1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Alături de confucianismul preluat din China sau buddismul din India, cultura japoneză şi-a structurat propriul conţinut. Conform cu Carin Holroyd şi Ken Coates, pentru a înţelege cultura /societatea japoneze sunt necesare volume întregi pentru o descriere adecvată; unele dintre elementele cheie sunt:[1]

  1. Omogenitatea socială a Japoniei, în sensul că peste 99% sunt etnici japonezi; (situaţia este diferită în SUA sau Europa);
  2. Scopul oricărui japonez este de a fi “în interiorul grupului” şi nu în afara lui (familie, companie, naţiune etc.) numai Gaijin sunt considerate persoane “din afară”;
  3. Japonezii , prin istoria, credinţa şi cultura proprie, se consideră a fi distinctivi de oricare alt grup / naţiune (se consideră a fi un fel de “supraoameni”);
  4. Sistemul de educaţie japonez ce impune o competiţie dură încă din clasele primare; la universităţi examenele sunt considerate “un veritabil iad”;
  5. Limba japoneză, care constituie un obstacol pentru companiile străine;
  6. Ierarhia şi statutul social: în familie, organizaţii sau societate ierarhia a rămas strictă peste milenii de evoluţie;
  7. Importanţa grupului: individual este sacrificat pentru binele comun al grupului;

Pentru a înţelege ulterior practicele nipone de management, relaţia şef-subordonat, motivare în muncă a salariaţilor etc. vom invoca unele concepte din filosofia/cultura japoneză; această cultură s-a  structurat secol după secol prin „masive împrumuturi, în aproape toate domeniile, din culturi precum cea chineză, indiană, mongolă şi occidentală”[2]. În societatea japoneză ierarhia, discplina acceptată, principiul datoriei faţă de „clan” etc. au însemnat şi cu milenii în urmă ceva obişnuit, o organizare naturală; piramida socială includea: puterea regală, shogunul, nobilii daimyo, samuraii, agricultorii, meşteşugarii, negustorii etc. Pentru a înţelege relaţiile între persoane şi între diverse clase sociale – relaţii care într-o formă modernă sunt întâlnite şi astăzi în lumea afacerilor – conceptele de morală şi raporturile Yang şi Yin oferă o primă imagine; totuşi, se mai adaugă şi alte concepte ce explică atitudinea persoanei în organizaţiile japoneze[3]:

  • Conceptele de Yang şi Yin, deja invocate, sunt concepte cheie în societatea niponă; ele au o relevanţă aparte şi-n religia buddistă (aşa numita doctrină Zen, folosită în managementul marilor companii nipone); cele două concepte includ în structura lor şi aspecte ce ţin de consens, armonie a grupului etc.
  • Conceptul IE are semnificaţia statului sau a partidului politic într-un sistem centralizat, el cere sacrificarea propriului interes pentru interesul grupului. În anumite cazuri acest comportament este obligatoriu şi se menţine prin sancţiuni; în societatea contemporană japoneză, IE semnifică relaţia prin care cineva (preşedinte de companie, leader politic etc.) încearcă să determine oamenii să îndeplinească anumite obiective;
  • Conceptul MURA se utilizează când este vorba de familie sau firmă; el sugerează o comunitate care pedepseşte pe cei care nu se integrează, dar această integrare nu reclamă neapărat sacrificii. Conceptul Mura semnifică o modalitate japoneză de a realiza unitatea socială[4]. Tradiţional, un membru Mura care intră într-o mică dificultate în afara comunităţii va fi protejat de grup; în alte cazuri, când un membru încalcă regulile comunităţii, el va fi judecat în cadrul unei întâlniri a tuturor membrilor şi în cazuri grave acesta va fi oprit să aibă contact cu ceilalţi membrii. Practic, Mura este un grup de persoane al căror scop este prosperitatea comună[5]. Se poate spune că Japonia a fost întotdeauna o mare comunitate Mura. Atâta timp cât un inamic din afară nu ameninţă Mura, grupul nu are nevoie de puterea unui leader, rolul de bază al persoanei din fruntea MURA fiind de a stinge conflictele care apar printre membrii acesteia.
  • Relaţiile dintre întreg şi părţile componente sugerate în tabelul nr. 6.1. privind Yang şi Yin ne ajută să înţelegem conceptul IE privind legăturile dintre individ şi organizaţie. În acest sens, există diferenţă între japonezi şi vestici privind înţelegerea entităţii şi a elementelor, precum şi a grupului şi a membrilor. Modul de gândire al persoanelor din ţările vestice porneşte de la axioma matematică potrivit căreia “întregul este egal cu suma tuturor părţilor componente”. Spre deosebire de acestea, în Japonia percepţia este că “întregul este mai mult decât suma părţilor”. Pornind de la axioma matematică acceptată de occidentali, F. W. Taylor şi-a dezvoltat ideile “managementului ştiinţific”. În fapt, teoria generală a sistemelor dezvoltată de L. Bertalanffy a contrazis axioma clasică, deci managementul modern se bazează pe concepţia sistemică şi acceptă implicit relaţia Yang – Yin prin care se pune în valoare efectul de sinergie.
  • Un alt concept specific contextului cultural japonez este Iemoto care semnifică mai mult decât un club de membrii reuniţi voluntar, este un sistem de valori care reflectă angajamentele dintre stăpân (master) şi discipol, exprimate în termeni de disciplină şi autoritate[6]; angajamentele în cadrul acestor cluburi se fac numai verbal şi nu în scris.
  • Angajamentele în relaţiile ierarhice sunt caracterizate de noţiunile Oyabun - Kobun care sunt relaţii de natură părinte - copil, patron - client şi semnifică responsabilităţile sociale şi obligaţiile în cadrul unei structuri de luare a deciziilor[7]. Oyabun-ul se situează la un nivel ierarhic superior, este de obicei o persoană mai în vârstă, cu o vechime mai mare şi cu o activitate mai îndelungată în organizaţie[8]. El poate avea mai mulţi Kobuni cărora le acordă prietenie în mod egal, astfel nu va mai fi recunoscut de Oyabun. Ideal Kobunii acceptă prietenia şi manifestă respect şi gratitudine faţă de Oyabun[9]. Relaţiile Oyabun – Kobun derivă din organizarea firmei, dar are şi componente informale; membrii grupului informal constituit (criterii: rudenie, absolvirea aceleiaşi universităţi, aceiaşi divizie a companiei etc.) vor avea împreună şi întâlniri în afara companiei: o excursie la munte, practicarea unui sport, masa la un restaurant etc. Grafic putem sugera următoarea structură:
  • Noţiunea de morală rămâne localizată la baza întregului mecanism social din Japonia.

Occidentalii au avut dificultăţi în a înţelege cum funcţionează o societate mai mult pe bază de morală decât de drept. Aceasta pentru că, în general, prin morală tindem să înţelegem “o listă de tabuuri arbitrare, standardizate, impuse din exterior”. Pentru a înţelege sensul în contextul nipon, prin morală ar trebui să înţelegem “arta de a trăi în grup, prin care se urmăreşte să se împiedice dezlănţuirea agresivităţilor şi să se apere interesul pe termenul lung, prin intermediul regulilor, acţiunilor şi valorilor comune, fondate pe experienţă şi adevăr, insuflate prin educaţie şi asigurate printr-un control social”.[10] În societatea japoneză, angajarea pe viaţă, avantajele sociale, decizia luată prin consens etc. sunt datorii ale firmei, în timp ce devotamentul faţă de muncă, perfecţionarea neîntreruptă, stăpânirea egoismului, spiritul de compromis etc. sunt datorii ale salariaţilor, impuse doar de stima celor din jur.[11] În virtutea punerii la baza societăţii a moralei, în Japonia s-a dezvoltat mai mult responsabilitatea locală decât în alte ţări occidentale, cu excepţia unora cum sunt Suedia sau Germania.

 

[1] C. Holroyd, K. Coates – Business in Japan, Times Media, 2000

[2] O. Drâmbă – Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, Abbass F. Alkhafaji – Competitive global management: principles & strategies, St. Lucie Press, USA, 1995

[3] O. Drâmba – Op. cit; E. Burduş - Management comparat, Editura Economică

[4] E. Burduş - Management comparat, Editura Economică, pag. 112

[5] Idem

[6] E. Burduş – Management comparat, Ed. Economică

[7] O Nicolescu – Management comparat, Ed. Economică, 1998

[8] Idem

[9] E. Burduş – Management comparat, Editura Economică, pag. 113

[10] E. Burduş – Management comparat, Ed. Economică; Bucureşti, 1998; Ed. a-II-a

[11] N. Sasacki – Management and Industrial Structure in Japan, New York, 1981

Loading...