Sistemul europenizării se accelerează, europenizarea reprezentând un sector de concentrare. Fuziunile şi achiziţiile transfrontaliere se multiplică. Companiile transnaţionale sunt în creştere, extinzându-şi rolul în economia europeană. Expansiunea economiei europene este stimulată de liberalizarea politicilor şi deschiderea pieţelor naţionale. Asistăm la o specializare pe diverse segmente ale sistemului de producţie europeană. Din cele opt ansambluri regionale ale lumii două aparţin Europei. Este vorba, în primul rând, de Europa Occidentală, în care se include Uniunea Europeană şi ţările vecine industrializate şi, în al doilea rând, de Europa Centrală şi fosta URSS, respectiv vechile ţări comuniste şi vechile republici sovietice.
Principiile managementului european
În prezent, şi nu numai, modelul european de management se confruntă cu probleme dificile şi complexe. În asemenea situaţii managerii europeni simt nevoia unui set de principii după care să se ghideze pentru a alege deciziile corecte. Ele trebuie acceptate cu discernământ, prin implicarea profundă a gândirii manageriale.
În stadiul actual, în legătură cu faptul că în contextul uman unde este aplicat managementul european condiţiile sunt rareori identice, nu există un consens european în legătură cu natura principiilor şi nici nu se poate afirma că acestea ar fi valabile în toate ţările şi în toate situaţiile. Acesta este şi motivul care l-a determinat pe Philip Sadler să recomande ca în locul termenului de „principii” să se utilizeze noţiunea de „orientări” concepute ca seturi de generalizări potenţial utile, legate de factori care duc la succes în management. Încercând să depăşim dificultatea obiectivului, formulăm în continuare câteva principii legate de managementul european şi care întrunesc astăzi o acceptare generală:
- întreprinderea europeană este un sistem complex şi deschis, cu subsisteme tehnice, economice şi sociale, care implică o gamă largă de activităţi interconectate şi generatoare de modificări conexe şi care pot supravieţui pe termen lung numai în condiţiile unui echilibru între aşteptările şi necesităţile unor grupuri interne de interes (acţionarii, managerii, personalul) şi cerinţele şi restricţiile impuse organizaţiei de către pieţele sale (clienţi, furnizori, sindicate, guvern, grupuri externe de presiune, strategiile şi tacticile concurenţilor);
- managementul european vizează exploatarea profitabilă a cunoştinţelor (cunoaşterea produsului, know - how-ul tehnologic şicunoaşterea pieţei) şi, pe această bază, are menirea de a asigura ca nivelul investiţiilor întreprinderii în achiziţionarea de cunoştinţe noi să fie suficient pentru a obţine competitivitatea necesară pentru realizarea creşterii economice;
- obiectivul fundamental al managementului european îl reprezintă asigurarea supravieţuirii viitoare a întreprinderii prin stimularea inovaţiei de succes (a produselor şi a proceselor) şi dezvoltarea, în acest scop, a aptitudinii manageriale de realizare a unui climat novator şi creativ, bazat pe o informare asupra pieţei, şi capacitatea de a descoperi oportunitatea unor produse noi, cu implicaţiile necesare (generarea fondurilor necesare pentru cercetare - dezvoltare şi investiţii în utilaje şi echipamente noi);
- tratarea procesuală a managementului european se bazează pe realizarea obiectivelor prin intermediul altora, respective prin motivarea şi angajarea personalului, asigurarea satisfacţiei muncii, dezvoltarea capacităţii de a acţiona ca lider şi recunoaşterea meritelor;
- succesul în managementul european este dat de conexiunea dintre elaborarea raţională a deciziilor logice şi activităţile de rezolvare a problemelor pe baza experienţei şi a proceselor intuitive de judecată.
Pe baza acestor generalizări sunt în prezent fundamentate principiile managementului european. Dacă în viitor vor intervene schimbări radicale în natura mediului economic, tehnic şi social, atunci vor fi necesare modificări sau completări ale principiilor managementului european.