Fernando Magellan
Fernando Magellan a fost unul dintre cei mai de seama navigatori ai tuturor timpurilor. El a trăit intre anii 1480 si 1521. A fost un nobil portughez sărac si a luat parte intre anii 1505 si 1511 la cucerirea Indiei de Est si a peninsulei Malacca. Mai târziu el a luat parte la expediţiile portugheze din Africa de Nord, unde a fost rânit. Întors in patrie, a cerut regelui o avansare neînsemnata in serviciu, dar a fost refuzat. El a propus un proiect de expediţie pentru a ajunge dinspre vest in insulele Moluce. Proiectul a fost respins.
Jignit, Magellan si-a părasit patria, plecând in Spania. El s-a asociat cu astonomul portughez Ruy Faleiro si s-au prezentat la Sevilla in fata Consiliului pentru Indii si au declarat ca insulele Moluce (principalul izvor al bogatei portugheze) trebuie sa aparţină Spaniei, deoarece se afla in emisfera apuseana, spaniola (in baza împarţirii lumii din 1494), dar ca la aceste "Insule ale Mirodeniilor" trebuie sa se ajunga, pentru a nu trezi banuiala portughezilor, dinspre vest, si anume prin Marea de Sud, descoperita si anexata de Balboa la posesiunile spaniole. Magellan a demonstrat cu foarte multa putere de convingere ca intre Oceanul Atlantic si Marea de Sud trebuie sa existe o strâmtoare. Magellan si Faleiro au cerut la început aceleaşi drepturi si privilegii care fuseseră făgăduite la timpul sau lui Columb. După îndelungi tocmeli cu consilierii regelui, care si-au rezervat o mare parte din veniturile presupuse, precum si după oarecare concesii făcute de portughezi, s-a încheiat cu ei o convenţie. Regele Carol I s-a obligat sa echipeze pe socoteala tezaurului cinci corăbii si sa asigure expediţiei provizii pe doi ani.
Chiar înainte de plecare, Falero a renunţat la calatori, astfel incot Magellan a rămas singurul ei conducător. El a arborat pavilionul de amiral pe corabia Trinidad (110 tone).
La stăruinţele Consiliului pentru India, care nu avea încredere deplina in portughezul Magellan, căpitani ai celorlalte corăbii au fost numiţi spaniolii: pe corabia Şan Antonio (120 tone)- Jian Cartagena, pe Concepcion (90 tone)- Gaspar de Quesada, pe Victoria (85 tone)- Luis de Mendo- za, iar pe Santiago (75 tone)- Juan Serrano. Echipajul întregii flotile se cifra la 239 de oameni. Pe bord se mai aflau 26 de oameni care nu primeau solda; printre aceştia era si tunarul italian Antonio Pigafetta, care a devenit istoricul primei expediţii in jurul lumii. Deoarece el nu era nici marinar, nici geograf, un izvor foarte important îl constituie însemnările din jurnalele de bord ale vaselor, pe care le ţinea Francisco Albo.
Descoperirea Patagonii. Iernatul si răscoala
La 20 septembrie 1519, escadra ieşi din gurile fluviului Guadalquivir si se îndrepta prin insulele Canare, spre sud-vest, câtre armurile Braziliei. in timpul trecerii peste ocean, Magellan a elaborat un sistem bun de semnalizare si corăbiile din flotila sa, deşi de tipuri diferite, nu s-au rătăcit niciodată una de alta. Neînţelegerile dintre Magellan si căpitanii spanioli au început foarte curând. Îndata ce flotila s-a îndepărtat de insulele Canare, Cartagena a pretins ca Magellan sa se sfătuiască cu el la orice schimbare a itinerariului. Dar portughezul i-a răspuns liniştit si mândru: "Datoria domniei voastre este sa urmaţi ziua steagul meu, iar noaptea felinarul de pupa corăbiei mele".
La sfârşitul lunii noiembrie, escadra a ajuns la extremitatea estica a Americii de Sud, iar pe la mijlocul lunii ianuarie se afla in dreptul estuarului La Plata. Mai departe spre sud se întindea un amant necunoscut. Magellan s-a îndreptat spre sud. La 1 aprilie 1520, când in emisfera sudica s-a anuntat sosirea iernii, Magellan a hotarat sa se oprească pentru iernat in micul golf San Julian, in dreptul paralelei de 49 grade latitudine sudica. El a adus in golf patru din corăbiile sale, iar vasul sau, din precauţie, l-a ancorat la ieşirea din golf in ocean. In timpul iernii trei dintre comandanţii vaselor s-au răsculat împotriva lui Magellan, dar acesta a reuşit sa-i învingă si i-a pedepsit cu cruzime. Quesada a fost decapitat, corpul lui Mendoza (care fusese ucis mai înainte) a fost ciopârţit, iar Cartagena si un preot rebel au fost debarcaţi pe coasta pus-ţie. Ceilalţi rebeli au fost insa cruţaţi. In mai corabia Santiago a fost trimisa in explorare spre sud dar s-a sfărâmat de stânci iar echipajul a reuşit cu greu sa se salveze. Golful unde iernau corăbii-le lui Magellan era vizitat de indieni de o statura foarte înalta. Ei au fost numiţi patagonezi iar tara lor Patagonia (in spaniola patagon înseamnă cu picioare mari).
Descoperirea strâmtorii Magellan
La 18 octombrie escadra a pornit spre sud, de-a lungul ţărmurilor Patagoniei. Înainte de a ieşi in larg Magellan a declarat căpitanilor ca va căuta la sud o strâmtoare intre Oceanul Atlantic si Marea de Sud si ca va coti spre răsărit numai in cazul când nu va găsi strâmtoarea pana in dreptul paralelei de 75 grade. Strâmtoarea ce ducea spre apus a fost descoperita după trei zile, la 21 octombrie 1520, dincolo de paralela de 52 grade latitudine sudica, după ce Magellan explorase coasta dinspre Oceanul Atlantic, pana atunci necunoscuta a Americii de Sud, pe o distanta de peste 4000 km, intre 34 si 52 grade latitudine sudica, descoperind cu acest prilej toate golfurile de pe aceasta coasta.
Îndată ce escadra a cotit spre vest Magellan, a trimis înainte doua corăbii ca să cerceteze daca nu exista in aceasta direcţie vreo ieşire in largul marii. In timpul nopţii s-a dezlănţuit o furtuna care a durat doua zile. Corăbiile trimise înainte erau ameninţate sa se sfarâme de stânci. Dar in momentul cel mai critic marinari au observat o strâmtoare îngustă, s-au îndreptat spre ea si au ajuns într-un golf destul de larg. Ei si-au continuat drumul prin acest golf si au observat o alta strâmtoare, dincolo de care se deschidea un alt golf si mai larg. Atunci căpitanii celor doua vase au hotărât sa se întoarcă. Totuşi, ieşirea in Marea de Sud era inga departe. Magellan a mers câteva zile spre sud pana a văzut doua canale. El a trimis spre sud-est corăbiile San Antonio si Conception iar spre sud-vest o barca. "Oamenii trimişi in barca s-au întors după trei zile cu ştirea ca au văzut un cap si o mare deschisa. La auzul acestei vesti căpitanul-general a plâns de bucuri si a denumit acest cap "Deseado"(Capul Dorit, astăzi capul Pilar).
Trinidad si Victoria au pătruns in canalul de sud-vest si au rămas acolo ancorate patru zile, apoi s-au înapoiat, pentru a se alătura celorlalte doua corăbii. Dar nu au găsit decât corabia Conception, care se despărţise de San Antonio: ea nimerise unde strâmtoarea se închidea (golful Inutil ) si s-au întors înapoi. San Antonio a ajuns intr-un alt golf închis; la înapoiere negăsind escadra la locul ei, ofiţerii s-au răsculat din nou, au ales un nou căpitan si s-au întors in Spania. Pentru a se justifica, dezertorii l-au acuzat pe Magellan de trădare si au fost crezuţi.
Familiei lui Magellan i s-a retras ajutorul din partea tezaurului, iar soţia si copilul lui au murit curând in mizerie. După fuga corăbiei San Antonio lui Magellan nu-i mai rămăseseră decât trei vase, iar efectivul echipajului scăzuse mult.
Navigând mai departe de-a lungul ţărmului nordic al strâmtorii Patagoniei, care se îngusta mult, Magellan a mai condus timp de cinci zile (23-28 noiembrie ) vasele spre nord-vest mergând parca pe fundul unei prăpastii între munţi. Munţii înalţi de peste 1000 de metrii si ţărmurile golaşe ale strâmtorii păreau pustii, dar la sud se vedeau ziua trâmbe de fum, iar noaptea, focuri. Magellan a denumit aceste meleaguri "Tara Focurilor" (Tara de Foc în zilele noastre ). După 38 de zile de la intrarea in strâmtoare Magellan a găsit Capul Dorit (azi Capul Pilar), lângă ieşirea spre Oceanul Pacific din strâmtoarea Magellan.
Prima traversare a Oceanului Pacific
La 28 noiembrie 1520 Magellan a ieşit din strâmtoare (care are o lungime de 550 km) in largul oceanului, conducând cele trei corăbii ce ii mai rămăseseră prin Marea de Sud. La 1 decembrie, in dreptul paralelei de 48 grade latitudine sudica, s-a observat pentru ultima oara pământ (probabil o insula din arhipelagul Chilian ). "Am ieşit din strâmtoare si am ajuns pe întinderile marii Liniştite. Timp de trei luni si doua zeci de zile am mers fără pic de hrana proaspătă. Se hrăneau cu pesmeţi, dar aceştia se transformaseră intr-un fel de pulbere amestecata cu viermi ... Mirosea tare a urina de şobolan. Beam o apa galbena, stătuta. Mâncam de asemenea piele de bou. O înmuiam patru zile in apa de mare, apoi o puneam pe cărbuni încinşi pentru cate va minute si o mâncam. Adesea ne hrăneam cu rumeguş. Şobolanii se vindeau cu jumătate de du-cat bucata, dar nici la acest preţ nu-i puteai dobândi". Aproape tot echipajul era bolnav de scor-but. 19 oameni au murit. Din fericire vremea a fost buna tot timpul, de aceea Magellan a si dat oceanului denumirea de Pacific. Traversând Oceanul Pacific escadra lui Magellan a străbătut cel puţin 17 000 km, din care o mare parte in apele Polineziei de sud si Microneziei, unde sunt presărate nenumărate insule mici. Este uimitor ca in tot acest timp calatorii n-au întâlnit decât "doua insuliţe pustii, pe care au găsit doar păsări si copaci".
La 6 martie 1521 au apărut la vest trei insule locuite (din arhipelagul insulelor Mariane). Zeci de luntri ale băştinaşilor au ieşit in întâmpinarea străinilor "Sunt săraci, dar foarte îndemânatici si mai cu seama hoţi foarte iscusiţi si de aceea am denumit insulele acelea Insulele Hotilor (Ladrones)" scrie Pigaffeta.
In dimineaţa zilei de 16 martie 1521, după ce a mai parcurs spre vest 2 000 km, in dreptul paralelei de 10 grade latitudine nordica, escadra s-a apropriat de un grup de insule din Asia de est denumite ulterior insulele Filipine.
Oricum s-ar fi calculat distanta parcursa de corăbiile lui Magellan din America pana in primele insule mari, ea s-a arătat a fi mult mai mare decât distanta dintre Lumea Noua si Japonia indicata pe hârţile existente la acea vreme. Magellan a dovedit ca intre America si Asia se afla o uriaşă întindere de apa, mult mai larga decât Oceanul Atlantic. Intr-adevăr, Columb a traversat pentru prima oara Oceanul Atlantic intr-o luna si ceva, pe când lui Magellan i-au trebuit pentru traversarea Oceanului Pacific mai mult de trei luni, deşi a avut o vreme minunata si vant prielnic.
Descoperirea strâmtorii dintre Oceanul Atlantic si Marea de Sud si călătoria lui Magellan pe Marea de Sud au produs o adevărată revoluţie in geografie. S-a dovedit ca cea mai mare parte din suprafaţa globului nu este acoperita de uscat, ci de ocean si ca exista un ocean Mondial unic.
Moartea lui Magellan
Din prudenta Magellan s-a îndreptat spre insuliţă nelocuita Homonhon ca sa ia apa de acolo si sa dea oamenilor posibilitatea sa se odihnească. Localnicii de pe insuliţă vecina au început sa-i viziteze pe spanioli si in schimbul bonetelor roşii si a tot felul de mărunţişuri, le aduceau fructe nuci de cocos si vin de palmier. Magellan a denumit arhipelagul "San Lazarus". După câteva zile escadra a pornit spre sud-vest si s-a oprit pe insula Camiguin. Magellan a observat ca sclavul sau, malaezul Enrique, se înţelegea cu localnicii in limba sa materna. Acum Magellan si-a dat seama ca se afla in acea parte a Lumii vechi in care se vorbeşte limba malaeză, adică in apropierea "Insulelor Mirodeniilor ", daca nu ajunseseră cumva chiar in ele. Magellan care mai fusese odată in sud-estul Asiei, si sclavul sau Enrique, originar din Sumatra, au încheiat virtual prima călătorie in jurul lumii din istoria omenirii.
In jurnalul de bord al lui Albo si in însemnările lui Pigafetta apar denumiri de insule necunoscute europenilor. Istoricii din Europa occidentala numesc acest proces de cunoaştere a arhipelagului de către europeni: descoperirea Filipinelor (cu toate ca insulele fuseseră vizitate de mult timp de navigatorii din Asia de sud-est). In insula Cebu, Magellan l-a creştinat pe conducătorul acesteia si pe o mare parte din supuşii acestuia. Ca protector al noilor creştini Magellan s-a amestecat in certurile dintre conducătorii insuliţei Mactan. In noaptea de 26 spre 27 aprilie 1521, el a debarcat cu o parte din marinarii săi pe aceasta insula dar a fost întimpinat de baştina cu săgeţi si sulite. "Recunoscându-l pe căpitan, o mulţime de băştinaşi s-au năpustit asupra lui ... dar el a continuat sa lupte cu dârzenie, aşa cum se cuvine unui cavaler glorios ... A încercat sa tragă spada din teaca, dar n-a apucat s-o scoată decât pe jumătate, căci a fost rânit la mana de o suliţa de bambus. ..Unul l-a rânit la piciorul stâng cu un pumnal mare ... Căpitanul s-a prăbuşit cu fata in jos; in aceiaşi clipa băştinaşii au aruncat in el cu lănci de fier si de bambus si au început să-l lovească cu cuţitele pana când ... lumina noastră, bucuria noastră, adevăratul nostru conducător a pierit. El se uita tot timpul înapoi ca sa vadă daca am apucat cu toţii sa ne urcam in bărci" (Pigafetta).
Drumul spre insulele Moluce Întoarcerea in Spania a corăbiilor Victoria si Trinidad
După moartea lui Magellan s-au ales noi conducători ai escadrei. Cârmuitorul din Cebu aflând ca vasele se pregătesc de plecare a organizat o cina in cinstea lor. Doi dintre cei invitaţi au profitat de ocazie si au refuzat sa participe la ospăţ. Ei au deschis focul asupra portului si au plecat cu vasele in larg, punând stăpânire pe ele. Pe toate corăbiile mai rămăseseră 115 oameni si cele trei corăbii erau greu de condus cu atât de putini marinari. De aceea Concepcion ca-re era avariata a fost distrusa prin incendiere. Corabiile Victoria si Trinidad au rătăcit printre insule câteva luni, ne găsind drumul spre "insulele Mirodeniilor".
La 8 noiembrie 1521 corăbiile au ancorat lângă piaţa de mirodenii din insula Tidore. Aici au cumpărat importante cantităţi de cuişoare, nucşoara si alte mirodenii. Trinidad avea nevoie de reparaţii serioase si de aceea au hotărât ca, la sfârşitul acestora, ea sa se întoarcă in patrie plecând spre răsărit (srăbătând Oceanul Pacific, spre Golful Panama), iar Victoria sa pornească spre apus, spre Capul Bunei Speranţe.
In data de 21 decembrie 1521 Victoria a părăsit portul plecând spre Spania prin sud, spre a fi cat mai departe de drumul corăbiilor portugheze. La 20 mai, Victoria a ocolit Capul Bunei Speranţe si mai avea la bord 35 de oameni (din care 4 malaezi).
La 6 septembrie 1522 Victoria a ajuns la gurile fluviului Guadalquivir, încheind prima călătorie in jurul lumii din istorie. Din echipaj s-au întors in patrie 18 oameni. Victoria a-dusese atâtea mirodenii încât din vânzarea lor s-a acoperit suma cheltuita cu întreaga expediţie si a mai rămas un mare câştig. Guvernul Spaniol a obţinut dreptul primei descoperiri a insulelor Mariane si Filpine si a formulat pretenţii asupra insulelor Moluce.
Trinidad a pornit spre patrie in aprilie 1522 având la bord 54 de oameni. Timp de sase luni corabia a încercat sa traverseze Pacificul, dar din cauza ca cea mai mare parte din echipaj era bolnav de scorbut, in octombrie 1522, s-a întors in insulele Moluce. Aici corabia a fost capturata de portughezi. S-au confiscat instrumentele de navigaţie si jurnalul de bord. Astfel portughezii au intrat in posesia informaţiilor întregii expediţii si a drumului parcurs de Magellan. Marinarii au fost închişi in închisori, unde cea mai mare parte au murit. Din echipajul de pe Trinidad au supravieţuit si s-au întors in Spania (in 1526) numai 4 oameni, care au încheiat si ei astfel călătoria in jurul lumii.