1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Este de remarcat faptul că forţa de muncă în Coreea de Sud este bine educată/calificată şi că există o puternică conectare a activităţii de R&D cu ceea ce se întâmplă pe plan mondial; una din cheile succesului sud-coreean a constat în dublarea numărului de universităţi la începutul anilor ¢60; în prezent educaţia obligatorie tinde a fi extinsă până la 15 ani, iar circa 70% din forţa de muncă sunt absolvenţi ai studiilor universitare; în această ţară circa 20% din populaţie dispune de un P.C., circa 60% de telefoane mobile şi circa 40% de acces la Internet.[1] Îndeosebi în cazul companiilor mari şi medii, salariaţii sunt grupaţi în trei categorii de bază:

  • salariaţi din categoria top-managementului;
  • salariaţi angajaţi permanent, manageri şi executanţi;
  • salariaţi angajaţi temporar.[2]

În ceea ce priveşte criteriile de salarizare, de recompensare şi promovare a salariaţilor spre vârful piramidei, firmele sud-coreene ţin seama îndeosebi de vechimea în organizaţie şi performanţa obţinută pe post; şansele de promovare pe posturi din structura organigramei includ, alături de vechime şi performanţă, aspecte precum tipul de personalitate, relaţiile de familie, universitatea absolvită şi regiunea de origine; comparativ cu situaţia din Japonia, salariaţii sud-coreeni îşi schimbă mai frecvent locul de muncă, de la o companie la alta, atunci când un manager important îşi schimbă compania, se întâmplă frecvent ca un număr de subordonaţi să îl urmeze la noua firmă.[3]

Alte aspecte cu privire la MRU în firmele sud-coreene:[4]

  • de la începutul anilor ¢90 recrutarea managerilor profesionişti se realizează doar din cadrul unor grupuri de elită, în timpul exercitării activităţii în cadrul companiei aceşti manageri profesionişti îşi stabilesc o serie de relaţii atât în cadrul companiei cât şi în afara acesteia, relaţii care, în contextul coreean, joacă un rol foarte important în derularea afacerilor;
  • în timp ce, la baza promovării din interior stau relaţiile de rudenie, relaţiile informale stabilite între manageri şi proprietari fie pe baze geografice/regionale fie pe bază şcolară, prezintă importanţă în constituirea grupurilor informale la toate nivelurile ierarhice.

 

[1] Sandra Anderson – Business. The Ultimate Resource, Bloomsbury, PLC, London, 2002, pag. 1706

[2] E. Burduş – Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pag. 231

[3] E. Burduş – Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pag. 232 şi următoarele

[4] E. Burduş – Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1998

Loading...