Republică federală caracterizată de o structură administrativă policentrică, un sistem de cooperare la nivel federal şi o puternică poziţie a Cancelarului Federal, Germania practică un management dintre cele mai eficiente din lume, cu performanţe economice durabile şi rezultate excepţionale obţinute într-un context economic special şi pe un fond cultural – religios specific.
Procesul managerial german şi în acest cadru, orientarea strategică, acţiunile tactice, stilul şi raporturile de lucru cu sindicatele, subordonaţii, echipa managerială, se ghidează după câteva principii fundamentale pe care le prezentăm în cele ce urmează: aşezarea în construcţia şi funcţionarea structurilor organizaţionale ale întreprinderilor germane a managementului participative bazat pe codeterminare; manifestarea concretă de către managerii germani a profesionalismului, prin promovarea competenţei şi managementului pe bază de rezultate; dezvoltarea şi statuarea în managementul german a principiului de preţuire a disciplinei, hărniciei şi creativităţii personalului organizaţiei; cultivarea relaţiilor umane şi asigurarea bunăstării sociale.
În concordanţă cu modelul de management german, recrutarea managerilor se face din rândul specialiştilor funcţionali. În decursul carierei lor de manageri, specialiştii respectivi sunt pregătiţi pentru a-şi dezvolta gândirea şi aptitudinile manageriale şi alte calităţi care să le permită îndeplinirea unor roluri de integratori,
necesare la nivelurile superioare ale managementului întreprinderii. În acest fel, managerii germani pot lucra atât în structuri centralizate, cât şi în cele descentralizate.
În practicarea profesiunii de manager participă tehnicieni, economişti, jurişti, psihologi, sociologi şi alţii. O mare parte dintre aceştia deţin titlul de “doctor în ştiinţe”. Specialiştii antrenaţi în managementul german sunt foarte buni profesionişti, mai mult ”specialişti”, decât ”generalişti”. Ei practică un management nesofisticat, caracterizat prin abordări stereotipice simple. Gândirea şi aptitudinile lor manageriale sunt orientate spre soluţionarea unei problematici extinse: planificare şi control, analize preponderent cantitative, abordări de marketing şi strategii de afaceri. Indiferent de domeniul tratat, domină orientarea spre asigurarea bunăstării generale prin realizarea de condiţii de muncă ergonomice, care să contribuie la obţinerea performanţei întreprinderii. Managerii germani au un statut social recunoscut, fiind mândri de poziţia pe care o deţin şi de munca pe care o prestează. Ei practică un stil managerial interactiv şi formalizat. Managerii germani sunt sociabili şi comunicativi. Informarea se realizează prin reciprocitate corespunzând nevoilor impuse de procesul decizional. În modelul german, managerul de vârf este orientat, în principal, spre descoperirea şi valorificarea în plan organizaţional a componentelor menite să asigure performanţa întreprinderii prin designul ofertei, producţia de calitate, creşterea productivităţii şi diminuarea costurilor, asigurarea ritmicităţii vânzărilor şi obţinerea profitului. Pentru realizarea acestui demers, managementul de vârf stabileşte şi comunică obiectivele, defineşte standardele de performanţă, coordonează activităţile şi evaluează rezultatele finale, efectuând în mod corect şi la timp plata performanţei atinse de către personalul întreprinderii.
În managementul german apare ca potrivită şi dominant metoda managementului pe bază de rezultate. În plan psihosocioprofesional, managerii germani se disting prin competenţa profesională deosebită, capacitatea de negociere a
conflictelor de interes cu sindicatele. Ei sunt buni cunoscători ai legislaţiei în vigoare, pe care o respectă şi o invocă ca argument de negociere. Prezentă în conduita managerială, disciplina şi ordinea germană se fundamentează pe libertate şi respect faţă de lege, pe reciprocitatea intereselor partenerilor din sistemul de codeterminare. În vederea corelării strategiei, structurii şi culturii organizaţiei, managerii germani iau în considerare atât nevoia de a reacţiona flexibil la cerinţele pieţei, cât şi cerinţa personalului privind condiţiile de muncă. Ei pun în prim plan nevoia de autorealizare care influenţează practicile manageriale privind diviziunea muncii, coordonarea sau chiar elaborarea strategiei.
Caracterizat printr-un ridicat grad de centralizare, sistemul german de control utilizează un numeros corp de specialişti şi funcţionari. În controlul managerial german are loc o combinaţie a două strategii de control: centrat pe rezultate (axate pe centrele de costuri) şi cultural.
Ca răspuns la schimbările majore produse pe pieţele europene şi mondiale, în condiţiile unor realizări tehnologice şi tehnice de excepţie, managerii germani pledează pentru un nou sistem de management pentru activităţile de producţie – denumit specializare flexibilă. Ei insistă pe dezvoltarea tehnică a specializării flexibile, în concret pe maşinile cu comandă numerică, echipamentele şi uneltele cu control numeric direct, sistemele de prelucrare flexibile şi roboţi.