MIRCEA cel BATRAN : ROVINE
La 23 septembrie 1386 Mircea cel batran a urcat pe tronul munteniei ca fiind unul dintre cei mai straluciti voievozi romani. Este de remarcat faptul ca pe timpul domniei sale 1386-1418 Tara Romaneasca a atins cea mai mare intindere din toate timpurile.
Voievodul roman a atras antipatia imperiului Otoman atunci cand l-a ajutat cu oaste pe cnezul sarbilor Lazar in batalia de la Campia Mierlei care a fost castigate de otomani. Asteptandu-se la o riposte din partea turcilor Mircea incepe sa consolideze Dunarea prin ridicarea cetatii de la Giurgiu si fortificarea celei de la Turnu. De asemeanea acesta a reusit sa distruga cele mai puternice garnizoane de akiugii de pe malul drept al Dunarii aceasta actiune reprezentand prima campanie ofensiva europeana de amploare indreptata asupra imperiului ottoman, starnind astfel expeditia sultanului Baiazid I spre tara Romaneasca. Apreciand just raportul de forte Mircea si-a dat seama ca nu are nici o sansa sa se angajeze in batalie in camp deschis fapt pentru care a adoptat strategia si tactica razboiului de hartuire prin care a urmarit demoralizare si slabirea treptata a agresorului.
Batalia decisiva s-a desfasurat la Rovine unde fortele romane erau dispuse pe o pozitie intarita cu un sant si val de pamant dupa care era amplasat dispozitivul de luptatori adanc esalonati. Inapoia dreptei acestora se gasea cavaleria constituita in rezerva voievodului. Pierderile au fost immense de ambele parti iar desi a fost un mare success in camp tactic pe plan strategic contraofensiva nu a fost posibila din cauza aliatului Sigismund care nu a reusit sa faca jonctiunea cu trupele romane.
IANCU de HUNEDOARA : BELGRAD
Iancu de Hunedoara a fost un voievod roman de talie si reputatie europeana care a luptat pentru mentinerea independentei.In campanile sale Iancu a combinat traditiile militare proprii cu inovatii tehnico-tactice ale vremii(artileria de camp si asediu si transportul trupelor pe roti). Cea mai importanta batalie condusa de Iancu de Hunedoara a fost fara indoiala cea de la Belgrad in timpul careia a obtinut o victorie asupra unei armate otomane de peste 100.000 de oameni cu o armata de circa 48.000 de militari si o ambarcatiune de 200 de nave.
Batalia de la belgrad s-a bazat pe ideea fixarii adversarului in teren ,pe rezistenta in puternicele fortificatii ale cetatii belgrad pe constituirea unei rezerve mobile cu ajutorul careia s-a trecut prin surprindere la un contraatac de flanc.
Batalia de la Belgrad s-a desfasurat in 3 faze. Prima faza a bataliei s-a consumat intre 4 si 13 iulie 1456 si a constat in incercuirea si asedierea cetatii belgrad de catre fortele otomane atat pe uscat cat si dinspre fluviu.
La 14 iulie a inceput faza a doua in care initiativa a trecut in mainile lui Iancu debutand cu o lupta intre cele doua flote fluviale soldata cu infrangerea si retragerea celei otomane. Aceasta victorie a fost de o mare importanta deoarece s-a obtinut controlul Dunarii si a facut posibila alimentarea cetatii cu trupe proaspete arme si alimente aduse pe calea apei. Tot in aceasta faza a inceput si constituirea rezervei mobile.
Faza a treia s-a desfasurat in zilele de 21 si 22 iulie. Prima zi a inceput printr-un asalt general al turcilor asupra cetatii care a fost insa respins. A doua zi s-a produs contraatacul general al lui Iancu prin care rezervele acestuia au patruns in tabara otomana. Slabita de efortul din ziua precedenta armata sultanului Mehmed a intrat in panica si s-a retras precipitat lasand in mana invingatorilor o prada imensa. In circumstantele bataliei victorioase Iancu a considerat necesara completarea masurilor de ordin militar cu cele de natura politica. In acest din urma sens el a sprijinit pe Vlad tepes sa ajunga domn al Tarii Romanesti.
VLAD TEPES : CAMPANIA din 1462
Dupa moartea lui Mircea s-a ridicat la lupta in anul 1459cand a refuzat sa mai achite otomanilor obligatiile impuse tarii.A exploatat la maximum elementul-surpriza prin declansarea campaniilor offensive din 1461 si 1462 la sud de Dunare recuperand cetatile Giurgiu si Turnu si eliberand Dobrogea in ianuarie 1462.
In vara anului 1462 turcii aveau sa scoata Tara Romaneasca din lupta prin atacarea pe doua fronturi, astfel incat Vlad Tepes a fost nevoit sa ii intampine pe turci cu grosul armatei la targoviste iar un corp de calareti sa le interzica debarcarea de la Marea Neagra. Domnitorul Tarii Romanestii a folosit tactica pamantului parjolit obligand agresorul sa-si disperseze fortele in cautarea hranei si sa poata astfel sa loveasca prin surprindere.
In conditiile unei demoralizari generale in oastea turceasca Vlad Tepes a organizat la 16-17 iunie 1462celebrul atac de noapte.Folosindu-se de conditiile intunericului si pe baza unui plan bine pus la punct domnul roman a patruns in tabara turceasca, a nimicit o parte din oaste si a creeat o asemenea diversiune incat turcii cuprinsi de panica s-au ucis intre ei pana a 2 zi dimineata.Incapabil sa mai continue lupta Mohamed al II-lea a ordonat retragerea iar imp. Otoman a fost nevoit sa renunte la ideea de a transforma Tara Romaneasca in Pasalac.
STEFAN cel MARE : VASLUI(caracteristici tactice si strategice ale armatei)
Dupa preluarea conducerii de la Vlad Tepes Stefan cel Mare a luptat pentru pastrarea independentei reusind astfel transformarea Tarii Romanesti in pasalac si a Marii Negre in lac turcesc.Datorita disproportiei uriase de forte turcii fiind in numar de 100-120 de mii iar romanii 48 800 Stefan cel Mare a fost nevoit sa adopte o strategie de hartuire si epuizare fizica si morala a inamicului angajand batalia decisive intr-un spatiu ingust si accidentat.
Stefan a fost un mare strateg, un adevarat maestru al ripostei atragand inamicul in interiorul tarii atacandu-l neincetat purtand batalia principala in conditii cu grija alese, si in final contracarand victorios.
Marea confruntare a fost localizata la sud de Vaslui. Fortele romane au ocupat o pozitie intarita cu trunchiuri de copacii unde a fost amplasata artileria. Stefan si rezerva sa a ocupat o pozitie separate pentru a avea libertatea de manevra iar un detasament de buciumasi si trambitasi a fost amplasat spre lunca Barladului pentru a atrage inamicul catre rau si mlastina Racovatului.
Batalia a avut loc la 10 ianuarie 1475. La cel dintai iures ottoman primele linii ale oastei lui Stefan au cedat retragandu-se. A urmat un contraatac romanesc repins la randu-I de turci. Salvele de artilerie si actiunile inselatoare ale buciumasilor si trambitasilor au condos la schimbarea directiei de atac a otomanilor spre podul de peste mlastina expunandu-si astfel flancul iar Stefan cel Mare a lovit decisive.Dealurile impadurite ce margineau terenul marginos nu au permis otomanilor sa beneficieze de marea lor superioritate nu merica in valea stramta a Barladului suferind o infrangere deosebit de severa. Pierderile imp. Otoman au fost estimate la cateva zeci de mii de morti si 4.000 de prizonieri carora nu li s-a crutat viata.
Dupa acest dezastru la Istambul se aprecia ca ostile turcesti nu au suferit niciodata o mai mare infrangere iar Stefan cel Mare a fost recunoscut de insusi Papa Sixt al IV-lea ca ,,Adevaratul aparator al credintei crestine’’
CONCLUZIE :
In concluzie, toti domnitorii romani ce au purtat cele mai importante batalii impotriva imp. Otoman din perioada dintre secolul XIV si secolul XVI au folosit aceste strategii de hartuire si epuizare fizica si morala a inamicului datorita faptului ca disproportia dintre forte era prea mare pentru a se putea angaja in batalia decisiva in camp deschis si ai intalnii pe turci fata in fata. Domnitorii romani isi atrageau inamicul in mijlocul tarii il atacau fara incetare nu-I ofereau acestuia nici o sansa de pregatire pentru lupta sau intretinere a fortelor astfel incat in oastea turceasca se ajungea la o demoralizare generala iar cand se dadea batalia decisiva turcii erau prinsi intr-o zona ingusta cu teren accidentat unde nu mai puteau pune in avantaj superioritatea lor numerica fiind nevoiti sa se retraga.
Organizarea din randul trupelor romane era in general formata din grosul armatei un detasament de artilerie de camp rezerva in frunte cu conducatorul ostirii pentru efectuarea manevrei si un detasament izolat pentru crearea divergentei si atragerea inamicului intr-un spatiu ingust si accidentat.
BIBLIOGRAFIE :
Alexandru Babos, Miron Brezoiu ,,Istoria militara a romanilor -culegere de lectii- editura academiei fortelor terestre ,,Nicolae Balcescu’’ Sibiu 2008
Internet -Wikipedia-
Istoria militara a poporului roman, vol.2 Bucuresti, Editura militara, 1986