Mulţi au incercat să traducă termenul "polis". De cele mai multe ori, el a fost tradus prin "oraş", "stat", sau chiar "cetate-stat". Totuşi nici una dintre acestea variante nu corespunde cu totul organizării polisului. Polisul nu se definea ca teritoriul unui oraş, acesta cuprinzвnd deseori şi regiunea din jurul său; pe de altă parte, polisul nu era nici stat, pentru că nu avea trăsăturile caracteristice esenţiale ale unui stat, ca de exemplu suveranitatea оn interior şi оn afară. Cind ne gindim la polis trebuie să ne imaginăm un ansamblu de cetăţeni, autonom din punct de vedere politic şi economic, adica autarh, alcătuit şi condus de toţi cetăţenii de sex bărbătesc, liberi şi cu drepturi egale.
De abia prin luare puterii din mâinile vechii aristocratii si prin politizarea cetatenilor, a putut aparea polisul. Prin urmare, cetatenii au trebuit sa se auto-administreze si sa creeze functii, institutii, un cod de legi si un tribunal. În aceasta perioada s-a impus si notiunea clasica greceasca de "politica", care vizaacele activitati ale cetatenilor care aveau de-a face cu polisul, ca de exemplu înfiintarea, organizarea, mentinerea si activarea acestuia.Politica grecilor se baza pe o delimitare a sferei publice de cea privata. Anumite probleme de ordin material si economic ramâneau în domeniul privat, în oikos. Acolo, structurile autoritare ramâneau în picioare: sefii familiei stapâneau despotic pestefemei, neîndreptatite sa participe la viata publica, precum si peste copii si sclavi.
Sfera politica era marcata de întrunirile barbatilor liber si egali în drepturi; nuexistau nici un fel de relatii de superioritate sau inferioritate. Oamenii se întâlneau în adunarea populara si discutau despre telurile si activitatile colective, despre formele si institutiile comunitatii etc. Politica consta din participarea cetatenilor la organizarea si auto-administrarea polisului împartit în diferite departamente (deme, trittii, phratrii) si institutii, ca de exemplu adunarea populara, Sfatul celor 500 sau arhontia.
Cauzele politizarii populatiei au fost, pe de o parte, transformarile sociale sieconomice, iar pe de cealalta, lupta pentru putere dintre diversele familii aristocratice.
În secolul VIII, avântul economic datorat înfloririi comertului si mestesugurilor a provocat constituirea unei clase mijlocii foarte largi. În acelasi timp, populatia acunoscut o crestere uriasa, fapt care a atras dupa sine saracirea straturilor sociale si asa sarace si aparitia sclaviei ca urmare a îndatorarii. Clasa de mijloc, devenita mai puternica, se saturase de abuzurile aristocratiei, revendicând suprematia legii (eunomia). Mica taranime dorea sa se elibereze din iobagie si a cerut si ea o reforma agrara cuprinzatoare.
Nobilii au cazut în plasa luptelor în care singuri intrasera si astfel s-au format grupuri si fractiuni aristocratice. Situatia politica era asadar foarte tensionata. Ea trebuia relaxata, fiind necesara o ordine mult mai stabila. În consecinta, oparte din aristocrati au aplecat urechea la revendicarile poporului, încercând sa le impuna.
În 594 î.Chr., Solon a fost ales arhonte la Atena. Misiunea sa era sa reformeze polisul pentru a înlatura iminenta razboiului civil si pentru a scadea în intensitate lupta dintre clase. Solon a reusit sa desfiinteze sclavia prin îndatorare, dar nu areusit sa impuna alte reforme mai consistente. Imediat au început noi confruntari.Straturile sociale inferioare si mijlocii au înteles ca trebuie sa se implice personal, astfel încât în curând au reusit sa îsi câstige dreptul la participare, dispunând al de o mai multa putere de influenta.
În consecinta, nobilii si-au pierdut toata puterea. Ei au trebuit asadar sa ia parte la discutii laolalta cu poporul simplu în asociatiile locale (deme). Mai mult,acum si cetatenii mai saraci puteau lua parte la viata politica. Participarea laviata politica a devenit astfel o obligatie si sarcina care revenea tuturor cetatenilor. Cine refuza sa se implice îsi pierdea drepturile cetatenesti si era exclus din societate.
Prin reformele lui Clisthene, administratia civila a fost institutionalizata, egalitatea în drepturi deschizând calea unei forme moderate de democratie.
Cetatenii liberi duceau o viata dubla: pe lânga viata privata ei duceau si o viatapolitica, aducându-si contributia la bunastarea cetatii si reprezentând intereselecomunitatii. Introducerea unei limitari a duratei mandatului si a principiului l oteriei au adus garantia ca majoritatea cetatenilor vor putea / vor trebui sa ocupe, macar o data în viata, o functie politica.
Comunitatea monastic medieval
Inmultirea rapida a populatiei a dus la marirea suprafetelor cultivate si la cresterea numarului de asezari urbane, acestea avand drept rezultat general o crestere economica fara precedent in Europa dupa caderea Imperiului roman. Lipsit de putere, statul medieval a lasat biserica sa profite, sporindu-si autoritatea.
Consolidarea in timp a pozitiilor conducatorilor bisericii catolice a dus la un program de reinnoire in 3 directii esentiale:refacerea materiala,acolo unde atacurile pop-lor migratoare produsesera mari distrugeri,purificarea morala,condamnarea practicilor care au compromis clerul,precum si a abuzurilor seniorilor laici si eclesiastici;consolidarea doctrinara prin reintoarcerea la meditatie si viata ascetica, departe de lume.
Monahismul, Cluny si Citeaux Dintre multele centre monastice de renovare spirituala, doua s-au impus exemplar atat prin puterea de iradiere a modelului propus, cat si prin durata influentelor culturale (Cluny si Citeaux, in Franta). Ambele s-au bazat pe regula sfantului Benedict, care impartea viata monahala, intre rugaciune, munca manuala si lectia divina (studiu si meditatie asupra textului Bibliei si a comentariilor bisericii); aceasta regula reprezenta cadrul ideal pentru programul de reforma prin echilibrul impus intre austeritate si moderatie, intre autoritatea sefului comunitatii monastice si respectul calugarilor, intre munca manuala si cea intelectuala.
Preocupate de muzica, dar si de litaratura, marile abatii ale acestui ordin dispuneau de un scriptorium si de o biblioteca de unde se imprumutau carti, care trebuiau citite in perioadele de post, potrivit regulii sfantului Benedict.
Comunitatea puritana din noua Anglie
O importantă particularitate a revoluției engleze a fost faptul că ideologia ei a îmbrăcat o formă religioasă cea mai exacta a colbinismului. De asemenea cereau cult religios şi o viaţă simplă, fără strălucire,respectarea libertăţilor civile. Puritanii s-au împărţit treptat în două grupuri: presbiterienii şiindependenţii. Primii, grupând elemente mai conservatoare, se pronunţau pentru păstrareaunităţii organizatorice a Bisericii Anglicane, după principii calvine; conducerea parohiilor şi fostelor episcopate urma să fie atribuită unor consilii mixte, compuse din pastori şi laici,numite presbiterium (de la grecescul presbyteros care înseamnă "mai bătrân").Independenţii se manifestau împotriva oricărei forme de organizări a bisericii, singurulelement de organizare recunoscut era comunitatea locală, care nu depindea de nici un organsuperior.
Comunitatea utopica
UTOPIA- Proiect privind constituirea unei societăți ideale, fără a ține cont de legitățile obiective de dezvoltare a societății umane; plan irealizabil al unei societăți.
Definitie larga
UTOPIA-e rezultatul unui anumit mod de a reflecta asupra prezentului si de a construi proiectul unei altfel de societati,mai bune,într-un mod care foloseste sursele literare si motivele mitice cunoscute si de natura sa vorbeasca pe întelesul contemporanilor, cu propuneri originale, adesea deghizate în spatele unui limbaj cifrat sau al unei anumite doze de teatral si ironie.
Utopia apare într-o lume în criza.
În Utopia, radacina tuturor relelor este dorinta de a poseda avere - aceasta îi face pe oameni sa devina salbatici. Orice buna organizare a statului trebuie sa tina în frâu aceasta pasiune: distributia egala a averilor, glorificarea muncii si o ideologie care devalorizeaza ceea ce avea valoare în ochii oamenilor, ca aurul si argintul (utopienii folosesc lanturile de aur doar pentru condamnati; o alta utilizare a aurului este la oalele de noapte) sunt de natura sa reformeze aceasta pasiune generatoare de rau în fiecare dintre indivizi.