Studiile efectuate asupra mediului ambiant au dus la identificarea a trei opţiuni principale ale managementului firmei pentru a face faţǎ acţiunilor mediului extern:
- Influenţarea factorilor de mediu.
- Schimbarea orientǎrii.
- Adaptarea presupune schimbarea modului de desfǎşurarea a activitǎţii unei firme astfel încât sǎ devinǎ mai compatibilǎ cu caracteristicile mediului. Aceastǎ procedurǎ acceptǎ mediul extern aşa cum este şi cautǎ sǎ gǎseascǎ metode pentru adaptarea firmei la acesta. Existǎ 4 metode de realizare a adaptǎrii firmei:
- Metoda stocului tampon – presupune stocarea unei cantităţi de resurse sau a unei părţi din producţia realizată în scopul amortizării influenţei fluctuaţiilor de mediu. Această metodă se foloseşte atunci când firma nu este sigură de cantitatea aprovizionată sau de resursele pentru producţie. De asemenea, producţia se stochează atunci când pe piaţă există mari fluctuaţii ale cererii. Dezavantajul acestei metode este reprezentat de cheltuielile ridicate cu depozitarea şi perisabilitatea produselor.
- Metoda atenuării fluctuaţiilor – constă în adoptarea unor decizii ce reduc efectele variaţiilor factorilor de mediu caracteristici unor anumite pieţe.
Exemplu: întreprinderile energetice acordă reduceri periodice de preţuri pentru a încuraja folosirea masivă a energiei electrice. Similar, la sfârşitul fiecărui sezon, lanţurile de magazine oferă reduceri de preţuri pentru epuizarea stocului rămas. De asemenea, unele firme acceptă diminuarea pe termen scurt a profitului prin reducerea unor preţuri. Alte firme introduc noi modalităţi de vânzare, de asociere a vânzărilor cu anumite servicii şi facilităţi şi urmăresc să depisteze noi segmente de piaţă interesate de anumite produse.
- Previzionarea – reprezintă un proces de anticipare a schimbărilor condiţiilor de mediu şi a potenţialelor evenimente ce pot afecta activitatea firmei. Dacă previziunea este făcută cu acurateţe cresc şansele firmei de a face faţă schimbărilor din mediul extern. De exemplu: unele magazine angajează în part time personal suplimentar pentru a face faţă perioadelor aglomerate. În această situaţie, previziunea se bazează pe experienţă. Însă, în cazul în care fluctuaţiile se referă la factori în dinamică sau cu o complexitate ridicată (tendinţele economice), activitatea de previziune este mai complexă. De aceea, multe firme importante şi-au înfiinţat departamente specializate, care se ocupă cu activitatea de previziune.
- Raţionalizarea – reprezintǎ limitarea accesului clienţilor la produsele sau serviciile pentru care existǎ o cerere ridicatǎ. Prin intermediul raţionalizǎrii firma poate evita creşterea temporarǎ a capacitǎţii de producţie atunci când se confruntǎ cu o cerere în creştere. Acest lucru constituie un avantaj deoarece multe costuri asociate extinderii capacitǎţii de producţie (construirea unei fabrici, achiziţionarea de noi echipamente) continuǎ sǎ existe şi în perioadele în care cererea este în scǎdere. Raţionalizarea este folositǎ şi atunci când cererea este mai mare decât cea previzionatǎ sau când extinderea producţiei se face lent (deoarece sunt previzionate riscuri crescute pe piaţǎ sau datoritǎ costurilor ridicate). Totuşi raţionalizarea are şi un dezavantaj: refuzând sǎ serveascǎ un client firma poate pierde potenţiale afaceri. Exemplu: Dupǎ ce firma suedezǎ IKEA (producǎtor de mobilǎ) a deschis primele magazine în S.U.A. a pierdut 500 milioane $ datoritǎ faptului cǎ stocurile existente din produsele cele mai populare nu au acoperit volumul de marfǎ solicitat de clienţi.
- Influenţarea factorilor de mediu
În opoziţie cu adaptarea aceastǎ opţiune implicǎ încercarea de a influenţa factorii de mediu pentru a-i face mai compatibili cu activitatea firmei. În loc sǎ accepte factorii de mediu ca atare, o firmǎ poate încerca sǎ-i modifice astfel încât aceştia sǎ devinǎ favorabili firmei. Existǎ câteva metode de realizare a acestei opţiuni. Cele mai des folosite sunt:
- Promovarea produselor şi relaţiile cu publicul
O modalitate de a influenţa mediul extern este promovarea, adicǎ utilizarea comunicǎrii prin mass-media pentru a face publicitate produselor şi/sau serviciilor oferite de firmǎ. Înrudite cu promovarea sunt relaţiile cu publicul (public relations), care implicǎ utilizarea comunicǎrii în mass-media şi a activitǎţilor asociate pentru crearea unei imagini favorabile despre firmǎ în rândul publicului.
Promovarea şi relaţiile cu publicul pot duce la influenţarea în bine a factorilor de mediu. De asemenea, în plus faţǎ de campaniile publicitare obişnuite, numeroase firme sponsorizeazǎ diferite activitǎţi sportive, universitǎţi sau participǎ la acţiuni caritabile.
- Persoanele de interfaţǎ
O altǎ metodǎ de influenţare în bine a factorilor de mediu este crearea unui sistem de interfaţǎ între firmǎ şi principalele elemente ale mediului. Persoanele care au rolul de a asigura interfaţa cu mediul îndeplinesc douǎ funcţii:
- pot colecta informaţii din mediul extern şi pot filtra ceea ce este important şi transmite informaţiile importante în interior;
- pot rǎspândi informaţii favorabile despre firmǎ în exterior.
Aceste persoane pot fi: agenţi de vânzǎri, specialişti în vânzǎri, în recrutarea personalului, recepţioneri, avocaţi, oameni de ştiinţǎ.
- Recrutarea personalului
Recrutarea este procesul de identificare şi atragere în firmǎ a candidaţilor capabili sǎ ocupe locurile vacante. Se cautǎ candidaţii ce au cunoştinţe şi legǎturi strânse cu diferiţi factori de mediu. De exemplu: multe firme angajeazǎ salariaţi ai firmelor concurente.
- Negocierea contractelor
În unele cazuri aceasta poate avea o influenţǎ semnificativǎ dacǎ se urmǎreşte obţinerea unor acorduri favorabile în domenii importante. Contractele cu furnizorii şi clienţii sunt mijloace des întâlnite pentru îmbunǎtǎţirea relaţiilor cu mediul.
- Cooptarea este o altǎ metodǎ de influenţare în bine a factorilor de mediu. Aceasta presupune atragerea de persoane din mediul extern în funcţii de conducere într-o firmǎ. De exemplu: Atragerea de persoane importante ale vieţii politice, culturale, ştiinţifice în Consiliul de Administraţie al unei firme. O metodǎ înruditǎ este interconexiunea conducerii, caz în care firme diferite au membrii comuni în Consiliul de Administraţie.
- Societǎţile mixte (joint ventures)
Un fenomen ce ia amploare este crearea acestor societǎţi. O societate mixtǎ ia naştere atunci când douǎ sau mai multe firme hotǎrǎsc sǎ producǎ în comun bunuri sau servicii. Societǎţile mixte oferǎ anumite avantaje reciproce ce ar fi greu de atins în alte condiţii (reducerea costurilor, extinderea pe piaţǎ, perfecţionarea tehnologiilor, creşterea eficienţei).
- Asociaţii ale comercianţilor - aceste unesc persoane şi firme cu preocupǎri comune în afaceri. Membrii unei asociaţii pot fi producǎtori, distribuitori, importatori, brokeri sau vânzǎtori ai unui produs/grupǎ de produse. De asemenea, pot fi firme sau persoane interesate de un anume sector economic. O astfel de asociaţie este C.C..I.R. (Camera de Comerţ şi Industrie a României). Asociaţiile de comercianţi pot conduce cu succes campaniile de promovare a diferitelor produse, pot influenţa legislaţia şi alte elemente ale mediului extern.
- Acţiuni pe plan politic
Mediul extern poate fi influenţat şi de activitatea politicǎ prin care comercianţii încearcǎ sǎ influenţeze legislaţia şi comportamentul autoritǎţilor statului. Activitatea politicǎ poate fi condusǎ de fiecare firmǎ în parte sau de o singurǎ organizaţie în numele mai multor firme.
3.Schimbarea domeniului de activitate este o altǎ opţiune pentru rezolvarea problemelor de mediu, ce presupune modificarea produselor şi serviciilor oferite de firmǎ, astfel încât sǎ beneficieze de factori de mediu mai favorabili. O firmǎ îşi poate schimba în totalitate domeniul de activitate sau poate doar sǎ-şi diversifice oferta de bunuri/servicii. Exemplu: O firmǎ americanǎ, producǎtoare de azbest a întâmpinat dificultǎţi la reînnoirea asigurǎrii de rǎspundere civilǎ. Ca urmare, s-a decis sǎ investeascǎ în domeniul asigurǎrilor, înfiinţându-şi propria companie de asigurare şi oferind asigurǎri de rǎspundere civilǎ tuturor producǎtorilor de azbest din S.U.A.