Intrarea Italiei în război a venit extrem de târziu; Mussolini se temea chiar să nu piardă momentul în care ar fi putut profita la maxim de victoria Axei, iar în cazul înfrângerii Franţei, chiar aceasta a fost situaţia, atâta vreme cât italienii nu au ajutat practic în nici un fel ofensiva germană. În războiul cu Marea Britanie, Hitler şi-a rezervat cucerirea metropolei, în vreme ce aliaţii săi au primit sarcina atacării imperiului colonial englez . În toamna 1940 trupele italiene au atacat Grecia şi Egiptul, în vreme ce flota încerca să lichideze forţele britanice din Mediterana. Armata lui Mussolini s-a dovedit însă incapabilă să facă faţă atât englezilor, cât şi grecilor; mai mult, în primele luni ale lui 1941 Etiopia a fost cucerită de un corp expediţionar aliat, ofensiva din nordul Africii a fost zdrobită şi respinsă până în Tripolitania iar trupele elene au avansat până în Albania italiană. Hitler a decis să-l susţină pe Duce pentru a redresa situaţia şi a salva prestigiul Axei: un corp expediţionar german, celebrul Afrika Korps, a redresat situaţia din nordul Africi, recucerind terenul pierdut de italieni, în vreme ce în Balcani se pregătea lichidarea Iugoslaviei, ce refuza să coopereze cu Axa. Aceasta a durat doar ceva mai mult de 10 zile (apr. 1941); apoi forţele naziste au trecut la lichidarea rezistenţei Greciei; pe 27 aprilie drapelul Reich-ului era arborat în Atena. Singura rezistenţă mai însemnată s-a înregistrat în Creta, unde combatanţii au avut mai multe pierderi decât în toată campania din Balcani; dar şi aici ultimul nucleu de rezistenţă a capitulat la 1 iunie. Consecinţele acestor operaţiuni au fost însă extrem de importante: în primul rând Italia şi-a dovedit extrema slăbiciune şi, cerând ajutor Reich-ului, a fost transformată într-un vasal; apoi cucerirea Balcanilor a pus în siguranşă petrolul românesc, vital pentru deplasările armatei germane; iar Stalin a dovedit, prin totala sa neintervenţie şi prin faptul că a cerut paridelor comuniste din ţările aflate în război cu Axa să nu-şi susţină guvernele, că URSS accepta dominaţia germană în Europa.