1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

         Cele mai multe categorii de public pentru care scrieţi au libertatea să-şi aleagă informaţiile şi există o competiţie acerbă în această privinţă. De aceea, trebuie să luptaţi pentru a atrage atenţia, prin tot felul de mesaje interesante. Cand încercaţi să trimiteţi mesajele spre mass-media, intraţi în competiţie cu redactori experimentaţi şi cu buni colaboratori externi ai publicaţiilor. De aceea, trebuie să scrieţi bine şi a scrie bine înseamnă texte care comunică bine. Textele reuşite, care n u sunt ficţiune, trebuie să-i lase cititorului un gand incitant pe care nu–l avea înainte. Screieţi în aşa fel încat oamenii să înţeleagă ce vreţi să spuneţi, ceea ce înseamnă să fiţi atenţi la stil şi la conţinut.

         Pentru a crea texte care să comunice cu succes nu există formule magice; trebuie să începeţi cu elementele de bază – mesajul, publicul, media. Apoi, aveţi grijă ca mesajul, oricat de complex ar fi, să fie simplificat.

                                                          Mesajul

 

         Înainte de a începe să sc rieţi, faceţi cercetarea necesară asupra subiectului, aşa încat să înţelegeţi materialul, să ştiţi ce este important, să aveţi imaginea clară a ceea ce doriţi să comunicaţi şi a rezultatelor dorite. Scopul oricărui redactor de texte RP este să transfere ganduri în mintea altor oameni, indiferent de media. Primul pas este să hotăraţi ce vreţi să spuneţi, să ştiţi exact ce vreţi să spuneţi. Nu formulaţi mesajul în termeni confuzi, abstracţi; scrieţi propoziţii scurte şi simple; nu uitaţi ce anume doriţi ca rezultat al efortului dvs. de comunicare.

                                                        Publicul

 

         Nu este destul să înţelegeţi mesajul; trebuie să-l formulaţi astfel încat şi publicul să-l înţeleagă. Trebuie să ştiţi cine sunt cititorii sau ascultătorii, să le cunoaşteţi caracteristicile, valorile şi credinţele; pe scurt, trebuie să modelaţi mesajul după forma publicului.

                                                     Media 

         O parte importantă a modelării mesajului este alegerea mediei adecvate acelui public. Alegerea mediei afectează modul în care trebuie să structuraţi mesajul; articolele scrise pentru reviste diferă de textele pentru radio. Trebuie să folosiţi stilul acelor media. Aceste trei reguli – să cunoaşteţi mesajul, să cunoaşteţi publicul şi să cunoaşteţi media – vă asigură o parte a succesului. Restul înseamnă să scrieţi clar, conţinutul să fie interesant, să simplificaţi lucrurile complicate, pentru ca informaţia să fie accesibilă.

                                                    Stilul

 

         Ceea ce scrieţi trebuie să fie uşor de citit, de ascultat. Două calităţi are un asemenea text: lungimea propoziţiilor şi lungimea cuvintelor.

         1.Majoritatea frazelor trebuie să fie scurte. Cheia lizibilităţii este lungimea medie a frezelor. O frază lungă din loc în loc nu face rău; dar, se consideră că lungimea medie a frazelor pe care publicul o acceptă este de 16 cuvinte. Folosiţi mai multe puncte şi mai puţine cuvinte. Unele fraze pot fi tăiate în două; evitaţi conjuncţia însă . Excesul de cuvinte dăunează textului, ca şi expresiile redundante; evitaţi spectaculos şi uimitor, a pierde degeaba, copii tineri etc. Comentariile personale încarcă textul, iar în comunicatele de presă sunt neavenite. Nu ascundeţi informaţiile de mică importanţă într-o prezentare stufoasă. Reţineţi că eu îl distanţează pe cititor, în timp ce dvs. îl implică. Nu puteţi scrie fraze limpezi dacă nu folosiţi cuvinte limpezi.

  1. Cuvintele lungi trebuie evitate. Ex: ploaie, nu precipitaţii; uz, nu folosinţă sau utilizare; drept, nu echitabil. Evitaţi pletora de polisilabice. Folosiţi cuvinte concrete care evocă imagini vizuale şi evită ambiguitatea.

În afară de claritate, trebuie să aveţi în vedere subiecte interesante, dezvoltarea logică a ideilor, trecerea lină de la o idee la alta. Textul trebuie să fie strălucitor, cu multe verbe active şi expresii pline de viaţă. Pe langă claritate, textul trebuie să aibă naturaleţe, varietate, eufonie şi dimensiune umană.

         Naturaleţea unui text uşor de citit se asigură prin regula scrie cum vorbeşti. Verificaţi naturaleţea citind cu voce tare ce aţi scris. Folosiţi diateza activă în loc de cea pasivă. Puteţi, de asemenea, să folosiţi formele contrase.

         Varietatea cuvintelor îmbogăţeşte textul şi facilitează înţelegerea.Cuvintele noi, care aduc înviorare, ajută la stabilirea ritmului. Stilul trebuie să-l stimuleze pe cititor să înainteze şi nu să se oprească. Evitaţi locuţiunile adverbiale şi prepoziţionale. Din loc în loc puteţi folosi o frază lungă, dar construită corect. Răsturnarea topicii reduce monotonia, dar fiţi atenţi să nu modificaţi sensul. Evitaţi repetiţia, iar dacă nu se poate folosiţi acelaşi cuvant. Folosiţi întotdeauna un dicţionar, ca să fiţi siguri că aţi ales cuvantul potrivit.

         Redactaţi texte cu eufonie. Este adevărat că un text ritmic, în care folosiţi corect figurile de stil, este mai plăcut de citit decat un text de-a dreptul preţios. Dacă descoperiţi un stil frumos, folosit de altcineva cu succes, imitaţi-l fără rezerve. Dar aveţi grijă ca gandurile să vă fie limpezi, mesajul să încante mintea şi , apoi, să vă preocupe încantarea urechii.

         Dimensiunea umană este asigurată dacă nu uitaţi că scrieţi pentru oameni chiar şi atunci cand nu scrieţi despre ei. Folosiţi dvs. voi, noi. Întrebările retorice şi citarea directă ajută la crearea unei tonalităţi personale.

         Expresiile răsuflate  şi clişeele fac ca textul să pară învechit – ex.neprecupeţirea  eforturilor, există aspecte, sentimente înălţătoare, să facem totul, să ne avantăm pe noi culmi. În redactarea de texte RP este nevoie de prospeţime şi vitalitate. Evitaţi expresiile pe care le citiţi şi le auziţi peste tot.

         Eliminarea bias-urilor este o altă regulă. Nu folosiţi cuvinte care jignesc persoanele cu handicap, membrii grupurilor etnice, oamenii de o anumită varstă sau femeile. Să vă intre în reflex folosirea unui limbaj care nu subliniază genul – ex. nu directorii, care exclude directoarele, ci cadrele de conducere. Nu folosiţi pronumele masculin în sens generic, ci un substantiv sau pluralul pronumelor; nu menţionaţi etniile sau handicapurile decat atunci cand sunt imporatnte pentru conţinut; evitaţi stereotipiile în limbaj.

                                            Conţinutul

 

         Dacă folosiţi un limbaj simplu, puteţi să scrieţi limpede chiar şi despre cele mai complicate idei. Puteţi să transpuneţi subiecte complexe într-un limbaj inteligibil. Este cazul subiectelor din domenii ca medicina, energia nucleară, în general, cercetarea ştiinţifică, dar şi acţiuni guvernamentale. Este nevoie de aptitudini deosebite pentru a simplifica lucrurile complexe fără erori de transpunere. Dar, pentru aceasta, trebuie să cunoaşteţi bine subiectul. Un inginer face descrierea tehnică a unui proces în cuvinte specifice domeniului. Specialistul în RP prelucrează textul, îl rescrie simplificand limbajul, dar păstrand informaţiile aşa cum

le-a prezentat inginerul. Ca să simplificaţi un lucru complex, trebuie ca să-l înţelegeţi pe deplin înainte de a-l putea explica altcuiva. Trebuie să ştiţi mai mult despre acel subiect decat apare în text. Dar nu încercaţi să le spuneţi cititorilor tot ceea ce ştiţi. Cand cunoaşteţi prea multe lucruri despre subiect există pericolul să vă treziţi folosind jargonul disciplinei respective, mai ales, atunci cand este vorba de subiecte tehnice.

         Regula este să folosiţi un limbaj simplu. Adică, vorbirea de toate zilele, fără cuvinte

 lungi şi termeni tehnici , fără cuvinte cu sensuri pentru iniţiaţi. Este greşit să folosiţi un astfel de limbaj cu intenţia de a înşela cititorii. Este lipsit de etică. Semanticienii numesc limbajul înşelător limbaj dublu. Acesta este de patru tipuri- limbajul eufemistic, jargonul, limbajul funcţionăresc şi cel emfatic.

         Un exemplu de limbaj eufemistic, luat chiar dintr-un text oficial: deposedarea de viaţă în mod ilegal sau arbitrar, în loc de omor. Unele eufemisme sunt chiar ridicole: ingineri sanitari, în loc de gunoieri. Orice profesie are un jargon al ei, dar redactorul de RP evită folosirea cuvintelor de specialitate, pentru a căror explicare ar trebui paragrafe întregi. Există şi un alt tip de jargon: cuvinte obişnuite care au înţelesuri speciale pentru membrii unui anumit grup: ex: tipografii folosesc zaţ şi capitală  în alt sens decat majoritatea oamenilor. Limbajul emfatic constă din cuvinte neobişnuite folosite pentru concepte banale. Specialiştii folosesc adesea  termeni tehnici doar ca să sune mai impresionant. Ex. Toate sistemele solar-termice trebuie să accepte tranzienţe diurne şi tranzienţe rapide, datorate trecerii norilor, în funcţionarea din timpul zilei. De fapt, inginerul încearcă să spună că noaptea se face întuneric şi că norii acoperă uneori soarele.

Limbajul birocratic sau funcţionăresc conţine termeni pe care PR-istul trebuie să-i evite. Sunt termeni greu de înţeles de marele public. Luaţi ca ex. o conferinţă de presă la Banca Naţională. Dacă un cuvant nu are echivalent în limbajul simplu, dar nu poate fi evitat, atunci explicaţi cititorilor ce înseamnă acel termen nou. Dar încercaţi să descrieţi acel termen şi nu să-l definiţi. De fapt, aceasta este o regulă general valabilă. Ex. aveţi de scris un taxt despre folosirea litiului în tratarea depresiei neuropsihice; începeţi prin a descrie litiul şi nu a folosi definiţia din dicţionar: litiul este un metal alb-argintiu, foarte uşor- de fapt, este cel mai uşor metal cunoscut; este şi foarte moale, poate fi tăiat cu cuţitul; numele îi vine de la cuvantul din limba greacă lithos, care înseamnă piatră. Acum, cititorii au o imagine despre litiu ţi puteţi continua textul. Alt ex. pentru kilowatt-oră nu daţi definiţia din dicţionar, ci, un kilowatt-oră este cantitatea de electricitate necesară  pentru ca un foehn să funcţioneze timp de o oră sau energia necesară pentru a prăji trei felii de paine. Cand folosiţi definiţii sau descrieri nu introduceţi prea mulţi termeni noi şi nu uitaţi că vă trebuie şi un dicţionar de specialitate.

         Pentru ca cititorul să înţeleagă nu daţi prea multe informaţii esenţiale dintr-o dată. Spuneţi lucrurile treptat. Prezentaţi ideile noi pe rand şi faceţi aceasta într-o succesiune logică; prima idee o explică pe a doua, a doua pe a treia şi aşa mai departe. Porniţi de la ideea cea mai simplă şi înaintaţi pas cu pas, pentru a-l duce pe cititor pană la un nivel înalt de complexitate.

         Prezentaţi cu claritate punctele principale. Mesajele se sprijină pe fapte, cifre, descrieri şi explicaţii. Nu puteţi omite detaliile importante. Dar nu le lăsaţi să întunece mesajul. Enunţaţi de la început punctul principal, cu claritate şi forţă, lăsand detaliile pentru mai tarziu. Este mai uşor pentru cititor să urmărească un lanţ de explicaţii dacă au aflat întai ideea principală.

         Explicaţi lucrurile necunoscute cu ajutorul celor cunoscute. Analogiile simple sunt cele mai indicate. Subiectele ştiinţifice, în special, necesită explicaţii în cuvinte familiare. Ex. cu aurora boreală: savanţii consideră că aurora boreală este produsă de particulele de „vant solar” în interacţiunea lor cu campul geomagnetic de dincolo de straturile superioare ale atmosferei, în zona numită magnetosferă; vantul solar produce cantităţi uriaşe de electricitate în magnetosferă; această energie accelerează particule din straturile superioare ale atmosferei, unde lovesc atomi din diferite gaze, producand culorile caracteristice şi umpland cerul cu lumină care dansează. Oamenii pot fi ajutaţi să vadă  ceva şi prin folosirea unor cuvinte concrete în locul abstracţiilor.

         Mesajul trebuie să fie accesibil.  Modul în care prezentaţi mesajul contruie şi el la simplificarea materialului. De ex. unele tipuri de literă sunt mai uşor de citit decat altele. Unii specialişti fac distincţie între caracterul citeţ şi caracterul lizibil al unui text. Caracterul citeţ se referă la uşurinţa cu care se disting literele, iar caracterul lizibil se referă la aspectul dactilografiat, incluzand mărimea, spaţiile, mărimea casetei, mărimea randurilor, aranjarea în pagină şi alte variabile de acest gen. În acest sens, există şi anumite recomandări: 1. scrierea cu caractere naturale şi cu spaţii mici; 2. alineat la primul rand dintr-un paragraf; 3. evitarea contrastului mic şi literelor prea mici dacă credeţi că publicul are probleme cu vederea; 4. evitarea desenelor cu linii foarte subţiri, cu cerneală colorată sau pe hartie colorată dacă există riscul ca lumina să fie insuficientă.

         Altă modalitate de a mări accesibilitatea o reprezintă organizarea şi selectarea materialelor. Mai uşor de adaptat sunt documentele financiare. De pildă, pentru acţionari sunt prezentate cateva societăţi de investiţii prin intermediul unor materiale care merg de la broşura groasă (booklet) , cu text dactilografiat strans, pană la un prospect de 11 puncte, care încape pe ambele părţi ale unei coli A4 ( ex. de la Securities and Exchange Commission, 1995).    

        Exercitiu

        Ce stiti despre stilul materialelor de PR, faceti autoevaluarea raspunsului

Loading...