Conform istoriei, în bazinul fluviului Huang – Hu (Fluviul Galben), pe o arie de circa 9 milioane km2, s-a impus autoritar şi distinct cultura şi civilizaţia chineză începând cu circa 2 milenii î.e.n.; adică pe parcursul a circa 4000 ani, pe o arie geografică uriaşă şi izolată natural (Marea Galbenă la est, zona Tibetului la vest, Marea Chinei la Sud şi un lanţ muntos, plus Marele Zid la Nord), s-a structurat o veche şi bogată cultură ce include scrierea cu pictograme, confirmată material de 3500 ani.[1]Ortografia scrierii chineze, alături de izolarea geografică, au făcut ca influenţele străine în consolidarea statului chinez să fie minime. Îndeosebi, scrierea bazată pe pictograme, transmiţând „imaginea” unui obiect/fapt fără al descompune în sunete (litere), a constituit un excepţional instrument de unificare şi transmitere a patrimoniului cultural acumulat de generaţii ce s-au succedat pe spaţiul chinezesc. Conform istoricului Ovidiu Drâmba, o serie de invenţii şi elemente ce au condiţionat evoluţia umanităţii sunt atribuite de tradiţie unor conducători chinezi[2]: plasa de pescuit şi lanţurile de vânătoare, plugul şi cultura cerealelor, proprietăţile curative ale plantelor, căruţa şi barca, mortarul şi construcţiile, scrierea şi cele 12 tonuri muzicale, creşterea viermilor de mătase, determinarea astronomică a celor 12 luni şi a anotimpurilor, organizarea administrativă a statului, reglarea fluviilor Yangtze (5000 km) şi Zhuziang etc.
Epoca istorică a civilizaţieii chineze confirmată arheologic, la care se referă şi Confucius, este perioada dinastiei Xia (Hia) dintre 2000 – 1520 î.e.n. care include elemente specifice neoliticului, impunerea unei suveranităţi ereditare etc.; urmează alte dinastii şi consolidarea succesivă a statului chinez: dinastia Shang, epoca dinastiei Zhou în care a trăit Confucius şi alţi filozofi chinezi, o perioadă de decadenţă apoi perioada unificării statului chinez (255 – 206 î.e.n.); sub suveranul Qin s-a iniţiat şi construcţia Marelui Zid (va continua până în sec. 16 –17 e.n.) A urmat dinastia Hang pentru circa 4 secole (208 –î.e.n. – 220 e.n. ) în care s-a împărţit teritoriu în state şi 1314 prefecturi (regăsite şi azi), cărţile lui Confucius devin manuale, se recunoaşte budismul şi confucianismul ca religii oficiale; în 105 e.n. se inventează hârtia, iar în 115 e.n. scrierea cu cerneală.
După 220 e.n. a urmat dinastia HAN, perioadă despre care istoricii spun că statul chinez a fost cea mai mare şi mai civilizată ţară din lume: Persia, India Japonia şi Imperiul Roman au trimis ambasade la curtea regelui chinez; biblioteca imperială număra în secolul 7 circa 54 000 volume, în timp ce Carol cel Mare nu ştia să citească; sau dezvoltat şcoli de pictură, poezie, filozofie, religie etc; prin secolul 9 se inventează caracterele tipografice mobile (Tiparul);
În epoca Song (960 – 1279 en.) se poate discuta de o modernizare a statului chinez:[3]
- se îmbunătăţeşte sistemul de numire prin concurs al funcţionarilor;
- se instituie monopolul statului asupra sării, băuturii şi ceai;
- se extinde învăţământul primar, public şi privat în toate oraşele, iar începând cu sec. 13 învăţământul superior de stat;
În această perioadă s-a impus confucianismul ca o religie, deşi Confucius (Kong – Fuzi) nu a lăsat nici o lucrare scrisă şi a predat discipolilor săi doar istorie, diplomaţie şi literatură. Prin intermediul acestor discipoli, gândirea lui Confucius a fost transpusă în circa 30 de cărţi (reconsiderări, comentarii şi completări ale învăţăturii maistrului), operă scrisă ce a influenţat cultura chineză pentru circa 2 000 de ani. În timp, s-au impus şi există şi astăzi în China trei curente filozofice şi religioase distincte:[4]
- confucianismul, care situează în centru conceptul de „om superior” (cultivarea propriului eu trebuie să fie preocupare de bază a individului, spune Confucius);
- buddhismul, inspirat din India, dar care situează în centru personajul divin Amida şi impune o viaţă activă dedicată operelor de caritate;
- daoismul, care recomandă renunţarea la viaţa socială şi autoprfecţionarea prin tehnici specifice pentru a atinge perfecţiunea, analizează relaţia om –univers, fiind deci mai apropiată de filozofia europeană.
În 1215 Gengis Han, general mongol, cucereşte China de Nord şi distruge integral capitala Beijing, stăpânirea mongolă durând circa un secol. În 1271 pătrunde în China Marco Polo şi alţi negustori europeni, astfel civilizaţia chineză începe a fi cunoscută în Europa (prin intermediul scrierilor lui Marco Polo). Ulterior, s-a impus dinastia Ming care a divizat teritoriu în 13 regiuni regăsite astăzi şi a contribuit la forma finală a Marelui Zid. În 1601 misionarii italieni introduc la curtea împăratului matematica şi astronomia din Europa. În 1633, manciurienii (Manciuria – provine din nord estul Chinei) ocupă întreaga Chină pentru trei secole de influenţă şi control.
În 1725 se tipăresc dicţionare, poezie, proză şi o imensă enciclopedie a Chinei, însumând 10 000 de volume. Între 1840 – 1842, Anglia introduce în China opiumul, ocupă insula Hong Kong (azi restituită Chinei) şi obţine deschiderea a 5 porturi pentru comerţul cu Europa; în ultima parte a sec. XIX împărăteasa Cixi, conservatoare, a purtat războaie lungi cu Japonia, Franţa şi Rusia pentru controlul unor teritorii; în 1904 /1905 China pierde războiul cu Japonia, dispare clasa funcţionarilor formaţi în spiritul lui Confucius, iar în 1911 monarhul abdică şi se alege un preşedinte republican (în 1946 China devine Republică Populară, ideologia comunistă devine singura opţiune).
Între diversele realizări şi invenţii tehnice aduse umanităţii de civilizaţia Chinei amintim:[5]
- fabricarea mătăsii a avut loc aproximativ în jurul anului 1300 î.e.n.; primul pod arcuit construit în 610 î.e.n., turnarea fontei şi a bronzului etc.
- în sec. 6 e.n. chinezii au construit primele poduri de fier şi primele poduri suspendate cu lanţuri, cu mai bine de 1000 de ani înaintea europenilor;
- magnetismul şi folosirea busolei în navigaţie se cunoşteau în China din sec. 7; se adaugă fabricarea porţelanului (unele secrete se păstrează şi azi);
- aproximativ cu şase secole înainte de europeni (Europa: în jur de 1300), chinezii au construit un orologiu mecanic pentru curtea imperială, ceas ce a funcţionat perfect pentru circa 1000 ani;
- încă din sec. 2 î.e.n. China folosea gazele naturale, apa sărată în forajul până la 700 m adâncime;
- chinezii au avut performanţe deosebite în navigaţie (înspre 1100 construiau vase ce transportau 1000 persoane);
- hârtia de scris şi tiparul au permis lui Derk Bodde să afirme că până la 1800 în China s-au tipărit mai multe cărţi decât în tot restul lumii la un loc;
- în sec X s-a introdus pentru prima dată în istoria umanităţii moneda de hârtie
- chinezii au contribuţii notabile, unele înainte de europeni, în domeniul matematicii (sec. 2 î.e.n.: regula de trei simplă, rădăcina pătrată şi cubică etc.) al astronomiei, medicinei.
[1] Ovidiu Drâmba – Istoria culturii şi civilizaţiei, Vol. I, Ed. Şt. şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985
[2] Idem
[3] Ovidiu Drâmba – Istoria culturii şi civilizaţiei, Vol. I Ed. Şt. şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985
[4] Idem
[5] Ovidiu Drâmba – Istoria culturii şi civilizaţiei, Vol. I Ed. Şt. şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985