregateau sa se infrunte. Transilvania si Banatul si Bucovina erau parti ale Imperiului Austro-Ungar, iar Basarabia fusese inglobata in Imperiul tarist. Era greu de luat o decizie de alianta. Mai mult decit atit, elita romaneasca nu putea avea un proiect, complet, ideal de reunificare a tuturor romanilor.

Dinamica militara si politica: infringerile Puterilor Centrale, dar mai ales prabusirea imperiilor tarist si habsburgic au creiat conditiile indeplinirii unitatii de stat complete a romanilor. De la micul stat, ce era Regatul Romaniei, cu circa 6 milioane de locuitori in preajma razboiului, la statul de marime mijlocie cu 18 milioane dupa terminarea conflagratiei. In componenta statului roman au intrat regiuni cu potential economic important, fie ca ne referim la Transilvania si Banat, cu mult superioare ca industrializare vechii Romanii, fie ca vorbim de inaltul potential agricol-in special viticol-al Basarabiei.

Fireste era un prilej de entuziasm, de recastigare a increderii in sine, de crestere a moralului national. Si totusi.cine incearca sa intre, cu ajutorul diverselor marturii, de la presa la memorii, de la rapoarte diplomatice la corespondenta intilneste o atmosfera sumbra, cenusie, cuvintul criza este poate cel mai folosit, devenind un cliseu al discutiei cotidene, dar si al discursului politic. Fireste, marile suferinte ale razboiului au lasat urme adinci, dar totusi..existau succese importante.

Se pare ca pentru contemporani, coada la alimentele in scumpire continua, inflatia galopanta sau cersetorii strazii erau mai usor de perceput, decit cresterea potentialului economic, asa cum reiesea din analize savante.

Atmosfera aceasta grea va incuraja pe plan politic aparitia unor tendinte extremiste, atit de stinga, cit si de dreapta. La stinga, un anumit climat revolutionar, potentat de evenimentele din Rusia, ca si de situatia economica grea din Romania au favorizat aparitia unei aripi, relativ putrnice radicale la extremitaea miscarii social-democrate. O anumita slabiciune a social-democratiei romanesti, cauzate de lipsa unui proletariat puternic de fabrica a incurajat la rindul ei desprinderea acestor radicali de partidul Social-Democrat si formarea, in mai 1921, a unui partid comunist, ca sectie romana a Internationalei a III-a condusa de Lenin. Din cauza atacurilor sale deschise impotriva integritatii statului, prin cererea desprinderii Basarabiei si intratrea ei in componenta URSS, Partidul Comunist a fost interzis si a trecut la activitae ilegala., in 1924.

In paralel se dezvolta extrema dreapta. Folosind anumite frustari, in special pe fond nationalist-xenofob, extremismul de dreapta va deveni tot mai activ, isi va infiinta proprile structuri politice, indreptae impotriva minoritarilor, dar si a regimului parlamentar democratic. In conditiile in care acesta nu a stiut —in unele ocazii nu avrut-sa lupte impotriva extremismului de dreapta, acesta s-a consolidat repede. O ascensiune a extremei drepte in Europa avea sa faciliteze aceasta consolidare. Extremismul, si mai ales cel de dreapta au adus in peisajul romanesc violenta, asasinatul, brutalitatea.

O data cu cresterea teritoriala si a populatiei,a crescut si numarul populatiei minoritare. Acestia reprezentau aproape 30% din populatia Romaniei, din care 1..400.000 unguri (7.2%), 745000 germani 745.000- (4.1%), evrei, 728000 (4%).. Acest salt spectaculos al cresteii populatiei minoritare este urmarit cu ingrijorare. Societatea romaneasca nu a avut o educatie democrata profunda, in care sa fie fundamentat dreptul la diferenta etnica si religioasa. S-a cultivat o anume teama de minoritati, a prins contur ideia, ca aceste minoritati sunt un pericol pentru dezvoltarea Romaniei. A fost unul din motivele ascensiunii extremismului de dreapta si a erodarii continue-pina la disolutie-a regimului democrat.

Mai mult decit atit, noile regiuni au fost tratate conform unei conceptii birocratice centralizatoare —contatra linilor de baza ale Constitutiei-de subordonare totala fata de oligarhia "regateana", ca si o negare a diverselor traditii specifice. Aceasta a stirnit nemultumiri si din partea elitelor romanesti din Transilvania sau Basarabia. In aceste regiuni erau trimisi in administratie elemente corupte sau neprofesioniste. Detasarea la Chisinau, in Basarabia, de exemplu, era vazuta ca o sanctiune in aparatul administrativ, iar in Transilvania burghezia romaneasca, ce a condus lupta pentru unirea cu Romania s-a simtit lezata de masurile ce nu tineau seama de diversele sensibilitati locale. O expresie, ce reflecta amaraciunea elitelor romanesti din acesta provincie era:" Bucurestenii au vrut Ardealul, dar fara ardeleni." Oligarhia, din jurul Partidului National Liberal, cu sprijinul Bancii Nationale, a incercat sa se infiltreze economic in economia Transilvaniei si Banatului, ce a produs reactia elitelor locale, fie romanesti, fie minoritare. Aceste tensiuni se vor reflecta si pe plan politic.

S-a creiat un clivaj apreciabil intre prevederile largi democratice ale Constitutiei din 1923 si situatia concreta de pe teren.

Toate aceste elemente vor contribui la acea atmosfera cenusie de criza. b. Peisaj economic

Aceasta in ciuda faptului, ca au existat perioade de stabilizare si progres economic. Din punct de vedere economic s-au succedat perioadele de criza cu cele de cretere economica. Astfel, dupa criza econmica ce urmat razboiului, si care a fost generala, urmeaza o perioada de stabilizare , ce incepe in 1922 si dureaza pina in 1928. In 1928-29 se declanseaza o criza general-europeana economica, ce va afecta grav Romania. Dupa stabilizarea din 1934, va urma o crestere economica, anul 1938 find anul de maxima dezvoltare a economiei romanesti interbelice.

c.Reformele democratice postbelice.

Doua reforme vor influenta semnificativ dinamica politica interbelica. Este vorba de reforma agrara si cea electorala, ambele introduse in programul Partidului National Liberal, inca in 1913-la presiunea grupului "generosilor". Ele a fost legiferat de regele Ferdinand, la propuneea lui I.I.C. Bratianu in august 1917, intr-un moment hotatator in razboi. Vor fi introduse in noua Constitutie a Romaniei din 1923.

Reforma agrara expropia toate propietatile agricole mai amari de 100 de hectare, cu exceptia terenurilor petrolifere, unde propietarul trebuia sa cedeze un teritoriu echivalent in alta zona.

Reforma electorala renunta la sistemul cenzitar, introducind votul universal. Acesta avea o serie de limitari, din care cea mai importanta era neacordarea de drepturi cetatanesti femeilor, adica peste 50% din populatia Romaniei nu beneficia de drepturi politice depline.

Deci, in ciuda cliseelor de criza se poate vorbi de progrese economice si ceeace vrem sa subliniem de continuitatea procesului de modernizare

Urbanizarea, unul din indicatorii importanti ai modernizarii progreseaza, chiar daca este contradictoriu si neegal in tot teritoriu.

Specificul urbanizarii romanesti a fost concentrarea exagerata a populatiei, intreprinderilor economice si comerciale, dar si a birocratiei de stat in Capitala . Asistam la un fenomen izbitor de "imigrare interna" spre marile orase, si in special citre Bucuresti. Aici, in 1930, doar 15% dintre locuitori erau nascuti in oras. Majoritatea proveneau din orase mici si mijlocii, in special din Oltenia si Moldova, si intr-o anumita masura din mediul rural. Dezvoltarea economica , gen caracatita a acestui oras, a dus la o dezvoltare pe orizontala a orasului, prin aparitia unor suburbii industriale, precum Colentina-Fundeni sau Pantelimon.

In acelasi timp, trebuie sa subliniem, ca orasele se modernizeaza si fizionomia europeana se intareste.In acelas timp , trebuie amintit, o anume politica sociala in cadrul oraselor, prin initiative de construirea de locuinte ieftine, sau a unor cartiere pentru anumite categorii de profesiuni.

d.Partidele politice

Fizionomia politica a Romaniei de dupa razboi se deosebeste radical, de cea anterioara. Sistemul rotatiei guvernamentale, ce a functionat din 1866 si care a dat un relativ echilibru de guvernare avea sa inceteze, datorita schimbarii semnificative a datelor din noua ecuatie politica.

Vorbind de intreaga perioada interbelica trebuie sa subliniem, ca tabloul partidelor politice este foarte diferit, la nivelul anilor '20 fata de '30. Motivul principal va fi actiunea constanta a regelui Carol-incepind de la intoarcerea sa in 1930- de a diminua forta acestor partide, de a le controla, si in cele din urma de a lovi intreg sistemul , pentru a-si introduce propria dictatura, ce se va instala in ianuarie 1938.

Astfel, Carol va incuraja aripi marginale ale partidelor impotriva staff-ului acestora, folosindu-se de ambitiile personale ale unor fruntasi politici. Fireste, actiunea sa a fost indreptata in special impotriva marilor partide.

Astfel, Carol, va facilita, in 1934 ascensiunea lui Gheorghe Tatrescu la conducerea PNL, dupa ce in 1931, va contribui la desprinderea unei dizidenta din PNL, conduse de George Bratianu, care isi va forma propriul partid.

In cadrul PNT, il va incuraja in permanenta pa Vaida Voevod in actiunile sale impotriva liderului ales, Iuliu Maniu, care se vor incheia cu iesirea primului din Partid si formarea unui partid, cu orientare accentata de dreapta, Frontul Romanesc.

Partidul National Liberal a fost in perioada interbelica cel mai puternic partid politic din Romania. Prezent la guverare timp de 11 ani, in perioada 1918-1937, mai mult decit oricare alt partid din Romania din epoca, PNL a influentat puternic evolutiile politice romanesti ale epocii. De altfel, aceasta influenta s-a manifestat , si in perioada cind era in afara guvernarii.

Ascensiunea politica a acestui partid are mai multe cauze:

1. PNL a avut cea mai consta atitudine antantofila dupa 1908, alegerea in fruntea sa a lui Ion I. C. Bratianu si a condus tara in timpul efortului de razboi.
2. PNL a fost primul mare partid, care a inscris, in programul sau, inca in 1913 , necesitatea celor doua reforme fundamentale: reforma agrara si electorala. Tot sub conducerea si din initiativa sa s-au legiferat cele doua legi, de citre parlament.
3. PNL a avut in toata aceasta perioada un lider puternic, receptat in societatea romaneasca -dar si peste granita-ca atare.
4. PNL a reprezentat interesele marii burghezii, ce se va consolida foarte mult in perioada interbelica. Un instrument important al de exercitare a puterii si de influentare, pe plan economic, dar nu numai, va fi controlul absolut, pe care liberalii si in special familia Bratianu, o vor avea asupra Bancii Nationale a Romaniei (BNR)
5. PNL a fost formatiunea politica, care cel putin pina in 1926 a avut cea mai mare influenta asupra cercurilor Palatului, in special datorita actiunii lui Barbu Stirbey, personaj cheie a politicii romanesti in anii "20.

Un element, care a limitat forta acestui partid a fost faptul ca PNL-ca si majoritatea partidelor dupa 1918- era ca influenta sa, se reducea la vechiul Regat, in

special Muntenia. In anii "30 situatia se schimba, dar nu complet. Putem spune, ca relativ scurta perioada a regimului democrat interbelic al Romaniei Mari (1918-19338) nu a permis, decit intr-o masura foarte mica, integrarea politica la nivel national.

Fireste personalitatea centrala a partidului a fost premierul Ion C. Bratianu. Moartea sa in 1927, in urma unei intervantii chirurgicale gresite, a fost o grea lovitura data partidului. Cel ce-l va urma in functie, fratele sau Vintila Bratianu, un capabil ministru de finante a fost depasit de importanta functiei supreme in guvern. In 1929, in timp ce PNL era in opozitie, a fost ales presedinte al Partidului, I.G. Duca, fost ministru de externe in guvernul Bratianu. In 1934 va prelua si conduerea guvernului. Este autorul unor actiuni energice, printre care si interzicerea miscarii legionare. Pentru aceasta initiativa a platit cu viata, fiind asasinat, pe peronul garii Sinaia. Se deschidea seria asasinarii de prim-ministrii in functie sau fosti. O spirala a violentei, care a distrus si democratia romana.

Regele avea sa-l insarcineze cu formarea guvernului, pe Gheorghe Tatarescu, ce reprezenta o grupare marginala a partidului National Liberal.(tinerii liberali) Aceasta s-a facut, impotriva dorintei "vechii garzi" a partidului. Obedient fata de monarh, el era in legaturi si cu legionarii prin fratele sau, Stefan Tatarescu. Cu aceasta numire avea sa inceapa declinul partidului, declin ce va facilita instaurarea dictaturii personale a regelui.

Partidul Conservator a iesit mult slabit dupa 1918 si intr-o scurta perioada va parasi definitiv scena politicii romanesti.

Cauzele procesului de disolutie a conservatorile sunt legate atit de linia politica din timpul razboiului, cit si de efectul reformelor.

Politica progermana constanta , cu exceptia grupurilor minoritare din jurul lui Nicolae Filipescu, faptul ca guvernul conservator sub conducerea lui Alexandru Averescu a colaborat cu fortele de ocupatie-e adevarat cu consimtamintul celorlalti lideri , inclusiv a lui Bratianu- a creiat o imagine publica nefavorabila .

In al doilea rind, reforma agrara a desfiintat in fapt, clasa propietarilor de pamint, principala baza sociala a conservatorilor. Iar reforma electorala, prin votul universal a ingustat si mai mult posibillitatile de supravietuire ale conservatorilor.

Alexandru Marghiloman va incerca sa se adapteze noilor realitati si sa incerce supravietuirea Partidului. Printre altele ii va schima numele in Partidul Conservator

Progresist, dar numarul voturilor primite au fost intr-o scadere continua, iar in urma alegerilor generale din 1922, conservatorii se vad fara reprezentanti in parlament

Partidul Conservator Democrat, condus de Take Ionescu, care se intarise prin absorbtia in 1916 a fractiunii consevatoare a lui Nicolae Filipescu (cei doi lideri erau legati, in special, prin atitudinea lor ferm pro-Antanta). Dar nici acest partid nu a supravietuit decesului liderului sau, in 1922.

Un ultim partid cu mesaj conservator a fost Partidul Poporului, condus de maresalul Alexandru Averescu. Nascut la 18 decembrie 1918, ca un partid personal, bazat pe prestigiul sefului sau, socotit unul din eroii razboiului, foarte iubit de soldatii sai, acest partid avea sa reuseasca , pentru citiva ani, sa se impuna in peisajul politic romanesc. Doctrina conservatoare -ce punea in centrul preocuparilor sale mentinerea ordinii sociale- era dublata de un discurs populist, cu accente sociale, ce continea o anumita receptivitate problemelor rurale.

Cu o totala lipsa de simpatie pentru sistemul democratic, averescanii vedeau rezolvarea problemelor social-politice in existenta unui conducator puternic, investit cu puteri depline, care, fireste trebuia sa fie Alexandru Averescu.

De altfel, in partid era o fuziune ciudata de tarani-multi fosti soldati al lui Averescu-, de ofiteri in rezerva, ca si unii fosti membrii ai disparitului partid conservator. La inceputul anilor '20, acest partid a avut o atractie speciala si a cunoscut o importanta crestere numerica.

Incepind cu 1921, Partidul Poporului a devenit o anexa a Partidului National Liberal, si influenta sa va fi in scadere, deorece multi dintre membrii sai de la sate au trecut la Partidul Taranesc.

Un alt partid "personal" a fost Partidul National Democrat condus de Nicolae Iorga, provenit din sciziunea vechiului partid nationalist al lui Iorga si AC Cuza , Partidul Nationalist Democratic. Drumul celor doi lideri avea sa se desparta dupa 1918, Cuza va continua si isi va radicaliza discursul nationalist antisemit, in timp ce Iorga, considera ca mesajul nationalist trebuie moderat, dupa realizarea Romaniei Mari. Baza sa sociala o constituiau o serie de intelectuali, atrasi de personalitatea savantului, dar si reprezentanti ai taranimii, care cunosteau sensibilitatea acestuia la problemele rurale. Ideia sa de baza, era regenerare spirituala a natiunii, iar centrul acestui proces trebuie sa fie satul. Iorga va fi prim-ministru in perioada 1931-1932, in urma interventiei regelui

Carol al II-lea. Dar guvernarea sa, in care a fost secondat de Dumitru Argetoianu nu a avut succese importante.

Unul din fenomenele interesante postbelice a fost reluarea initiativei de constituire a unei formatii politice taranesti. Incercarile din anii'80 ale lui Dobrescu-Arges, ca si cea a lui Vasile Kogalniceanu din 1908 au sensibilizat politic taranimea. Nu intamplator, actiunea incepe in acelai judet, Arges, loc al primei initiative din 1880. Initiatorul este Ion Mihalache, invatator din Topoloveni. Este vorba de un om cu experienta activitatilor de caracter civic, fiind in anii de dupa razboi, presedinte al Asociatiei Generale a Invatatorilor din Romania. In urma unei intruniri din decembrie 1918, de la Bucuresti, ia fiinta Partidul Taranesc. Suportul sau social, il constituiau toate paturile sociale taranesti, inclusiv intelectualitatea satelor: invatatori, preoti, notari.. In conducere se aflau citiva economisti de frunte, in frunte cu Virgil Madgearu, scriitorul Cezar Pertescu, sociologil si antropologul Dimitrie Gusti-cel ce va infiinta Muzeul Satului, din Bucuresti-.Principiuul teoretic de baza era caracterul primordial al gospodariei taranesti, ce trebuia sprijinita de stat printr-un sistem avantajos de credite.

Un partid ce se impune in anii '20 va fi si Partidul National Roman (PNR), din Transilvania. Acest partid avea o indelungata istorie in lupta pentru emaniciparea romanilor. Format pe considerente ale luptei nationale, acest partid avea o baza sociala larga: burghezie mica si mijlocie, Taranime, mestesugari, tarani, intelectualitatea satelor. Dupa Unire, partea cea mai activa a acestui partid vor fi reprezentantii burgheziei industriale si finaciare, care se va simti in pericol din cauza invaziei capitalistilor din Regat. In acest partid se vor infrunta doua linii: cea condusa de publicistul aradean Vasile Goldis si cea condusa de Iuliu Maniu, liderul istoric al Partidului. Prima dorea sa pastreze un caracter regional, si sa militeze pentru o anume autonomie a Transilvaniei, a doua considera imperioasa incadrarea Partidului National in viata politica romaneasca.

In 1926, Partidul National a inceput tratative cu Partidul Taranesc, Unirea celor doua partide nu s-a facut usor, dar in cele din urma au adoptat un program comun, care avea in centru garantarea si extinderea drepturilor democratice proclamate de Constitutie. Alte obiective importante:erau continuarea procesului de descentralizare si acordarea de competente speciale organelor administrative locale, si impiedicarea oricaror ingerinte in procesul electoral.

Noul partid, format la un congres din 1927 va purta numele de Partidul National Taranesc (PNT). Presedintele lui a fost ales Iuliu Maniu, iar vicepresedinte

Ion Mihalache dadea o importanta deosebita agriculturii, prin intarirea propietatii taranesti. Spre deosebire de PNL, national-taranistii voiau sa incurajeze investitii de capital strain in economia romaneasca . Ei opuneau politicii Pri noi insine a liberalilor, poltica numita a Portilor Deschise.

Partidul National Taranesc a fost primul partid neregional, cu arie de actiune si baza sociala la nivelul intregii tari. El se va situa la ca un partid de centru-stinga. Asa va fi perceput de opinia publica, dar si de proprii lideri.El avea sa fie dominat de personalitatea de exceptie a lui Iuliu Maniu, personalitate de avengura europeana, un democrat convins.

In conditiile erodarii puterii liberalilor, dupa moartea lui Ion I. C. Bratianu, in 1927, PNT va cistiga alegerile, in urma unei campanii electorale, in care a primit un puternic sprijin popular.

Pentru prima oara, in istoria politica interbelica alegerile s-au facut fara amestec guvernamental. Se pare ca au fost cele mai libere alegeri din istoria-nu foarte bogata-a democratiei romanesti.

Tot pentru prima oara o forta politica avea sa cistige alegerile cu o majoritate zdrobitoare:77,7% din voturi si 348 de locuri in parlament din 387.

Iuliu Maniu va forma guvernul PNT, venind cu un bogat set de reforme democratice, foarte ambitioase, intr-un program redactat in principal de Constantin

Stere.

Dar guvernarea national-taranista se va lovi de doua obstacole majore: izbucnirea violenta a crizei economice, care va declansa puternice tensiuni sociale si reintoarcerea lui Carol al II-lea din tara. Om al principiilor si al respectului fata de institutiile democratice, Iuliu Maniu va demisiona din fruntea guvernului, fiind inlocuit de un membru al guvernului, I.I. Mironescu. Demisia lui Maniu -care va ramine insa in fruntea partidului-va indica inceputul declinului Partidului National Taranesc,

Stinga esichierului politic a fost slab reprezentata in viata politica. Lipsa unei traditii social-democratice puternice-cu exceptia Banatului si oarecum a Bucovinei-, cit si slabiciunea stingii in cadrul intelectualiatatii romanesti a fost fundalul activitatii reduse a Partidului Social Democrat. Acesta a fost slabit si de sciziunea comunistilor, care, la initiativa Moscovei, vor forma propriul partid in 1921.

Social-democratia a format in 1921 o Federatie a partidelor social-democrate din Romania, care era o organizatie lipsita de coeziune intre diversele structuri social-democrate, din diversele provincii.. personalitatile cele mai importante erau Titel Petrescu si Ilie Moscovici. Ei s-au pronuntat impotriva zguduirilor revolutionare, fiind pentru o reformare adinca si pentru respectarea drepturilor sindicale. In 1928, social-democratii au sprijinit pe national-taranisti in alegeri.

La dreapta, activitatea politica a fost incurajata de evolutiile politice din Europa, si anume de ascensiunea fascismului in Italia si Germania. Fermentul cel mai puternic al dreptei va fi antisemitismul, care se va radicaliza in permanenta.

In 1922, AC Cuza si Nicolae Paulescu vor forma Uniunea National Crestina, al carui obiectiv era: "apararea intereselor politice, economice si culturale ale romanilor impotriva evreilor prin toate mijloacelor legale". In acelasi an, un grup de studenti ai Universitatii din Iasi, condus de Cornel Zelea Codreanu, a format-cu asentimentul lui AC Cuza-au format Asociatia Studentilor Cresteni ce milita impotriva acceptarii evreilor in universitati.

In 1923, neobositul A. C. Cuza formeaza Liga Apararii National Creştine.

Dar "tinerii" din jurul lui Codreanu vor considera prea moderata actiunea Ligii si vor forma, in 1927, Legiunea Arhanghelului Mihai. Este inceputul miscarii faciste in Romania, care va cunoate citeva structuri ca Partidul totul pentru tara si Garda de fier. Generic, militantii acestor organizatii vor fi numiti legionari.

Prin violenta, care nu a ocolit asasinatul, aceste organizatii vor avea un rol decisiv in erodarea democratiei in Romania.

Un alt partid de extrema dreapta, care insa avea o existenta paralela de miscarea legionara a fost Partidul National Crestin, infiintat din initiativa comuna a lui Octavian Goga si a lui AC Cuza. Partid violent antisemit, avind ca principal obiectiv si marota pericolului "presei jidovite" admirator al infapturilor Germaniei naziste, PNC se deosebeste de legionari prin aceea ca nu ataca regimul parlamentar.

In alegerile din 20 decembrie 1937, desfasurate intr-un climat de violenta si teroare , Partidul National Liberal, desi obtine cele mai multe voturi, nu ajunge la cota de 40%, ceruta de constitutie pentru a forma guvernul.

Carol a dat conducerea guvernului, lui Octavian Goga, liderul Partidului de extrema dreapta-Partidul National Crestin. Guvernul Goga, in care omul numarul doi era

AC Cuza a inaugurat o politica violent antisemita si antidemocratica. Prima dintre ele a fost interzicerea ziarelor democratice Adevarul si Dimineata.

Desi formal, acest guvern isi desfasura activitatea in cadrul parlamentar, prin masurile care le-a luat el se incadreaza in afara regimului democrat. Dupa trei saptamini, guvernul Goga este demis si Carol al II-lea a inaugurat regimul sau de dictatura personala.

In Romania se instaura o lunga noapte totalitara, care a durat 51 de ani.

Europenizarea a insemnat democratie, caderea regimului democratic a insemnat parasirea valoriilor europene.