Istorie

Monarhia:

1914-1927 – rege al Romaniei ai fost Ferdinand:                     

• prestigiul monarhiei a crescut datorita prezentei suveranilor pe front in primul razboi mondial, desavarstirii unirii, infaptuirii reformei agrare;
• 15 octombrie 1922 – Regele Ferdinand si Regina Maria au fost incoronati la Alba Iulia, ca suverani ai Romaniei Mari;
• printul Carol al II-lea, casatorit cu Elena, fiica regelui Greciei, era printul mostenitor al Romaniei. In 1925 a ramas cu Elena Lupescu in Anglia, iar in 1926 a renuntat la prerogativele de print mostenitor;
• 1926-1930: criza dinastica determinata de renuntarea la tron a lui Carol. Print mostenitor a devenit Mihai, fiul lui Carol. A scazut prestigiul monarhiei;
• in 1927 a murit regele Ferdinand;

1927-1930 – Rege al Romaniei a devenit Mihai care era minor, motiv pentru care prerogativele regale erau exercitate de o regenta formata din Principele Nicolae de Hohenzollern, Miron Cristea – Patriarhul Romaniei, Gheorghe Buzdugan – Presedintele Inaltei Curti de Casatie;                           

8 iunie 1930 – restauratia carlista, revenirea lui Carol in tara. Carol al II-lea a devenit rege al Romaniei iar criza dinastica s-a incheiat. Pana in anul 1938 acesta a intreprins actiuni pentru discreditarea partidelor politice si instaurarea unui regim de dictatura personala in anul 1938.

Partidele politice

• unele partide si-au continuat activitatea (Partidul National Liberal, Partidul Nationalist Democratic);
• dupa 1918 au aparut partide noi (Partidul Taranesc, Partidul Poporului);
• Partidul Conservator a disparut de pe scena politica;
• In provinciile istorice unite in 1918 au existat partide politice proprii;
• In perioadele de criza economica partidele s-au scindat, in perioadele de avant economic s-au regrupat;
• In general viata politica a fost dominata de PNL si PNŢ;
• Unele partide au fuzionat: Partidul Taranesc si Partidul National au format Partidul National Taranesc (1926);
• Au aparut partide ale minoritatilor: Partidul Maghiar, Partidul German, Partidul Evreiesc.

Partide de dreapta:

• Partidul Poporului (Liga Poporului) – fondat la 1 aprilie 1918 de Alexandru Averescu, s-a bucurat de succes datorita popularitatii conducatorului partidului. Popularitatea acestui partid a scazut datorita masurilor luate grevelor si manifestatiilor;
• Partidul National Liberal – a fost condus de I. I. C. Bratianu (1909-1927), Vintila Bratianu (1927-1930), I. G. Duca (1930-1933, asasinat), Dinu I. C. Bratianu (1933-1947). Acest partid a dominat scena politica romaneasca mai ales in perioada 1918-1928 (decada bratienista), cand s-a aflat la guvernare. Liderul partidului, Ion I. C. Bratianu, a avut o influenta foarte mare asupra regelui Ferdinand;
• Partidul National Taranesc – s-a format la 10 octombrie 1926 prin fuziunea Partidului Taranesc condus de Ion Mihalache condus cu Partidul National din Transilvania condus de Iuliu Maniu. Acest partid a fost condus de Iuliu Maniu (1926-1933), Ion Mihalache (1933-1937), Iuliu Maniu (1937-1947).

Partide de stanga:

• Partidul Social-Democrat din Romania – s-a format la 7 mai 1927 si a avut la lideri pe George Grigorovici si Constantin Titel-Petrescu.

Partidele extremiste:

• de dreapta:
• Liga Apararii National Crestine – a fost infiintata la 24 martie 1923 de prof. A. C. Cuza;
• Legiunea Arhanghelului Mihail – infiintata la 24 iunie 1927, a avut pe lider Corneliu Zelea Codreanu. In 1930 a fost creata Garda de Fier.
• de stanga:
• Partidul Comunist Roman, instrument al intereselor Uniunii Sovietice, s-a format la 8 mai 1921. Avea ca lideri pe Gheorghe Cristescu, Stefan Foris. In 1924, Partidul Comunist a fost scos in afara legii.

Activitatea parlamentara si guvernamentala

Politica in perioada interbelica a fost dominata de lupta intre democratie si autoritarism:

• optiuni democratice: liberalismul, taranismul;
• optiuni autoritare: comunismul, fascismul.

Liberalismul: doctrina PNL a sustnut faurirea unei economii capitaliste prin forte proprii; rolul predominant trebuia sa apartina burgheziei; politica ‘prin noi insine’ viza protejarea burgheziei romanesti, protejarea bogatiilor tarii, limitarea patrunderii capitalismului strain. PNL a guvernat intre 1922-1928 si 1937-1938.

Taranismul: doctrina PNŢ a sustinut ca baza economica a tarii este propietatea taraneasca; taranimea trebuia sa conduca societatea; a sustinut politica ‘portilor deschise’ capitalului strain. Guvernarile PNŢ din perioada 1929-1933 au coincis cu marea criza economica si au vizat reducerea efectelor crizei economice.

Intre 1918-1938 s-au succedat 24 de guverne, perioade de stabilitate politica alternand cu cele de instabilitate:

• guvernare liberala: 1922-1928 si 1937-1938. In timpul guvernarii liberale au fost adoptate o serie de legi cum au fost: Constitutia, Legea Electorala, Legea Invatamantului, Legea pentru unificare administrativa;
• guvernarea taranista: 1928-1933, a coincis cu criza economica mondiala. Au luat masuri pentru redresarea economica a tarii: stabilizare monetara, imprumuturi de la banci straine, legi pentru conversiunea datoriilor agricole.

Dupa 1930 a avut loc o ascensiune a extremismului de dreapta care a reusit sa castige tot mai multi adepti. La alegerile parlamentare din 1937, legionarii au ocupat locul al III-lea cu 15,58% din voturi.