Ridică anumite probleme, mai întâi de cronologie. Dacă perioadă regulamentelor este acel interval în care au fost în vigoare Regulamentele Organice, apoi ea se întinde cronologic de la 1831-1832 până la Convenţia de la Paris adoptată pe 19 august 1858 care, prin unul dintre articolele ei, aboleşte Regulamentele Organice, dar, aşa-numita perioadă a domniilor regulamentare nu coincide cu aceste repere cronologice. Domniile regulamentare încep în 1834 în ambele tări şi se încheie în 1848 în Ţara Românească şi în 1849 în Moldova. În Ţara Românească domnii regulamentari au fost Alexandru al II-lea Ghica (1834-1842) şi Dimitrie Bibescu (1842-1848). În Moldova a fost un singur domn, Mihail Dimitrie Sturdza (1834-1849).
Alexandru al II-lea Ghica al Ţării Româneşti a fost fratele lui Grigore Ghica al VIII-lea. Nu a fost căsătorit, a avut câţiva copii nelegitimi pe care nu i-a recunoscut. Ca domn, a fost dominat de intenţii bune dar a avut relativ puţine realizări mai cu seamă datorită unei slăbiciuni evidente - om fără copii, a fost dominat de numeroase rubedenii cărora le-a acordat principalele funcţii în stat şi le-a trecut cu vederea numeroasele corupţii. Deschis spre realizare culturală şi tentat să utilizeze puterea domnească cu cât mai multă discreţie posibilă. A pierdut tronul datorită intrigilor Rusiei şi activităţii reprezentantului acestei puteri la Bucureşti, care a montat mişcările comunităţii greceşti de la Brăila, silindu-l pe domn să ia o serie de măsuri care l-au făcut indezirabil şi în ochii turcilor.
Gheorghe Drimitrie Bibescu
Familia Bibescu este o familie boierească de rangul II, intrarea lor în rândul marii boierimi s-a produs doar prin căsătoria lui Dimitrie Bibescu cu o Vacărească; Dimitrie Bibescu (tatăl lui Gheorghe Dimitrie Bibescu) a avut 3 băieţi: Barbu, Gheorghe, Nicolae care au făcut căsătorii avantajoase. Barbu Bibescu a fost adoptat de Barbu Ştirbei care o ţinea pe o soră a nevestei lui Dimitrie Bibescu. Gheorghe Bibescu a fost căsătorit cu Zoe Mavrocordat, înfiiată de către un unchi, marele ban Grigore Brâncoveanu care l-a adoptat şi pe primul născut al cuplului, Grigore Bibescu Basarab Brâncoveanu. Cu Zoe Mavrocordat a avut 7-8 copii dar, odată devenit domn, la un bal în 18, a cunoscut-o pe soţia lui Constatin Ghica, şeful miliţiei Ţării Româneşti. Nicolae Bibescu a rămas un fel de senior de ţară având totuşi funcţii importante în stat; ultima funcţie, prefect al poliţiei capitalei în timpul lui Cuza.
Barbu şi Gheorghe Bibescu au făcut studii foarte serioase la Paris, ambii licenţiaţi în Drept. Au candidat amândoi pentru tronul Ţării Româneşti în 1834. A câştigat Gh. Bibescu datorită spirjinului reprez diplomatic al Rusiei. Ca domn, a avut realizari relativ importante, nu a fost un f bun administrator, în schimb a avut realizari în ceea ce priveşte instituţionalizarea culturii. A trebuit să întampine o anumită opoziţie în adunarra obstească motuiv pt care a dizolvat-o şi a adm ţara prin decrete domneşti. A fost victima rev de la 1848, dându-şi demisia, demisie pe care nu a recunoscut-o ulterior afirmţând că se aflase sub ameninţarea armatei.
Mihail Dimitrie Sturdza - 1834-1849; cea mai importantă personalitate a primei jum a sec XIX. Fiul marelui logofăt Grigoraş Sturdza şi al Mariei Calimachi din familia domnească fanariotă Calimachi. A făcut studii foarte serioase având cunoştiinţe foarte întinse de economie politică, de practică administrativă, dar a izbutit să-şi adjudece tronul în 1834 mai cu seamă datorită legăturilor ruseşti ale familiilor sale şi datorită unui lobby foarte puternic la Constantinopol. S-a dovedit un extraordinar admnistrator, a ştiut să-şi înzecească averea în timpul domniei, devenind omul cu cel mai întins domeniu funciar şi cu cea mai mare avere în bani lichizi, dar a înzestrat Moldova cu o reţea de şosele construit după metoda Macadam.
Convenţia din 1849, mai, convenţie între cele două comisii, suzerană şi protectoare, a introdus câteva importante stipulaţii cu un efect nefast asupra ţărilor noastre. Domnii nu mai puteau fi aleşi, ci numiţi, pe 7 ani, fiind controlaţi periodic şi eventual scoţi din scaun în cazul în care aceste controale ar fi constatat nereguli. Domnii erau numiţi înalţi funcţionari otomani. Adunările obseşti extraordinare au fost abolite şi înfiinţate divane ad-hioc, un consiliu restrâns al domnului cu membri numiţi. Convenţia de la Balta Liman aproape a anulat autonomia Ţării Româneşti şi a Moldovei pentru că, pasctic, nu era posibilă niciun fel de discuţie internă asupra legislaţiei fără controlul strict al fasctorului extern. Domnii convenţiei au fost Barbu Ştirbei şi Grigore Al. Ghica al X-lea.
Barbu Ştirbei a fost o fire cu mult mai aşezată decât Gheorghe Bibescu. Era tentat să-şi propună doar lucruri care se puteau realiza, izbutind în scurta lui domnie unele realizări notabile, de exemplu canalizarea Bucureştiului, parcul Cişmigiu, o serie de cladiri importante, s-a dat un impresionabil impuls învăţământului.
Între 1853-1854 a existat o intrerupere în cazul celor două domnii datorită războiului Crimeii.
Grigore Al .Ghica al X-lea a fost căsătorit de trei ori ( Elena Strudza, Ana Catargiu, Eufrosina Leroy). A lăsat urme adânci în ţară prin efortul lui constructiv; a acoperit principalele uliţi ale Iaşului cu piatră cubică, aproape a terminat cazarma de la Copou, a donat casele părinteşti pentru înfiinţarea unei maternităţii (Cuza), a scos ocna la suprafaţă, a construit puşcării moderne.
Interregnul luptei pentru unirea principatelor
S-a adoptat de catre Poartă, în înţelegere cu puterile garante decizia de a se numi câte un singur caimacan deşi trebuiau numiţi 3 – Alexandru Dimitrie Ghica în Ţara Românească şi Toderiţă Balş. După Convenţia de la Paris au fost instituite caimăcănii regulamentare (Moldova – Vasile Sturdza, Stefan Catargiu si Anastasie Panu; Ţara Românească – Ioan Manu, Emanoil Băleanu şi Ioan Alexandru Filipescu).