Pin It

Antichitate

În antichitate, teritoriul (dintre Nistru şi Carpaţi) Moldovei era locuit de daci (regatele lui Burebista şi a lui Decebal). Regiunea sudică moldoveană de la Marea Neagră (la sud de Cahul) a aparţinut Imperiului Roman, partea de nord rămânând în acest timp dacilor liberi (supuşi raidurilor triburilor migratoare). Situată pe o rută strategică între Asia şi Europa, Moldova a fost deseori prădată sau invadată temporar pe parcursul istoriei antice şi medievale de diverse populaţii sau popoare migratoare, printre care se pot aminti: Goţii (germanici), Hunii (mongolici), Bulgarii asiatici turcofoni (iniţial, apoi slavofoni), Ruşii kieveniMaghiarii (ugro-finici), Pecenegii şi Cumanii (turcofoni), şi tătarii. Odată aceştia trecuţi, asimilaţi sau aşezaţi (în Europa sau/şi Asia), autohtonii moldoveni, vorbitori de limbă română, reuşesc să ridice în Evul Mediu Mijlociu între Prut şi Nistru mai multe cetăţi româneşti: OnutuHotinSorocaOrheiHansca şiTighina, citate în cronicile cavalerilor Teutonici ca fiind cnezate vasale ale Haliciului şi ale Voliniei.

Moldova medievală

 

Cetatea Soroca(interior)

În Evul Mediu Dezvoltat, odată cu apariţia ţărilor române medievale, Basarabia (al cărei nume desemna iniţial sudul viitoarei gubernii a Basarabiei, cunoscut şi ca Bugeac) şi partea dintre Prut şi Nistru a Ţării Moldovei constituiau jumătatea de răsărit a voevodatului Moldovei. În secolul al XVI-lea, Principatul Moldova a fost obligat să accepte suzeranitatea Imperiului Otoman. Abia ulterior în secolul XIX, prinTratatul de la Bucureşti din 1812, Basarabia a intrat (în mod fraudulos faţă de tratatele de drept politic, aflate atunci în vigoare) sub stăpânire rusească,[8] în componenţa Imperiului Rus.

Stăpânirea rusească

Dezvoltarea economică a guberniei Basarabia (după deslipirea de statul românesc Moldova), sub adminstraţia rusească, s-a efectuat în perspectiva unei economii de export de grâne şi vite spre portulOdesa şi în paralel cu un proces de rusificare intensă a acestei regiuni, cum se proceda în toate zonele de populaţie ne-rusă din imperiul ţarist rus. Este semnificativa proporţia covârşitoare a românilor în 1817 în Moldova de Răsărit: 86%. În acest cadru au fost construite căile ferate şi zonele urbane noi din Chişinău şi Bălţi, care au devenit (demografic) oraşe preponderent ruseşti în mijlocul autohtonilor moldoveni de origine română.

Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratatul de la Paris din 1856, i-au restituit Principatul Moldovei trei judeţe din sudul Basarabiei : Cahul, Bolgrad şi Ismail. La 24 ianuarie 1859, Principatul Moldovei, prin unirea cu cel al Ţării Româneşti sub domnia unică a românului moldovean Alexandru Ioan Cuza, a participat la întemeierea statului naţional român, care cuprindea atunci şi sudul Basarabiei.

Prin Tratatul de la Berlin (1878), marile puteri au obligat România să cedeze Rusiei sudul Basarabiei în schimbul Dobrogei şi a recunoaşterii, de jure, a independenţei României faţă de Imperiul Otoman. Lucrul acesta a adâncit resentimentele româneşti faţă de politica Rusiei în raport cu integritatea României.

Reîntregirea României

 

Judeţele şi regiunile istorice ale României Mari după 1926

Pentru detalii, vezi: Unirea Basarabiei cu România şi România Mare.

După Revoluţia Rusă, Basarabia şi-a proclamat independenţa sub numele de Republica democratică moldovenească în ianuarie 1918, iar la 9 aprilie, s-a unit cu Regatul României.

[modificare]Pactul germano-rus şi Basarabia română

Ulterior, în iunie 1940, în contextul pactului imperialist Germano-Sovietic, România a fost forţată să cedeze Basarabia, dar şi Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei (parte din Moldova apuseană) care nu făcuseră niciodată parte din Imperiul rusesc[9][10]. La 2 august 1940, Uniunea Sovietică a proclamat pe teritoriul Est-Moldovei româneşti, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care cuprindea cea mai mare parte a fostei gubernii Basarabia, dar şi un teritoriu din Podolia, în stânga Nistrului. Herţa, Bucovina de Nord şi Bugeacul au fost încorporate în RSS Ucraineană, unde s-au petrecut nenumărate ucideri in masă asupra românilor/moldovenilor.

Al Doilea Război Mondial

 

Armata română trece Prutul, 21 iunie 1941

În iunie 1941 România, aliată cu Germania, după începutul războiului împotriva URSS, a eliberat teritoriile cedate un an mai devreme, dar a ocupat (alături de germani) şi Podolia ucraineană între Nistru şi Bug, devenită zonă militară de ocupaţie germano-română. În martie 1944 trupele sovietice intră din nou în Basarabia de nord (Hotin, Soroca, Bălţi) iar la24 august 1944, ele ocupă Basarabia de sud. Uniunea Sovietică în mod abuziv transferă Buceagul şi nordul Basarabiei Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene.

[modificare]Destrămarea Uniunii Sovietice şi Basarabia

La 27 august 1991 în decursul procesului de destrămare a URSS-ului (Uniunii Sovietice) în state naţionale, Republica Moldova şi-a declarat independenţa, devenind un stat-membru al ONU.


Proclamarea independenţei

 

Gheorghe Ghimpu arborând Tricolorul românesc pe clădirea Parlamentului

Imediat după proclamarea independenţei, au apărut concomitent o mişcare a româno-moldovenilor majoritari, care sprijinea reunificarea Republicii Moldova cu România şi mişcări potrivnice care sprijineau fie unirea cu Rusia sau cu Ucraina, fie despărţirea unor teritorii (TransnistriaGăgăuzia) de Moldova. Cele din urmă (forţele secesioniste) au proclamat unilateral independenţa teritoriilor respective. în 1992, Republica Moldova a încercat să-şi stabilească suveranitatea prin forţa armelor în stânga Nistrului, dar a fost împiedicată de ruşi, prin armata < 14-a a Rusiei. În martie 1994, unreferendum a prezentat ca rezultat, că marea majoritate a votanţilor preferă independenţa, deşi este considerat că ar fi fost falsificat de către pro-ruşi, în defavoarea unei reuniri a Republicii Moldova cuRomânia.

În urma alegerilor parlamentare din data de 5 Aprilie 2009, Partidul Comunist din R.Moldova (pro-sovietic) a câştigat 50% din voturi, urmat de cǎtre Partidul Liberal cu 13% şi Partidul Liberal Democrat cu 12%.

La 7 aprilie 2009 zeci de mii de protestatari, în mare parte tineri, au protestat în Chişinău, acuzând guvernul comunist de fraude electorale. Protestele paşnice au trecut la violenţă datorită provocatorilor, infiltraţi în mulţime. Au fost atacate şi ocupate clǎdirile Parlamentului şi Preşedenţiei.[11] Actele violente au fost condamnate de cǎtre OSCE.[12]. Conform Realitatea TV, Ministerul de Interne moldovean a anunţat cǎ peste 100 de poliţişti au fost răniţi în confruntări[13], iar pe 8 aprilie au fost arestate 193 de persoane.[14] S-au înregistrat 3 victime iar numeroase persoane au fost maltratate în arestul poliţiei.[15]

Vezi şi: Protestele de la Chişinău din 2009

Partidele de opoziţie au blocat de două ori alegerea candidatului comunist la funcţia de preşedinte ceea ce a dus la dizolvarea parlamentului şi organizarea de alegeri anticipate pe 29 Iulie 2009, la care Partidul Comuniştilor se plasează din nou pe primul loc, dar nu obţine majoritatea, partidele de opoziţie (PLPLDMAMN şi PDM) putând forma noul guvern. Opoziţia a format noul guvern de dreapta şi a încercat să aleagă preşedintele, unicul candidat la funcţia de preşedinte fiind Marian Lupu, actualul preşedinte al PDM, PCRM nu a înaintat nici un candidat. Au avut loc două încercări de a alege preşedintele şi ambele au fost boicotate de către PCRM.