1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În măsura în care procesul de globalizare se resimte tot mai pronunţat la nivel de persoană, familie sau organizaţii de afaceri, în aceeaşi măsură apar ca fiind extrem de utile studiile comparative în economie, drept, sociologie, politologie etc. Acest lucru se va resimţi ca necesar şi pentru firmele româneşti îndeosebi după anul 2007, ca dată a aderării României la UE; intrarea companiilor româneşti în competiţie directă cu firmele occidentale va însemna şi sute de falimente pe diverse sectoare ale economiei naţionale ceea ce va obliga managerii români la noi strategii şi practici de afaceri.

Conform cu Raghu Nath, necesitatea studiilor de management comparat derivă din următoarele argumente:[1]

  1. În contextul globalizării afacerilor, abordarea/analiza comparatistă în diverse domenii – inclusiv managementul – este sau devine obligatorie. Pentru a explica succesul altor companii sau ţări, pentru a tinde către modelul optim de firmă, trebuie să cunoaştem formulele de organizare considerate a fi “mai bune”; aceasta conduce la analize comparative. La nivelul anilor 1990, aproximativ 40% din PIB-ul mondial provenea din operaţiuni internaţionale (predominant din afacerile companiilor multinaţionale); la nivelul anilor 2000 procentul estimat este de circa 50%. De aici se poate deduce cât de accentuat este trendul de creştere a interdependenţelor economice între ţări / zone ale lumii. Prin urmare, a obţine succes într-o competiţie impune a cunoaşte ce proceduri / metode aplică “alţii” în organizarea şi conducerea afacerilor: mai mult, impune a evalua dacă anumite proceduri / practici pot sau nu să fie “importate” şi folosite ulterior ca “arme îmbunătăţite” (după cum, de exemplu, au procedat firmele nipone în relaţiile cu firmele americane cu privire la utilizarea calităţii ca armă economică).
  2. Studiile comparative în diverse domenii – administrativ, drept, contabilitate, finanţe etc. – inclusiv management, vor permite o mai bună informare / cunoaştere a realităţilor din pieţele / zonele ţintă; orice “plus” ce cunoaştere ar trebui să asigure un mic avantaj competitiv. O astfel de strategie au aplicat şi aplică companiile japoneze în competiţia cu companiile occidentale: culegerea de informaţii de pe toate pieţele lumii, constituirea unor baze de date cu privire la orice concurent, interes pentru orice teorie sau concept nou, studierea realităţilor şi practicilor aplicate de firmele occidentale etc.
  3. Întrucât majoritatea analizelor de management comparat au şi o componentă culturală, astfel de studii permit o mai completă înţelegere între indivizi / naţiuni aparţinând unor istorii diferite (cultură, religie, limbă etc.);o mai bună cunoaştere a valorii „celuilalt” poate contribui şi la atenuarea faliei dintre Occident şi Orient, adică linia roşie sugerată de Samuel Huntington în lucrarea care predicţionează ca fiind posibilă o ruptură bruscă între culturi şi un război intercultural ce ar putea fi pierdut de către Occident.[2]

 

[1] Raghu Nath – Comparative Management A Regional View, Bolinger Publishing Co, 1988; adaptat şi după O. Nicolescu – Management. comparat Ed. II, Ed. Economică, 2001

[2] Samuel Huntington – The Clash of Civilizations and the Remaiking of World Order, Simon & Schuster, 1997

Loading...