Cercetarile intreprise de acesta si de scoala infiintata de acesta au contribuit intr-o maniera decisiva la ceea ce putem numi insertia dreptului in campul sociologic.
Dupa aprecierea lui Gurvitch contribuita important a lui Durkeim la dezvoltarea sociologiei s-a bazat pe doua premise fundamentale:
1.recoltarea de date statistice din domeniul dreptului, moralei, economiei, istoriei pe baza carora el a putut sa evidentieze caracterul definitoriu ale diferitelor societati utilizand in principal metoda variatiilor concomitente;
2.a reprezentat-o incercarea de a analiza imensul material faptic cules pentru a putea identifica evolutia in timp si spatiu a diferitelor fenomene si institutii morale, politice , juridice.
Sociologia juridica fondata de Durkeim este prioritara, o sociologiei a genezei regulilor, institutiilor, a sistemului juridic.
Conceptul fundamental al acestuia este cel de fapt social definit de acesta ca orice metoda de a fi sau a face, fixat sau nu, care este exterior ind, si exercita o actiune convingatoare de conformare la acest mod de a face.
Din punct de vedera al sociologiei juridice conceptul de fapt social este important deoarece include in continutul sau reglementari legale si morale, obiceiurile, moravurile, ritualurile, normele neoficial si birocratice ale manifestarilor colective, cre pe de o parte sunt exterioare ind, si pe de alta parte au putere de coercitie asupra acestuia.
Dreptul constituie un simbol vizibil al solidaritatii sociale, el reproducand diferite forme de asemenea solidaritate.
1.Solidaritatea mecanica – prop. Societatilor in care ideile si credintele comune tuturor membrilor societatii sunt mai puternice si mai importante decat cele ale fiecarui membru in parte.Aceasta provine din asemanare si este maxima atunci cand constiinta colectiva curpinde in totalitate constiinte individuale si coincide intregului cu acesta.
In societatile bazate pe acest tip de solidaritate, dreptul si reglementarile juridice au un caracter pozitiv si represiv
2.Solidaritatea organica – se dezvolta ca urmare a deosebirilor dintre indivizi det de diviziunea sociala a muncii, care implica diferentierea si specializarea rolurilor jucate de indivizi in societate.
In cadrul acestei individul se angajeaza in activitati specializate, dar depind in acelasi timp de anumite retele de solidaritate.
Societatile bazate pe un acest tip de solidaritate, se caracterizeaza printr-o anumita permisivitate si lejeritate in ceea ce priveste controlul exterior si constr. Exercitata de societate – aceasta lejeritate nu este in conflict, ci dimpotriva in conformitate cu gradul ridicat de deendenta reciproca a individului.
Dreptul are un caracter restrictiv sau compensator in sensul ca el include o serie de norme si prescriptii care deriva din interactiunea si cooperarea dintre indivizi.
Distinctia dintre normal si patologic:
Viata sociologica este gvernata de o serie de norme care ar trebui sa conduca la stimularea cooperarii acestuia si la dezrabilitatea comportamentelor lor.
Normal este tot ceea ce este conform cu norma, ceea ce este asa cum trebuie sa fie.
Este just, moral, legal, legitim tot ceea ce reprezinta sursa de solidaritate morala, tot ce ii leaga pe indivizi intre ei si legitimeaza libertatea.
Este anormal tot ceea ce submineaza aceasta solodaritate.
Conceptia acestuia despre anomia sociala
Anomia sociala este reprezentata de lipsa relativa a normelor.
O stare de anomalie sociala se instaureaza in perioada de profunda schimbare a societatii si a inteegului sistem normativ al acestuia.
Normele vechi par a fi depasite, incapabile sa mai asigure un control eficace al activitatii oamenilor.
Normele noi sunt inca slabe, insuficient cristalizate, acceptate si ca atare nici ele nu pot constitui inca un mijloc de exercitare a unui control a societatii asupra mem.
Acum se produce o stare de deviatie sociala, o stare in care societatea devine incapabila sa determine un control cat de cat eficace, iar acesta are tendinta de a sustrage oricarei tendinte sau exercitari a acestei tendinte.