Contractul individual de muncă este un act juridic bilateral, guvernat de principiul libertăţii de voinţă a celor două părţi, cu respectarea normelor imperative ale legii şi a prevederilor contractelor colective incidente.
Acest contract prezintă următoarele caractere juridice: sinalagmatic, consensual, comutativ, cu titlu oneros, numit, cu executare succesivă în timp. De asemenea, trebuie subliniat că un contract individual este întotdeauna încheiat intuitu personae atât în ceea ce îl priveşte pe angajator, cât şi în ceea ce îl priveşte pe salariat.
Contractul individual de muncă nu este un contract de adeziune sau un act juridic condiţie, pentru că un asemenea act exclude negocierea părţilor.
Contractul implică obligaţia de a face şi, de regulă, nu este afectat de modalităţi.
Obligaţia de a face a salariatului trebuie executată întotdeauna în natură şi personal. Această obligaţie nu poate fi preschimbată în dezdăunări, în sensul că salariatul nu poate oferi în locul muncii o valoare materială. Nici angajatorul nu poate executa el obligaţia de a munci pe cheltuiala salariatului.
Contractul individual de muncă nu poate fi afectat de o condiţie suspensivă sau rezolutorie. În mod excepţional, contractul poate fi afectat de un termen extinctiv în cazurile în care legea permite încheierea contractelor individuale de muncă pe o perioadă determinată. În principiu, este admis faptul că un contract individual de muncă poate fi afectat de un termen suspensiv cert.