1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

După cum se remarcă din schema de mai sus, există, la prima vedere, o “ruptură” între conceptele de excelenţă şi cel de reengineering. După opinia noastră,  această “ruptură” este doar aparentă, întrucât se impune a evidenţia explicit aceeaşi relaţie de condiţionare şi între cele două teorii de management. Deşi nu dispunem de toate informaţiile necesare pentru a argumenta complet punerea în evidenţă a acestei relaţii dintre “excelenţă” şi “reengineering”, totuşi, vom sugera măcar argumentele principale în acest sens. Astfel, Hammer şi Champy recunosc că circa 50% până la 70% dintre firmele ce au încercat să aplice un program de reengineering au eşuat în tentativa lor; fără îndoială că o astfel de rată a eşecurilor este prea mare din perspectiva interesului pragmatic [Ham ‘96][1]. Suntem de acord că, de la o situaţie concretă la alta de aplicare, există mai mulţi factori ce explică eşecul unor tentative de apropiere a conceptului de reengineering. Dar credem că unul dintre factorii majori sau una dintre cauzele fundamentale ce au condus la eşecuri în aplicarea reengineering-ului rezidă în neaplicarea prealabilă, de către acele firme, a principiilor pentru excelenţă deduse de Peters şi Waterman. Mai simplu spus, suntem de părere că rata eşecurilor de aplicare a reengineering-ului ar fi mult mai mică, dacă firmele ce aspiră la apropierea acestui concept vor aplica în prealabil principiile pentru excelenţă în afaceri.

Alte argumente, ce confirmă în parte punctul nostru de vedere pe marginea acestui subiect, sunt:

– majoritatea firmelor aduse ca exemple de Hammer şi Champy (Hewlett-Packard, IBM, Texas Instruments, Kodak etc.) se regăsesc în eşantionul studiat de Peters şi Waterman;

– autorii conceptului de firmă holonică se referă la ideile lui Peters şi Waterman, iar integrarea într-o reţea holonică a unei companii este condiţionată de atingerea prealabilă a criteriilor pentru a fi considerată excelentă pe domeniul ei de activitate.

În consecinţă, urmare a celor arătate, avem motive să considerăm că relaţiile de condiţionare dintre cele patru concepte – relaţii schematizate anterior – ar trebui să includă şi o conexiune necesară între “excelenţa în afaceri” şi “reengineering-ul companiei”.  

Punerea  explicită în evidenţă a relaţiilor de condiţionare directă/indirectă dintre MBO şi excelenţă, reengineering şi firma  holonică poate să pară nesemnificativă; credem, însă, că implicaţiile teoretice şi practice ale acestei conexiuni sunt dintre cele mai importante. Pe de altă parte, din conţinutul diverselor analize comparative au rezultat frecvent întrebările: Care va fi modelul firmei de succes în afacerile secolului XXI ? Ce fel de management vor aplica astfel de firme ?

 

[1]M. Hammer, J. Champy – Op, cit., 1996, pag. 223.

Loading...