În secolul IV d.H. în părţile Mexicului (de la Veracruz la Chiapas)a apărut civilizaţia Maya, având ca punct de plecare culturi mai vechi ca cea olmecă, tolomacă sau zapotecă. Civilizaţia Maya s-a extins spre Guatemala şi Honduras până în Peninsula Yucatan. Au fost numiţi grecii Americii precolumbiene ; această definiţie care se dă aproape în mod curent creatorilor civilizaţiei şi culturii Maya a interesat în mod deosebit lumea ştiinţifică, deoarece dintre dintre celelalte mari popoare ale Americii, războinice şi expansioniste a fost singurul care n-a avut un aparat militar organizat. Acest popor a rămas în stadiul de civilizaţie materială de tipul epocii de piatră, necunoscând plugul, animalul de povară sau metalele, a avut un sistem de scriere şi de numeraţie, un calendar şi calcule astronomice. Condiţiile geografice nu erau cele mai favorabile. Dezvoltarea agriculturii în unele zone, mai ales a culturii de porumb a permis populaţiei să treacă la o viaţă socială, religioasă şi artistică mai complexă.
Se crede că locul de origine al populaţiei Maya ar fi fost Podişul Guatemalei, unde dovezile furnizate de arheologia preistorică urcă cel puţin până la începutul mileniului II î.H., dar primele date concrete datează din secolul IV d.H.. Specialiştii au împărţit istoria acestor triburi mexicane în două faze:
- faza de formaţie preistorică 1500 î.H.-317 d.H., în care este atestată în America Centrală o civilizaţie agricolă relativ omogenă, poporul Maya construindu-şi acum primele piramide-temple.
- epoca clasică – începe la 317, odată cu primul obiect descoperit care poartă o dată certă în hieroglife mayaşe. Acum, în marile oraşe : Tikal, Copan se construiesc edificii impunătoare, sculptura fiind expresivă, realistă. În nord-estul Peninsulei Yucatan se stabilesc triburile Itza, al căror centru va fi Chichen Itza. Între 593-889, ştiinţa şi arta ating apogeul, tehnicile devin mai rafinate, inscripţiile mai numeroase. Nu se ştie de ce, pe la 700, oraşul Chichen Itza este abandonat. Spre sfârşitul fazei, oraşele religioase sunt rând pe rând abandonate, presupunându-se că acest fapt s-a datorat unor revolte împotriva castei sacerdotale sau unor invazii ale triburilor toltece.
Odată cu apariţia triburilor războinice (925-1200), apar primele fortăreţe sau fortificaţii, iar oraşul Chichen Itza este reocupat. În urma fuziunii dintre populaţia Maya, pe de-o parte, toltecii şi aztecii, pe de altă parte, se produce o transformare ireversibilă a vieţii social-economice şi religioase mayaşe.
Din punct de vedere politic, mayaşii dispar după 1525, când spaniolii cuceresc Guatemala şi Yucatan – 1541, ultimele triburi Itza rezistând până în 1697, când au fost cucerite de conchistadori.
Organizarea social-politică din perioada clasică a acestei civilizaţii pare să fi fost sub forma unor oraşe-cetăţi ca la greci, conduse de un mare preot. Agresiunile militare se rezumau la unele acţiuni sporadice în teritoriile vecine pentru procurarea de prizonieri. Casta sacerdotală avea întreaga putere în viaţa publică. Şeful politic al întregii regiuni Yucatan purta titlul ereditar de halach uinic (adevăratul om), cu autoritate nelimitată. Exista o clasă de nobili care cuprindea şi pe preoţi, dintre care cel mai respectat era Principele Şarpe. Cea mai mare parte a populaţiei ce formau oamenii de rând, care trăiau în apropierea oraşelor, în mici comunităţi dădeau o parte din produsul muncii lor şi din vânătoare preoţilor. Existau de asemenea, şi şcolari proveniţi din prizonierii de război. Pământul era lucrat în comun de către comunitate ; în cultura cerealelor, locul principal îl ocupa porumbul. Nu se cunoştea un sistem de irigare a pământurilor.
Comerţul era foarte bine dezvoltat şi datorită unor drumuri comerciale bine întreţinute, cu numeroase locuri de popas. Mayaşii au practicat şi navigaţia de-a lungul coastelor fără însă a atinge America de Sud. Creatorul lumii numit Hunab, i-a creat pe primii oameni din porumb. De asemenea, divinitatea supremă a acestui popor era Itzamna, zeul cerului, al zilei şi al nopţii, inventatorul scrierii, apărătorul oamenilor contra bolilor şi calamităţilor. Existau şi mulţi alţi zei protectori, împărţiţi în zei binefăcători şi zei ai distrugerii. Mayaşii credeau în nemurirea sufletului, în existenţa unei lumi „ de dincolo”, un loc de pace şi de desfătări şi un loc de suferinţe pentru răufăcători. Se practicau sacrificii de fiinţe vii pentru îndepărtarea spiritelor rele, inclusiv sacrificiul uman.
Mayaşii au cunoscut scrierea hieroglifică, precum şi cifrele reprezentate prin puncte şi linii. Au avut cunoştinţe de astronomie, deoarece ei cunoşteau constelaţiile Pleiadelor, gemenilor, etc. Ei observau cu atenţie planeta Venus şi Steaua Polară. S-au distins în arhitectură prin construirea unor temple de o rară frumuseţe, precum cel numit El Castillo din Chichen Itza. Sculptura la Mayaşi se baza mai ales pe cea în basorelief, unele obeliscuri din piatră atingând dimensiuni considerabile. Scenele prezente în arta figurativă Maya aveau în general, implicaţii religioase, ca la mai toate popoarele precolumbiene.