Istoria românilor de la 1859 la 1918 a fost istoria luptelor pentru pregătirea unităţii depline de stat. Ei i-au fost încheiate toate strădaniile al căror rezultat a fost dezvoltarea economică şi socială, perfecţionarea şi dezvoltarea vieţii politice şi spirituale, afirmarea în economia şi politica internaţională, întărirea naţiunii, a solidarităţii. Intrarea României în război a fost pasul decisiv spre înfăptuirea obiectivului fundamental - Unirea. Lupta armatei Ţării s-a împletit cu cea a românilor din teritoriile înstrăinate, România şi românii jucând un rol distinctiv în prăbuşirea imperiilor multinaţionale - habsburgic şi ţarist.
Basarabia, răpită de Rusia în 1812 n-a încetat lupta de rezistenţă la asuprire şi rusificare, ea crescând în timp. Prima revoluţie burghezo-democrată, cea din 1905-1907, a înregistrat o revigorare a mişcării naţionale, ziarul Basarabia, campania sa, constituind o dovadă. Mişcarea naţională românească se intensifică mult după revoluţia din februarie 1917. Apare gazeta Cuvânt moldovenesc, în martie se înfiinţează Partidul Naţional Moldovean, care conduce mişcarea de autonomie; ea creşte când, din vara anului 1917 Rada ucrainiană încearcă să-şi extindă autoritatea asupra Basarabiei. Guvernul bolşevic a recunoscut dreptul popoarelor din fostul Imperiu ţarist la autodeterminare naţională. Congresul ostaşilor moldoveni ce şi-a deschis lucrările la Chişinău îm 2 nov. 1917, sprijinindu-se pe Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia, a proclamat “autonomia teritorială şi politică a Basarabiei”, a hotărât formarea Sfatului ţării ca organ de conducere, în frunte cu Ion Inculeţ. Sprijinindu-se pe acelaşi Decret, la 2/ 15 decembrie 1917 e proclamată Republica Democratică Moldovenească, membră cu drepturi egale a Republicii Federative Ruse.
După armistiţiu, descompunerea armatei ruse din Moldova a fost totală, individual sau în grup soldaţii ruşi părăseau poziţiile, în care intrau trupele române; ei erau dezarmaţi şi îndreptaţi spre patrie. Generalul Scerbacev şi Antanta ne cer să dezarmăm pe soldaţii ruşi concentraţi la Socola - Iaşi, pentru a putea fi reconstituit frontul. Rezistenţă nu s-a întâmpinat, cu unele excepţii. Trupele sovietice aflate la Chişinău, împiedicând legătura cu sudul Rusiei unde aveam staţionate multe servicii militare, creau nesiguranţă în Basarabia. Consiliul de Directori al Sfatului Ţării cere guvernului român trupe pentru a asigura ordinea. Intrând în Basarabia, bine primite de populaţie, trupele române nu s-au amestecat în treburile interne ale Republicii Moldova, au fost însă ciocniri cu trupe sovietice; la 13/26 ian.1918 Guvernul Sovietelor a rupt relaţiile cu România. La 2/15 ian. Ucraina se proclamă republică independentă; izolată fiind Basarabia şi în pericol, la 22 ian./4 febr. 1918 Sfatul Ţării în unanimitate a proclamat independenţa Basarabiei, cu menţiunea că-şi va hotărî singură soarta. După discuţiile cu cercurile politice ale României, aflate atunci în tratativele încheiate cu pacea de la Bucureşti, la 27 martie/9 aprilie 1918 Sfatul Ţării Basarabiei, organ reprezentativ format din delegaţi ai întregii populaţii, indiferent de naţionalitate şi vederi politice, a adoptat, în numele poporului, cu o largă majoritate, Hotărârea de Unire a Basarabiei cu România: din 125 deputaţi prezenţi, 86 au votat pentru unire, 3 împotrivă, au fost 36 de abţineri. La 9 aprilie 1918 a fost semnat Decretul Regal nr. 842 de promulgare a actului Unirii.