Pin It

         De venirea lui Eduard al III-lea la tronul Angliei – 1327-1377 este legată înăsprirea relaţiilor politice cu Franţa şi începerea războiului de 100 de ani. S-a aliat cu Imperiul German şi Flandra şi a obţinut victoria la Crecy – 1346 şi Poitiers – 1356, succese care au dus la creşterea prestigiului regelui. Între timp creşte importanţa relaţiei marfă-bani, oraşele cunosc un avânt economic deosebit prin dezvoltarea manufacturilor textile. Agricultura a cunoscut transformări deosebite : prin orientarea acţiunii către comerţ, şerbia a început să fie desfăcută. Anglia a cunoscut şi efectele dezastruoase în plan demografic prin apariţia şi acţiunea ciumei în 1348 în urma căreia o bună parte a populaţiei a pierit. În 1349 s-a votat de către parlament “Statutul celor care muncesc” ce stabilea că orice persoană între 12 şi 60 de ani era obligată să muncească pentru un salariu egal cu cel din 1347. Drept reacţie, Anglia cunoaşte o puternică răscoală condusă de Watt Tyler în 1381 cu principal efect lichidarea treptată a şerbiei, mai ales că ţăranii iobagi se puteau răscumpăra contra unei sume de bani. Cei ce se răscumpărau primeau un act sau o copie după procesul verbal al tribunalului local.

         În secolul XV s-a schimbat şi structura nobilimii prin orientarea unei părţi din ea către activitate comercială şi manufacturială. Creşterea oilor era mai rentabilă decât agricultura, fenomenul „împrejmuirilor” a căpătat o formă rapidă punându-se bazele economiei capitaliste şi în acest domeniu al economiei. Se fabrică postavuri ţărăneşti nevopsite, iar un act de navigaţie stabilea obligaţia negustorilor englezi de a face comerţ pe mare numai cu vase proprii. Cei interesaţi în activitatea comercială au sprijinit puterea centrală pentru a pune capăt anarhiei interne provocată de feudali.

         Marii nobili au provocat criza şi anarhia feudală de la sfârşitul secolului XIV şi începutul secolului XV fiind înconjuraţi de mercenari.

         Jafurile şi ocuparea unor pământuri vecine erau foarte frecvente, angajând bătălii şi cu armata regală. În Anglia apăreau însoţiţi de bande înarmate şi de aceea o lege specială a interzis purtarea armelor în parlament. S-au înarmat cu bâte. Apoi când s-a interzis purtarea bastoanelor au venit cu pietre şi greutăţi. S-a născut nevoia schimbării dinastiei engleze.

         Baronii l-au adus pe tron pe Henric al IV-lea din familia de Lancaster – 1399-1413. Anarhia nu a putut fi oprită şi datorită înfrângerilor suferite în Franţa de către Henric al VI-lea – 1422-1461.

         Un război avea să izbucnească între feudalii englezi sub numele de “Războiul celor două roze” între familia de York şi Lancaster. A fost foarte sângeros – 1460-1485 – jucând un rol important în centralizarea statului englez.

         Eduard al IV-lea (1461-1483) a renunţat la toate posesiunile din Franţa în afară de portul Calais.

         Într-o lungă perioadă de timp a luat naştere naţiunea engleză. Până în secolul XV nu se poate vorbi de naţiune în sensul modern. Nobilimea vorbea în limba franceză, actele erau scrise în limba latină sau franceză, romanul şi poezia în franceză. Abia la sfârşitul secolului XIV şi secolul XV învingătorii şi învinşii s-au contopit într-o naţiune, contopire la care a contribuit şi crearea relaţiei marfă-bani, a pieţii interne. O nouă cultură avea să ajute la formarea naţiunii engleze.