Pin It

Despre societatea romaneasca in sec. IX-XIII vorbesc o serie de izvoare scrise ale caror informatii sunt completate de descoperirile arheologice.

Primele mentiuni despre romani au aparut in izvoare medievale din sec. VII-VIII.

Izvoare scrise ce contin informatii despre romani:

  • Tratatul militar bizantin ‘Strategikon’, din sec. al VII-lea, este prima atestare documentara a populatiei de la nordul Dunarii, denumita cu termenul de ‘romani’;
  • Geografia armeana a lui Moise Chorenati, din sec. al IX-lea, mentioneaza ‘tara…careia ii zic Balak’ (Valahia);
  • Cronica turca ‘Oguzname’, din sec. al IX-lea vorbeste despre ‘tara vlahilor’;
  • ‘Despre administrarea imperiului’ scrisa de imparatul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, in sec. al X-lea, vorbeste despre populatia romanica de la gurile Dunarii si despre originea ei latina;
  • Vasile al II-lea Macedoneanul, imparat bizantin, in sec. al X-lea, ii aminteste pe romani cu termenul de ‘vlahi’;
  • Inscriptia de la Mircea Voda, din sec. al X-lea, vorbeste despre un jupan Dimitrie;
  • ‘Podoaba Istoriilor’ a geografului armean Gardizi, din sec. al XI-lea, ii localizeaza pe romani intre Dunare si un munte mare;
  • Istoricul bizantin Georgios Kedrenos ii numeste pe romani ‘blachi’;
  • Cronicarul bizantin Kekaumenos, in sec. al XI-lea precizeaza ca romanii se trag din daci;
  • Cronica ruseasca ‘Povestea anilor care au trecut’, din sec. al XI-lea, ii mentioneaza pe vlahi;
  • ‘Alexiada’ Anei Comnena, ofera informatii despre structuri politice din Dobrogea conduse de Tatos, Satza si Sestlav;
  • Cronicarul bizantin Ioan Kynnamos, in sec. al XII-lea, scrie despre ‘multime de blachi’ din Dobrogea;
  • Poemul german ‘Cantecul Nibelungilor’, din sec. al XII-lea dar care prezinta evenimente din sec. al X-lea, ii aminteste pe ‘vlahi’ si pe ‘tara vlahilor’;
  • Epopeea franceza ‘Cantecul lui Roland’ ofera stiri despre romani;
  • Corespondenta dintre Ionita cel Frumos si Papa, din sec. al XIII-lea vorbeste despre originea latina a romanilor;
  • Cronica notarului anonim al regelui Bela al IV-lea, ‘Gesta Hungarorum’ (‘Faptele ungurilor’),redactata in sec. al IX-lea, despre tara ‘romanilor’, organizarea lor, despre primele formatiuni politice prestatale din Transilvania;
  • ‘Legenda sfantului Gerard’ aminteste despre existenta unor formatiuni politice romanesti in Transilvania.

 

Cercetarile arheologice au scos la suprafata un numar foarte mare de asezari din sec. IX-XIII (peste 1500), pe care arheologii le-au incadrat in complexul cultural Dridu, prima cultura romaneasca, care, prin caracteristicile ei, dovedeste incheierea procesului de etnogeneza a poporului roman. Conform acestor descoperiri, romanii erau organizati in obsti satesti teritoriale numite, de catre istoricul Nicolae Iorga, ‘romanii populare’. Asezarile fortificate, descoperite la Fundu Hertii, Slon (Prahova), Moresti, Dabaca, Vladimirescu (Arad) etc., specifice culturii Dridu, si inventarul acestora atesta stratificarea societatii si existenta unui conducator cu functii politico-administrative.

Obstile satesti au evoluat din obstile gentilice (ce aveau la baza legaturile de rudenie dintre membrii obstii) specifice dacilor si, mai tarziu, daco-romanilor. Obstile satesti au capatat, cu timpul, un caracter teritorial, legaturile de rudenie pierzandu-si importanta.

Obstile satesti teritoriale erau comunitati umane ce-si desfasurau activitatea pe un anumit teritoriu (hotarul obstii) pe care il aveau in stapanire, conduse de cnezi sau juzi. Obstile satesti s-au grupat in uniuni de obsti (‘autonomii populare’), ce purtau diferite denumiri: codri, campuri, tari, ocoale,etc.

Acestea au stat la baza formarii cnezatelor si voievodatelor ca structuri politice prestatale