In conceptia lui Max Weber, sociologia juridica nhu ar trebui sa se ocupe de continutul semnificativ obiectiv si de logica prop jur, ci de reprezentarile pe care si le fac oamenii cu privire la seminific si la validitatea acestor prop.Asta inseamna ca, sociologia juridica are rolul sa stabileasca faptul ca un anumit continut det este dat normelor juridice de catre subiectii de drept sau de catre actorii sociali, indivizi sau grupuri, care-si formuleaya pe aceasta baza propriile explicatii.
M.Weber a manifestat un interes cu totul aparte pentru evolutia raporturilor dintre diferitele sisteme statale si adm. Pe de o parte si sisteme juridice pe de alta parte, a raporturilor dintre ordinea dr. si ordinea adm.El considera ca dreptul este stalnecat de stat si de adm., acestea din urma alcatuind acea asociere umana care isi aroga dreptul de a avea monopol asupra constrangerii fizice legitime.Pentru realizarea acestei constrangeri legitime sau a dominatiei oamenilor de catre oameni sunt necesare justificare interne sau externe care sa ii fac ape oameni sa accepte constrangerea legitima si sa se subordoneze acesteia.
Justificarile interne sunt respectate de tipurile de autoritate sau dominatie, identificandu-se astefel trei tipuri de autoritate :
1.autoritatea traditionala – se intemeiaza pe credinta oamenilor in validitatea unei autoritati.Aceste forme : increderea in traditie, in cutume, in obiceiuri, in increderea in capacitatea si corectitudinea autorit. Trad. De a respceta aceste cutume si practice si de a le aplica in mod echitabil tuturor indivizilor.
2.autoritatea carismatica – este intemeiata pe supunerea voluntara a indivizilor fata de un conducator care are carisma, adica dispune de un har deosebit de a conduce si de calit.pers.exceptionale.
3.autoritatea legala – specifica societatii moderne, bazata pe convingerea oamenilor in validitatea unui statut legal si pe existenta unor norme sau reg. Elaborate rational, in principiu a unor legi si presc. Legale.
In functie de aceste trei tipuri reale de prezentare a autoritatilor se constituie o serie intreaga de mijloace sau de temeiuri care justifica aceasta autoritate..Aceste mijloace sunt reprezentate de personalul dreptului care de-a lungul timpului a luat forme diferite, mergand de la tipul tradit. Specific societatii traditionale (seful carsimatic), pana la tipul rational, specific societatii moderne(juristul logician, legislatorul practician, judecatorul pragmatic).
Weber face o distinctie intre aspectul formal si cel material al dreptului, precum si intre dimensiunea rationala si irationala a acestuia.
In functie de combinarile dintre cele doua dimensiune, el identifica 4 tipuri de drept :
1.drept material si irational – are drept fundament liberul albitru al legiuitorulusi sentimente personale, precum si cal. Justitiabile alea judecatorului .In cazul acestui tip de drept, judecatorul de bazeaza pe inspiratie si revelatie, fara a rcurge la norm sau precedente juridice.
2.dreptul material si rational – este bazat/fundamentat pe anumite impreative morale, decurgand din acele carti sfinte ;
3.dreptul formal si irational – se bazeaza pe o decizie formala emisa de legiuitor sau de judecator, decizie care este irationala in sensul ca in elaborarea acesteia se apeleaza la norme care evit ratiunea ;
4.dreptl formal si rational – este format pe un sistem de norme si precedente elaborate, modificate si sistematizate rational de catre juristi profesionisti.
Analizand evolutia dreptului si a institutiilor acestuia, el considera ca aceasta s-a facut in doua directii majore :
1.in directia rationalizarii acesteia ;
2.in directia birocratizarii lor crescande ;
El considera ca directia rationalizariii consta in orientarea dreptului spre asa-numite norme rationale si instrumentale, care sunt in masura sa asigure o atat mai mare concordanta intre scopurile actiunior sociale si mijloacele legale pentru realizarea acestor scopuri.
Directia birocratizarii a aparut pe masutra diversificarii dreptului, a distinctiei intre dreptul public si cel privat.Ea consta in crearea si dezvoltarea unor structure administrative – birocratice caracteristice prin formalism, impersonalitate, rutinizare si a caror rol este sa asigure loialitatea membrilor org. si exercitarea unui control eficace asupra acestora.
Birocratia presupune siguranta reactiilor membrilor org., devotamentul acestora fata de reg, devotement care poate conduce prin absolutizarea reg. de tip birocratic si implicit la ineficienta in rezolvarea unor cazuri particulare, atipice.