A cunoscut trei etape:
- - Invazia mongola din 1241 a oprit expansiunea maghiara la sud de Carpati si a permis afirmarea cnezatelor si voievodatelor romanesti amintite in ‘Diploma Cavalerilor Ioaniti’;
- Incercarea unui urmas al lui Litovoi, voievod din dreapta Oltului, de unigicare a acestor formatiuni prestatale si de iesire de sub suzeranitate maghiara, in 1272-1275. Ca raspuns, regele maghiar Ladislau IV a organizat, in 1277, o expeditie militara in urma careia voievodul roman a fost ucis, iar fratele lui, Barbat, a fost luat prizonier.
- - incercarea de unificare a formatiunilor politice prestatale romanesti dintre Carpati si Dunare a pornit din stanga Oltului, de la voievodatul lui Seneslau, pe fondul crizei politice a regatului maghiar si slabirii dominatiei tatare asupra teritoriilor romanesti la inceputul sec. al XIV-lea;
- unificarea politica a cnezatelor si voievodatelor romanesti de catre Basarab I Intemeietorul (1310-1352)
- 1324 – recunoasterea stapanirii lui Basarab asupra teritoriului ce cuprindea Banatul Severinului, Oltenia, Muntenia si teritorii de la nordul gurilor Dunarii (Basarabia) , de catre Carol Robert de Anjou;
- 9-12 noiembrie 1330 – batalia de la Posada si infrangerea lui Carol Robert de Anjou; cucerirea independentei noului stat fata de regalitatea maghiara;
- contributia adusa la intemeierea Tarii Romanesti de catre voievozii romani din Transilvania care, nemultumiti de politica maghiarilor in Transilvania, au trecut la sud de Carpati, fapt consemnat de cronicile din sec. XVII-XVIII si cunoscut ca ‘descalecatul lui Negru Voda din Fagaras’.
- – consolidarea statului prin cearea institutiilor interne si afirmarea ca stat medieval de sine statator in timpul urmasilor lui Basarab I: Nicolae Alexandru (1352-1364), Vladislav Vlaicu (1364-1377), Radu I (1377-1384), Dan I (1384-1386), pana la sfarsitul sec. al XVI-lea.