Gîndirea filosofică din Moldova cunoaşte o cale lungă de dezvoltare – de la primele elemente ale realităţii generalizate conştient pînă în zilele noastre. Veacuri de-a rîndul în Moldova în lipsa unei filosofii teoretice, înţelepciunea populară reprezenta vechea noastră filozofie. Creaţia populară, ce constituie o dezvoltare multiseculară şi multimilenară, constituie preistoria gîndirii teoretice. Arta poetică a poporului oglindeşte în imagini plastice concepţiile lui în diferite epoci ale dezvoltării istorice. Folclorul constituie un depozit al cunoştinţelor, al cugetelor maselor populare, este un fel de produs al timpului, esenţa cărora a fost concentrată în idei filosofice. Înţelepciunea populară a servit în trecutul îndepîrtat drept temelie pentru apariţia unor teorii filosofice mai mature. Creaţia poetică populară este o protofilosofie – filosofie primordială, apărută înainte de existenţa filosofiei ca ştiinţă, dezvoltîndu-se sub influenţa gîndirii colective.
Legendele şi folclorul reflectă concepţia populară despre crearea universului, a omului, lumii animale şi vegetale. În creaţia populară se evidenţiază anumita elemente de reflexie filosofică, se exprimă în formă artistică a convingerii că lumea este materială, infinită şi veşnică. Concepţia populară reflectă artistic noţiunile despre caracterul obiectiv al lumii, cauzalitatea ce domină în ea, determinismul fenomenelor şi obiectelor lumii înconjurătoare.