Arabii sunt cunoscuţi ca fiind aşezaţi în Peninsula Arabică. În centrul Arabiei se găseşte un platou, iar în jos un cerc de deşerturi. Agricultura şi grădinăritul se practică, ca şi creşterea animalelor, în regiunea Yemen şi Hedjaz, pe coasta de sud-vest şi vest a peninsulei. Este o regiune greu de străbătut din cauza lipsei de apă. La începutul primăverii şi vara apar păşuni pentru animale, păstorite de beduini. Nu există cursuri de ape, ci numai oaze – pline de vegetaţie în anumite perioade.
În Hedjaz existau două aşezări mai importante – Mecca şi Yathreb, care erau aşezate pe drumurile de comerţ ce legau Yemenul de Arabia de Nord, Egipt, Siria, Irak.
În secolul al VI-lea majoritatea populaţiei beduine erau păstori nomazi, animalul cel mai folosit pentru transport era cămila . Creşteau oi, capre şi cai. Erau grupaţi în ginţi şi triburi, legătura de sânge fiind foarte importantă. Membrii unei familii se considerau descendenţi ai unui strămoş comun care putea fi şi de origine animală : - Denu asad - fiii leului. Relaţiile patriarhale erau predominante, păstrându-se vendeta (răzbunarea sângelui). Victima unei violenţe era apărat de întregul trib. La loc de mare cinste era poetul care scria poezii satirice sau poezii lirice închinate iubitei, calului, răzbunărilor, vânătorilor.
Centrul religios al arabilor a ajuns Mecca, unde se afla templul Kaaba – la început un mic templu de pietre brute în interiorul căreia se găsea piatra neagră – un meteorit. Mecca era dominată de aristocraţia tribală, de stăpâni ai turmelor numiţi şeici. Datorită creşterii demografice, arabii au ajuns în conflict cu Bizanţul care le barase înaintarea către nord.