1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Accentuarea procesului integraţionsit din cadrul UE are drept echivalent în plan social (muncă, familie, societate etc.) un proces de europenizare. Acest din urmă proces constituie baza/fundamentul apariţiei şi consolidării euromanagementului. Comparativ cu SUA şi Japonia, Europa ca o singură piaţă internă prezintă câteva avantaje competitive de excepţie:

  • toată forţa de muncă a Europei (formula celor 27) este extrem de bine educată şi calificată; mai mult, învăţarea continuă este deja o componentă acceptată:
    • acceptată benevol de salariaţi pentru autorealizare profesională; pentru o carieră în viaţă
    • oferită/asigurată de companii, şcoli şi universităţi.
  • dimensiunea mare a pieţii interne (500 milioane locuitori) în care consumatorii sunt elevaţi şi au o capacitate importantă de cumpărare, dispun de resurse financiare; aceasta înseamnă o cerere anuală certă şi de mari dimensiuni;
  • asistăm la o uniformizare/integrare culturală a ţărilor membre UE, cel puţin ca trend manifestat; anumite valori europene se impun pentru a contura o identitate de cetăţean al Europei Federale (instituţii, structuri, mecanisme etc.); libertăţile individuale, statul de drept, protecţia mediului ambiant etc. – devin valori majore pentru cetăţeni;

Prin euromanagement înţelegem acel comportament managerial specific decidenţilor şi firmelor europene prin care se rezolvă problemele zilnice ale organizaţiei (planificare, strategii, fundamentarea deciziilor, coordonare, motivarea salariaţilor, control etc.), pentru a-şi atinge misiunea propusă şi a obţine succes în competiţia globală; organizaţiile de afaceri şi alte instituţii în care regăsim acest comportament specific al salariaţilor sunt localizate în ţări membre ale UE; regăsim acelaşi climat organizaţional şi-n filiale/sucursale ale unor MNC sau companii transnaţionale nipone sau americane. Putem deduce, pe cale de consecinţă, că firmele europene – îndeosebi cu aportul managerilor profesionişti aflaţi în poziţii de top – recurg la practici şi proceduri de succes, validate în diverse zone de globului, însă maniera în care aplică astfel de practici aminteşte de un proces de „filtrare”, de „europenizare”. Mai mult, sub influenţa unui fond cultural comun Europei, managementul organizaţiilor europene începe să se cristalizeze ca un tip nou de management internaţional.

Individualizarea euromanagementului este sesizată mai ales ca proces aflat în construcţie, ca un trend de mare amploare al Europei de astăzi; acest proces sau trend devine vizibil în cultura organizaţională a instituţiilor/firmelor europene şi-n comportamentul membrilor lor.

Acest comportament ale firmelor europene diferă de comportamentul unei companii americane/japoneze, chiar atunci când prea practici şi proceduri internaţionale. Despre euromanagement putem afirma aspectele ce urmează:[1]

  • nu poate fi analizat/identificat în contextul unei singure culturi; se aplică pe un mixaj cultural;
  • este încă în curs de cristalizare şi consolidare treptată pe măsura accentuării integrării ţărilor UE; reglementările şi directivele Comisiei Europene impun consolidarea euromanagementului;
  • atunci când o companie se implică în afaceri sau operaţiuni de dimensiune europeană, ea aplică practic elemente de euromanagement;
  • are ceva specific, distinctiv de managementul nipon sau nord american; include elemente de unitate aplicate în diversitate moderată;
  • însumează practici manageriale identice sau asemănătoare din ţările UE, practici ce şi-au demonstrat eficienţa în condiţii de competiţie; pe viitor se poate predicţiona aplicarea celor mai bune practici de afaceri indiferent de „ţara” de provenienţă a UE;
  • expansiunea sa este favorizată de toate reglementările plus directivele adoptate de diverse instituţii UE, de Internet şi computer, de procesul de globalizare, de revoluţia comunicaţiilor şi revoluţia cunoaşterii;
  • are un caracter „internaţional” dar nu în sensul clasic al noţiunii, întrucât operează în spaţiul european; această individualizare a euromanagementului faţă de managementul nipon sau american se sugerează grafic în figura următoare:

Asociat direct noţiunii de euromanagement avem noţiunea de euromanageri: decidenţii din cadrul companiilor/firmelor europene care concurează cu alte corporaţii din lume (SUA, Japonia etc.) pe o piaţă globală; comapniile europene concurează şi în spaţiul european între ele; decidenţii din cadrul acestor firme au sarcina complexă de a gândi global şi a acţiona local.

În mod firesc, euromanagerul este necesar să posede anumite caracteristici prin care se diferenţiază de celelalte categorii de manageri. Potrivit lui Van Dijck acestea se rezumă la următoarele cinci, ce derivă din activitatea lor conectată la contextul european transnaţional: [2]

  • abilitatea de a înţelege mediul de afaceri european şi complexitatea sa culturală, socială, politică şi economică; acest mediu este cel mai bine înţeles de un european;
  • capacitatea de a imagina, crea şi conduce noi forme de activitate (cooperarea în reţele, echipamente centrate pe realizarea anumitor sarcini”, unităţi coordonatoare), care depăşesc graniţele şi conectează culturile; firmele tip networking vor domina în viitor;
  • abilitatea de a genera concentrarea salariaţilor, indiferent de valorile lor culturale, în vederea realizării misiunii şi identităţii firmei; este dificultatea majoră în a contura o cultură a organizaţiei europene;
  • capacitatea de a obţine suportul pentru desfăşurarea activităţilor companiei în alte ţări din partea “stakeholderilor” naţionali;
  • abilitatea de a accepta şi operaţionaliza mobilitatea transnaţională, realizând o carieră europeană; în acest caz este esenţială capacitatea managerilor europeni de a se adapta la contexte multiculturale, de a vorbi limbi străine.

Fără a accentua ideea invocată în cazul sintagmei de „euromanagement”, vom remarca doar că accentuarea aceluiaşi proces de europenizare, de apropiere culturală între ţările ce compun UE, contribuie direct la individualizarea treptată a profesiei de euromanager. Dar care sunt persoanele ce pot fi numite euromanageri ? Astfel de persoane sunt manageri de profesie ce îşi construiesc o carieră în companii europene: sunt născuţi în una dinţările UE, sunt persoane educate iniţial sau complet în Europa, se raportează la valori democratice, vorbesc uzual mai multe limbi străine, se adaptează uşor la contexte multiculturale etc. Dincolo de astfel de aprecieri, încercarea de a defini profilul unui euromanager se poate finaliza prin antiteză cu aspectele ce definesc un manager din Asia sau America de Nord; sub formă grafică sugerăm acest lucru astfel:

 

[1] O. Nicolescu – Management Comparat, Ed. a II-a, Ed. Economică, 2001

[2] J.J. Van Dijck – Transnational Management in a Evolving European Context, in European Management Journal, vol. 8, nr.4, decembrie, 1990; după O. Nicolescu – Management Comparat, Ed. a II-a, Ed. Economică, 2001

Loading...